aproape mamica singura

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns RB spune:

Buna. Si eu sunt aproximativ in aceeasi situatie cu a ta si cred ca singura solutie este sa te bazezi pe fortele tale... pentru ca este foarte greu pentru un barbat sa se desprinda dintr-un camin deja format, dintr-o situatie sociala ce ii asigura stabilitate. Asa ca iti urez multa sanatate, noroc si intelepciune, de dragul bebelului tau.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lorellay spune:

Felicitari pentru bebe...si cu "taticul" LA REVEDERE!

Where there's a will there's a way!
http://community.webshots.com/user/lorellay15

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cristina1974 spune:

Trebuie sa fii puternica,si sa-ti pastrezi sanatatea,si sa fii optimista.Bebelushul tau are nevoie in primul rand de o mama responsabila,tare, sanatoasa,care sa-i ofere ceea ce are nevoie.Cu taticul,nu-ti fa sperante,si cum au zis si celelalte fete,sa nu-ti doresti niciodata sa fii in pielea sotiei lui. Si ea sufera,si nu e drept.
Ia viata in piept,accepta realitatea,si bucura-te de toate clipele pe care bebe o sa ti le ofere. Sunt extraordinare.


31+,Iasmina si bebe Georgia

cristina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Clover spune:

Cred ca va divorta? Nu.

Ai suferit mult, dar tu esti "cealalta"; daca as avea de ales as plange mai intai suferinta nevestei. Dar nu despre asta discutam. Ideea este ca si presupunand ca ajungi tu nevasta lui, ce folos? Ca poti ajunge in situatia actualei lui neveste.

Pune-l sa aleaga clar, ori, ori, si o sa vezi cu cine ai de-a face. Ati discutat daca recunoaste copilul?

You asked me if I'm happy. This is a difficult question. The problem with happiness is that you don't know when you have it. You remember it. Ask me in another ten years. Maybe I'll be able to answer.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns annablue spune:

quote:
Originally posted by artar

Nu cred ca am fost rautacioasa..Poate am fost un pic severa..e o mare diferenta...Cred ca ar trebui sa recitesti ce a scris ea...Tatal lui nu prea l-a dorit chiar s-a suparat cand a auzit..Adica tatal cred ca habar nu avea sau daca avea habar de ce-si dorea ea nu era de acord si cum sa fie in conditia lui?Atunci nu ne-a cerut sfatul(nu ca ar fi contat...) dar acum da...Asa ca decizia i-a apartinut ei in totalitate, mi se pare corect sa suporte si consecintele in totalitate dar nu i-am scris asta atunci...I-am scris sa fie sanatoasa si daca asta si-a dorit sa aiba putere sa-l creasca,sa obtina recunoasterea lui si pensie alimentara(ca totusi nu l-a facut singura...) si asta este...

Nici tu nu ma cunosti pe mine ca sa ma judeci..Sunt o mama care isi creste copilul singura din cauza unor persoane cu un anumit caracter(asta ca sa fiu delicata), care a schimbat orasul,serviciul, casa, a luat totul de la zero, fara prieteni,fara pile, fara speranta si incredere decat in cele doua maini pe care le are si capul de pe umeri si nu s-a plans nimanui si care in primul rand si-a recunoscut si ACCEPTAT partea ei de vina in esecul propriei casnicii(asta ca sa nu dau vina numai pe "cealalta") si consider ca asa cum am putut eu si foarte multe alte femei pe care le admir de pe acest forum va reusi si ea indiferent de cum a ajuns in aceasta situatie delicata...

Asta e tot ce am de spus!



Eu cred (off-topic) ca iti reversi frustrarile si durerea ta de mama singura (nu pot decat sa te felicit pt ca reusesti sa fii tare pt puiul tau) si pot spune ca oarecum e de inteles.
Dar, asa cum spunea cineva pe aici, aceasta mamica singura nu de asta are nevoie. Incearca sa-ti dai seama ca o sperie si mai tare mesajul tau "justitar" si "realist"... Adu-ti aminte cat de spriata erai tu la inceput si cat de greu iti era (si cu siguranta iti este si acum) si acorda-i acel suport psihic de care aceasta mamica are nevoie.
Ca greselile ei si le va asuma pt ca nu va avea incotro.

