E greu de unul singur?
Raspunsuri - Pagina 3
gabibarta spune:
Si domnul "vorbe urate" ce zice?
Nora spune:
Alyssa, esti un om minunat, bravo tie
! Casnicia mea e buna, Slava Domnului, dar foarte multe din sfaturile tale imi sunt utile. Sunt lectii de viata cuvintele tale, coplesitoare prin simplitate si generozitate! Cum reusesti? De unde ai atata forta si intelepciune? Pe mine m-a ferit Dumnezeu de necazuri mari si-i multumesc in fiecare zi pentru tot ce mi-a daruit si pentru copiii mei care sunt si buni si sanatosi, samd. Dar daca m-ar "lovi" ceva rau, oare as putea sa fiu puternica asa cum tu esti? E simplu sa fii bun cand esti fericit...
Eu am intrat pe aici cand am vazut postarea Alyssei dar, daca tot am intrat, vreau sa va felicit pe cele care ati avut curajul sa va rupeti de o relatie ce nu mai mergea si sa infruntati lumea din jur... Mult succes
.
Cu drag,
Nora
PS Eu am raspuns dupa ce am citit postarea Alyssei, nu stiu cum "am aparut" inaintea ei
...
Alyssa spune:
Eu asi spune ca viata de mama singura care isi creste copiii singura este "altfel", nu neaparat grea.
La inceput sint atitea de sortat si esti atit de solicitata de nu te poti gindi ce va fi peste o luna, un an. Si asta este oarecum bine. Daca ai incerca sa privesti viata in viitor ti s-ar face o frica groaznica. Dar asa, gindindu-te la numai ziua de miine, la saptamina asta, nu prea ai timp de frica de viitor...
Pe mine cind ma apuca nesiguranta asta care imi minca din energie, imi spuneam mereu in minte "ce este cel mai important pentru tine? Fetele! Linistea lor, copilaria lor... ok... concentreaza-te pe ele si totul va fi bine!"... Si cind imi focusam energia pe ele, restul problemelor dispareau din cadru intr-o ceata si vedeam viata mai clar.
M-a ajutat mult cind m-am mutat singura cu fetele. Am facut curat. Am sortat din lucruri, am dat ceea ce nu imi placea, ceea ce imi aducea aminte de ceva anume, ceva ce nu imi facea sufletul sa tresalte de bucurie... Facind curat, a aparut ordinea si cu ordinea linistea si pacea. Nu numai imprejurul meu dar si in viata mea.
Fa curat si ordine in jur dar si in suflet.
Indreapta-ti privirea si atentia pe ceea ce este cu adevarat important pentru tine. Multumeste in gind pentru tot. Fiind recunoscator automat enumeri binecuvintarea in in sinea ta, o identifici si o apreciezi. Asta iti va creea o balanta. De exemplu nopti intregi trebuia sa ma trezesc cind Maya imi cerea lapte, ma duceam la fridgider cu ochii cirpiti de somn, imi injuram in gind soarta care ma obilga sa ma ocup eu de tot... Dar apoi, cind am zis ca voi multumi pentru tot, la aceeasi faza multumeam ca sint totusi norocoasa ca este sanatoasa, ca am lapte in casa, ca nu sint in situatia sa dau din umeri a neputinta cind imi cere ceva... Si apoi vedeam totul altfel.
Da, este mai solicitant sa le faci tu pe toate. Dar in toata nebunia unei zile pline, fa-ti loc si pentru tine. Macar pentru o baie lunga cu spuma, pentru un ceai seara inainte de culcare cind copiii dorm linistiti sau pentru o cafea dimineata inainte sa se trezeasca.
Uita-te cu umor la orice situatie si stressul se va duce. Fii copila cu copiii si traieste bucuria lor din plin. Risul combate stressul.
Organizeaza-ti ziua dinainte, scrie in agenda pe puncte. Una la mina ca nu vei uita ceea ce ti-ai propus, a doua... vei vedea pe foaie ceea ce ai facut, iti va da satisfactie si mindrie. Din cind in cind scrie-ti o notitza tie in care sa te complimentezi si sa te imbarbatezi.
Nu accepta in viata ta nimic care sa nu iti faca sufletul sa cinte! Nu face compromisuri, meriti ceea ce este mai bun. Si o vei avea!
Vizualizeaza-te pe tine cea care vrei sa devii. Si vei fii!
Accepta numai frumosul in viata ta, armonia, citeste lucruri placute.
