E greu de unul singur?

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns geut spune:

Nu te mai gandi la partea financiara! O sa te ajute Dumnezeu cumva.
E mai important sa fii linistit si sa-ti fie drag sa traiesti, mancand o felie goala de paine, decat sa ai bogatii si tot ce-ti trebuie material, dar sa fii cu sufletul gol.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ani3lla spune:

Gabi, la partea cu covrigul subscriu si eu:(.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabibarta spune:

mersi fetelor, incerc sa nu ma gandesc la bani... dar e greu:(((



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alma spune:

Partea financiara cred ca e dificila pentru toate mamicile singure, daca n-au sprijin de nicaieri. Cand am un ban extra (foarte rar), il folosesc pentru copil, eu sunt pe ultimul loc, intotdeauna e ceva mai important decat mine. In timp sper sa ne fie mai bine, sa mai scap de rate si sa ne permitem si noi mai multe.
Ea primeste pensie de taica-su, i se opreste la salariu, dar 2 mil. pe luna nu-mi sunt suficienti, mai ales ca jumatate din salariu se duce pe rata la apartament. Dar trebuie s-o scoatem la capat cumva, de 5 ani ma descurc singura si n-am murit.

Casoca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabibarta spune:

Bine ca macar primesti acei banuti, Alma. Eu l-am rugat pe al meu, mi-am notat cheltuielile cu copiii- nu paine, lapte, etc. ci cantina, gradinita, abonament... dar nici nu-i trece prin creierul ingust sa contribuie si el. Asta e, deocamdata ma descurc greu, mai ales cu inceputul de an scolar. Deocamdata am de dat o groaza de bani pe o uniforma urata si scarboasa de calitate proasta, si marti mai voi mai pica pe spate dupa sedinta de la gradinita.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elle_seb spune:

Draga Geut, daca macar pe tine te-am ajutat cu subiectul postat de mine, tot e bine... Tot ce pot sa-ti spun din experienta proprie: daca ai luat o decizie stii de ce ai luat-o; nu da inapoi. Mergi inainte, in copiii tai vei gasi resursele necesare pentru a te echilibra si pentru a-ti gasi linistea. Iti tin pumnii, vei reusi!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sileriki spune:

Fetelor , ma doare sufletul pt voi si eu am trecut prin ce treceti voi , dar fara divort , a fost greu , chiar foarte greu si totusi bine , primele sase luni nimic nu imi puteam permite , dar ma bucuram ca eram cu copilul meu si acest lucru valora toti bani din lume , dupa aceea am reusit sa imi schimb serviciul si mi-a mers mai bine financiar , chiar puteam sa pun un pic la o parte si uite ca dupa un an jumate cand a vazut domnul ca ma descurc si fara el , a venit inapoi la noi , inca mai avem probleme , dar incerc sa le rezolv fara prea mult scandal si vad ca merge ft bine , bine , nu stiu daca am facut alegere buna ca am rams cu el , probabil ca nu , dar macar copilul e fericit ca ne are pe amandoi langa el
va tin pumnii , e usor sa dai sfaturi , mai greu e sa le retraiesti
ganditi va ca de acum incolo va fii numai bine , ganditi pozitiv , si sa nu va vada copii suferind
va doresc tot binele din lume

evi , Eric 14.06.2000

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabibarta spune:

Evi, multumim pentru incurajari!
Sper ca si tu ai facut alegerea buna!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns onyxg1998 spune:

Cred ca si eu pot raspunde la aceeasi intrebare destul de usor: este foarte greu la inceput, mai ales cand (in situatia me) nu am pe nimeni langa mine, nici frati, nici surori, nici parinti, nici prieteni, suntem doar eu si Vlad. Sunt departe de casa mea (in Romania) si trebuie sa ma duc la servici si pe Vlad sa-l las la scoala si dupa amiaza il las singurel in casa. Are doar 5 anisori, si nu l-as fi lasat daca as fi avut unde sa-l las, dar banii.....
Sa stii, draga Geut, ca o perioada iti va fi foarte greu, dar mai tarziu o sa-ti dai seama ca totul trece, si ca este spre binele tau si al copiilor tai.
Incearca sa-ti spui ca asa a fost sa fie, si ca este mai bine acum.
Eu asa fac, si asa reusesc sa trec peste clipele grele. Norocul meu este Vlad, un copil foarte bun si foarte dragastos care imi acopera nevoia de sprijin moral, desi are doar 5 anisori.

Tot raul este spre bine.

Pupik de la Onyx si Vlad

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns geut spune:

Va multumesc tare pentru incurajari!
Si copiii ma incurajeaza si ma ajuta sa merg mai departe. Au inceput sa nu mai suporte vorbele urate si atitudinea lui :(
Le spun mereu ca totul o sa se schimbe si ele abia asteapta sa ne mutam. Dar mai e mult pana acolo, pentru ca trebuie sa aranjez totul singura (ca de obicei :D).

Mergi la inceput