Taniuta, iti zic si eu ca alte fete, nu te baza pe acest "aproape de 2 ori tatic" ca nu e o solutie. Chiar daca va recunoaste copilul, din ce povestesti nu iti va fi partener de cursa lunga si porbabil ca auzind de copil s-a speriat si mai tare si incearca sa scape de un rau necunoscut (adica tu si copilul tau) ducandu-se la ala cunoscut (adica mama primului copil)...
Iti doresc succes !

Ana

_
Annablue si Adita(1.11.2002)
"De noi depinde sa avem o viata frumoasa..."

fotografii cu noi

coafura preferata

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns artar spune:

Eu cred ca in prima mea postare am exprimat foarte clar ce sfat ii dau si ce ii doresc!O femeie care isi doreste atat de mult un copil si care a trecut prin atatea ca sa-l aiba nu se lasa impresionata de o dojana de-a unei necunoscute de pe un forum in care a postat pt prima oara.

Daca nu ar fi fost insarcinata si ar fi facut ce a facut tot asa i-ati fi luat apararea?Macar pe forumul asta este o persoana care isi sustine sus si tare decizia de amanta pe care si-a asumat-o si toata lumea ii sare in cap ca e nesimtita si o face in toate felurile pt ca a avut curajul de a recunoaste asta!Dupa cele citite pe aici cred ca daca ar spune ca e insarcinata si a dat divort trei sferturi din forum ar intoarce foaia si ar sustine-o pt ca de acum e mamica singura! Nu mi se pare corect ca acest lucru sa schimbe modalitatea unora de a-si da cu parerea(nu spun de a judeca ca nimeni nu are dreptul asta)referitor la actiunile mai mult sau mai putin onorabile ale unora sau altora!

Am multe dureri si frustrari in viata asta dar faptul ca sunt mamica singura nu se numara printre ele asa ca nu-ti mai da cu parerea in legatura cu ceea ce simt si cred eu.Acest subiect nu avea ce sa caute la mamici si tatici singuri in contextul in care tu lucrezi sa lasi o alta femeie sa devina mamica singura numai ca tu si copilul tau creat in "ilegalitate" sa nu fiti.Ceea ce a facut ea nu este o greseala involuntara, te-am calcat pe picior, iti spun pardon si trec mai departe..au fost saptamani,luni de zile in care a planuit sa ramana insarcinata fara ca el sa stie..Asta se deduce clar din mesajul ei...Eu nu pot sa fiu ipocrita:a postat pe forum si ar fi trebuit sa-si asume si responsabilitatea de a primi si pareri mai "realiste"...Sincer ma mir cum de am fost eu varful de lance, stiu cateva forumiste mult mai incisive ca mine dar ...

Si inca ceva..mi-a fost greu si am fost speriata la inceput nu ca raman singura ci ca am ramas fara suport financiar deoarece contributia mea era zero in acel moment , era mijlocul iernii si eu ramasesem cu un copil mic in brate fara macar bani de mancare...Si nu l-a interesat ...Dezinteresul lui total si stomacul gol au fost cele mai mari impulsuri pe care le-am primit(de fapt in ordine inversa...)!Nu am avut timp sa plang,nu am avut timp sa scriu pe forum,nu aveam pe nimeni si nimic decat pe mine si copilul care imi dadea forta sa merg mai departe.Erau -30 de grade afara si eu mergeam din interviu in interviu ca sa obtin un job bine platit ca sa tin in conditii decente o casa intreaga.Si asa mai departe...

Taniuta daca are minte intelege din ce am scris eu aici ceea ce trebuie si stie ce are de facut si ea ca sa-i fie bine ei si copilului ei!