Macar o data pe zi fa ceva iesit din comun, ceva ce nu ai facut demult. Du-te la raionul cu palarii, incearca-le pe toate... zimbeste persoanelor care trec pe linga tine, ia-ti o esarfa feminina si apreciaza-i felul care te mingiie pe git...
Daca mai imi aduc aminte de ceva, mai scriu...
Alice
Alyssa spune:
quote:
Originally posted by Nora
E simplu sa fii bun cand esti fericit...
Nora, multumesc pentru aprecieri dar te asigur ca sint o femeie cit se poate de simpla si nici puternica nu sint. Spun asta cu sinceritate ca sint uimita de fiecare data cind mi se spune cu admiratie ca sint puternica...
Poti fi fericita si cind esti singura si atunci poti fi si buna. Cind inlaturi raul, negativitatea in viata ta, faci loc linistii si frumosului, este foarte simplu...
Ii scriam lui Laura, prietena mea de suflet, la citeva luni dupa ce m-am separat... Pe 26 Iulie 2004... Am pastrat toate mesajele Laurei si ale mele pentru ea...
"Ieri, in drum spre casa mi-a trecut prin cap un gind care m-a surprins... M-am uitat imprejur si parca nu mai vazusem demult asa clar... Ma refer la detaliil din jurul meu, la frumusetea florilor, la cerul rozaliu de apus... Nu din cauza lentilelor sau ochelarilor dar parca inainte nu vedeam toate astea... Aveam mintea preocupata de el, de ce a facut, de ce va face, de ce va zice...
Citeodata ma simt asa de fericita de parca imi vine sa zbor, parca numai cerul imi e limita, parca pot face orice asi vrea... Am atitea posibilitati si depinde de mine si numai de mine sa ma implinesc ca om!"
Am citit mai demult in Talmund ca esti pe drumul bun cind incepi sa vezi lucrurile nu asa cum sint, ci asa cum esti tu...
Nora spune:
quote:
Originally posted by Alyssa
Poti fi fericita si cind esti singura si atunci poti fi si buna. Cind inlaturi raul, negativitatea in viata ta, faci loc linistii si frumosului, este foarte simplu...
O, sigur ca da, sigur ca da! Eu nu spusesem ca sunt fericita pentru am o casnicie Ok, doar ma indoiam de mine in fata unor eventuale "furtuni". Chiar sunt convinsa ca poti fii fericit in mii de feluri, asa cum spui tu, "daca faci loc linistii si frumosului"
Uitati, sa va povestesc de ce am fost fericita in seara asta: am citit copiilor povestea micii sirene in varianta originala a lui Andersen. Aici mica sirena se jertfeste pentru printul iubit, alege sa moara ca el sa fie fericit. Varianta comerciala din filmul Disney e cu totul alta, roz-bonbon samd. Ei, si dupa ce am terminat de citit, l-am intrebat pe Andrei al meu de 7 ani juma', ce versiune i-a placut mai mult? Si, spre marea mea mirare, a spus ca povestea din carte i-a placut mai mult pentru ca mica sirena a facut un lucru bun sacrificandu-se! Nu-i minunat ca a putut sa vada asa
? Si eu, om matur, fusesem dezamagita ca povestea nu a avut happy end-ul clasic!Si acum ma gandesc: ce fericire pentru mine este sufletelul lui Andrei
...Am deviat putin de la subiect, dar Geut, sa raspund totusi la intrebarile tale initiale: o sa fie mai bine, o sa fie mai frumos, o sa ai putere pentru copiii tai! Dumnezeu e mare si bun si are grija de noi toti
.Nora
brianamica spune:
Si eu sunt o mamica aproape singura...cu 2 fete de 8 ani si respectiv 1 an !
Geut...stiu foarte bine ce simti ! Si eu am prima infatisare in octombrie ! Insa noi suntem despartiti de la inceputul lui august ! E foarte greu....Daca nu ar fi fost fetele cred ca ma urcam pe pereti.
Briana
geut spune:
Va multumesc pentru raspunsuri!
Am fost plecata saptamana asta si n-am reusit sa mai scriu.
Ma gandesc ca in fiecare zi ma intorc acasa doar cu dorul copiilor, pentru el nu mai simt nimic si se pare ca si el are aceleasi "sentimente". De doua saptamani s-a mutat in sufragerie si ma intreb de ce tot el e cu fundu-n sus daca a gresit atat de grav?