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alma spune:

Artar, ai o de la mine!
Annablue, daca n-as fi stiut ca si tu ai trecut printr-un divort, as fi spus ca nu poti aprecia cuvintele altuia, cand n-ai trecut prin asta. La un alt subiect ai facut-o frustrata si pe Violeta, nu cred ca exista un om care a patimit dintr-un motiv sau altul si care n-are frustrari...
Taniuta a gresit ramanand insarcinata cu un barbat casatorit. E clar ca a vrut sa-i forteze mana omului sa-si paraseasca familia. Acum, daca asteapta un copil, eu ii doresc sanatate si multa intelepciune pentru a creste acel copil in demnitate!


poze noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns artar spune:

Alma, multumesc!Si tie!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alma spune:

Cred ca am confundat-o pe annablue, cu babyblue... imi cer scuze! Insa raman la aceeasi parere, cu atat mai mult cu cat annablue e casatorita.

poze noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns daniela77 spune:

quote:
Originally posted by artar

Eu cred ca in prima mea postare am exprimat foarte clar ce sfat ii dau si ce ii doresc!O femeie care isi doreste atat de mult un copil si care a trecut prin atatea ca sa-l aiba nu se lasa impresionata de o dojana de-a unei necunoscute de pe un forum in care a postat pt prima oara.

Daca nu ar fi fost insarcinata si ar fi facut ce a facut tot asa i-ati fi luat apararea?Macar pe forumul asta este o persoana care isi sustine sus si tare decizia de amanta pe care si-a asumat-o si toata lumea ii sare in cap ca e nesimtita si o face in toate felurile pt ca a avut curajul de a recunoaste asta!Dupa cele citite pe aici cred ca daca ar spune ca e insarcinata si a dat divort trei sferturi din forum ar intoarce foaia si ar sustine-o pt ca de acum e mamica singura! Nu mi se pare corect ca acest lucru sa schimbe modalitatea unora de a-si da cu parerea(nu spun de a judeca ca nimeni nu are dreptul asta)referitor la actiunile mai mult sau mai putin onorabile ale unora sau altora!

Am multe dureri si frustrari in viata asta dar faptul ca sunt mamica singura nu se numara printre ele asa ca nu-ti mai da cu parerea in legatura cu ceea ce simt si cred eu.Acest subiect nu avea ce sa caute la mamici si tatici singuri in contextul in care tu lucrezi sa lasi o alta femeie sa devina mamica singura numai ca tu si copilul tau creat in "ilegalitate" sa nu fiti.Ceea ce a facut ea nu este o greseala involuntara, te-am calcat pe picior, iti spun pardon si trec mai departe..au fost saptamani,luni de zile in care a planuit sa ramana insarcinata fara ca el sa stie..Asta se deduce clar din mesajul ei...Eu nu pot sa fiu ipocrita:a postat pe forum si ar fi trebuit sa-si asume si responsabilitatea de a primi si pareri mai "realiste"...Sincer ma mir cum de am fost eu varful de lance, stiu cateva forumiste mult mai incisive ca mine dar ...

Si inca ceva..mi-a fost greu si am fost speriata la inceput nu ca raman singura ci ca am ramas fara suport financiar deoarece contributia mea era zero in acel moment , era mijlocul iernii si eu ramasesem cu un copil mic in brate fara macar bani de mancare...Si nu l-a interesat ...Dezinteresul lui total si stomacul gol au fost cele mai mari impulsuri pe care le-am primit(de fapt in ordine inversa...)!Nu am avut timp sa plang,nu am avut timp sa scriu pe forum,nu aveam pe nimeni si nimic decat pe mine si copilul care imi dadea forta sa merg mai departe.Erau -30 de grade afara si eu mergeam din interviu in interviu ca sa obtin un job bine platit ca sa tin in conditii decente o casa intreaga.Si asa mai departe...

Taniuta daca are minte intelege din ce am scris eu aici ceea ce trebuie si stie ce are de facut si ea ca sa-i fie bine ei si copilului ei!







SUBSCRIU





Mergi la inceput