Probabil ca avem viziuni diferite asupra vietii, asupra respectului pe care-l datoram celor din jur, asupra comportamentului pe care trebuie sa-l avem.
Nici nu-mi mai bat capul sa-l inteleg. Am incercat 15 ani si cred ca e suficient.
Norocul meu mare e ca traiesc in lumea mea, in care au loc numai copiii. Alaturi de ele pot vedea natura, observam impreuna florile, copacii, lacurile, locurile prin care ne plimbam, TRAIM adica, ceea ce nu putem face alaturi de el, pentru ca dispretuieste orice manifestare de dragalasenie si orice manifestare artistica.
Am fost plecata cu colegii, in hotelul unde-am stat era un pian si am cantat la el dupa o pauza de 10 ani... Mi s-a parut ca renasc si-mi pare rau ca atatia ani n-am putut sa cant acasa, unde pianina se umple de praf, n-am facut-o ca sa nu vad privirea lui dispretuitoare.
Si ma mai gandesc ca m-a redus la tacere din atatea puncte de vedere, incat acum, nici daca s-ar schimba radical, tot n-ar merita sa ma mai uit la el.
Am sa invat sa traiesc frumos alaturi de copii, am sa-mi revin la viata mea, la felul meu de a fi, am sa ma descopar iar, sa ma simt bine.
Imi pare bine ca sunteti aici, ca putem schimba impresii.
Sper sa-mi treaca shocul si sa va pot povesti vreodata prin ce trec acum.
geut spune:
quote:
Originally posted by gabibarta
Si domnul "vorbe urate" ce zice?
Domnul nu zice nimic, ca de obicei. El stie doar sa taca, in afara de momentele in care loveste cu cuvintele.
Nu i-am spus inca ce am de gand sa fac, pentru a nu avea necazuri si mai mari. Imi poate face multe rele.
Apartamentul in care stam e al mamei lui, deci eu va trebui sa plec; ar putea sa se razbune si sa-mi ia copiii, si atunci ar insemna sa mor cu el de gat.
Privind din afara, desi eu intretin familia, nu am salariu mare pe cartea de munca (din motive lesne de inteles), nu am o casa in care sa ne mutam, nu prea am de niciunele.
Asa ca va trebui sa fac totul cu mult cap, ca sa nu-mi poata face greutati.
Simonaci79 spune:
Geut- as vrea sa te pot incuraja si sa simti si tu cat de repede ce simt eu acum!!! Este greu, dar daca spui ca erati oricum "singuri impreuna"... nu e mare diferenta.... Eu sunt separata de 4 luni si divortata de 3 si nici nu stiu cand s-a produs schimbarea... oricum prea multe in comun nu mai aveam, de copil ma ocupam singura, asa ca mare diferenta.... nu mai am parte de "afectiunea" lui de care sunt fericita ca am scapat!!! Si acum am simt mult mai linistita, mai fericta, mai dispusa sa ma joc cu baietelul meu si sa ne bucuram amandoi de clipele petrecute impreuna! Si asta fara sa esiste altcineva in viata mea... pur si simplu ma simt mult mai bine! Sper din suflet la fel sa te simti si tu, sa fii fericita si multumita de decizia pe care ai luat-o!!!! Multa sanatate si putere iti doresc si sa-ti poti creste copiii in liniste si exact cum iti doresti tu!!!!!
cristinapopa spune:
Buna , Geut si celorlalte fete!
Singuratatea nu exista decat in mintile noastre.Prieteni ne putem face altii, noi, numai ai nostri, care sa ne scoata din starea de disconfort de dupa...Mai ales ca tu ai cele doua raze de soare numai pentru tine! Eu una n-am avut aceasta sansa-de a avea un "prichindel"(si-mi pare oarecum rau...)
Nimeni nu poate spune ca este usor sa retraiesti dupa "moartea" cuiva foarte drag(divortul este considerat a fi la fel de traumatizant ca si moartea propriului copil..), dar cu totii trebuie sa induram suferintele vietii...
Am divortat in iunie, repede, dupa aproape 5 ani de stres total, cu un sot posesiv si cicalitor(rac, ce sa-i faci!) la cererea lui!
Posibil sa fi avut o amanta(sau nu)faza e ca nu ne mai suportam de nici o culoare...
casnicia a fost frumoasa, la inceput, dar dupa, s-a umplut de kko... la trei luni dupa nunta, am descoperit ca avea o "aventura" cu o maimutica de modelina... l-am iertat.