mami in CIC fara bunici
Raspunsuri - Pagina 3
mayarna spune:
Draga mea,
Nici eu nu am bunici, prietenele mele nu mai sunt in tara, sotul meu vine acasa dupa ora 19.
Cand Alexandru a implinit 5 luni, mi-am luat bilet la teatru si l-am lasat cu tatal lui pentru prima data.
Imi amintesc, era o zi de duminica, m-am plimbat din Unirii pana la TNB intr-o ora mergand foarte incet. Nu ma tentau magazinele, voiam doar sa respir libera. Desi abia asteptam sa respir "doar eu" am realizat ca de acum nu voi mai respira niciodata doar eu. A fost un moment dificil. Mi-am dat seama ca am un copil. Ma simteam intr-o colivie aurita. Si acesta este doar inceputul, sa vezi mai tarziu, dependenta creste.
Inainte de asta eram un manager, castigam peste 2000 E pe luna, traiam exact asa cum imi doream. Eram implinita prin mine insami.
Prin Alexandru am invatat ce inseamna sa fii implinit prin iubirea pe care o porti cuiva. Mi-a luat ceva timp, recunosc.
De atunci merg lunar la teatru si aleg un concert la Sala Radio. Vara am ales Motoarele si Cismigiul.
Ma simt mult mai bine. Chiar daca deseori ma vad vacuta Fulga ( il alaptez pe Alexandru la 1 an si aproape 5 luni )si multe alte personaje detestate.
Cand timpul va fi trecut, vei privi pe listta ta si vei realiza ca , ai bifat toate acele puncte.
Pana atunci , iti recomand sa incerci sa prelungesti acel timp liber negociat.
Toate bune,
maya
miria_cristina spune:
Esti tanara si iti doresti sa condensezi intr-un timp cat mai scurt cat mai multe lucruri, dar nu realizezi ca pierzi secunda care nu se va mai intoarce de langa copilul tau. Acuma, cat e mic, clipele trec tare repede!
In cateva luni nu va mai semana si nu va mai face ce face acuma. Incearca sa te opresti pentru el si sa-i respiri aerul si sa imortalizezi momentele astea atat de speciale.
Restul ... nu mai conteaza!
Nu astepta sa aduni regrete ca sa-ti dai seama de asta!
Cristina si D
amiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina
"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."
dalimana spune:
Ma regasesc cumva in tine, dar nu prin faptul ca nu am ajutor, caci am, slava Domnului(sotul, socrii, parintii), dar tot ma grabesc acasa la fetita caci "numai eu stiu ce ii e bine". Si eu sunt cu fobia microbilor, perfectionista si am si eu o lista cel putin cat a ta. Probabil meseria e de vina, caci si Francoise Dolto (psihanalist)spunea, daca imi amintesc bine, ca profesorii sunt perfectionisti si intelectualisti.Am incetat sa mai citesc de zece ori raspunsurile mele, ca ce dezacorduri am citit pe DC...........maaaaaamaaaaaaaaa. Dar nu conteaza. Nu asta e important. Astea le vedem noi, care corectam lucrari, caiete....important e mesajul. Dar sa revin. Nu mai sper ca voi realiza foarte multe, ca daca ai un copil nu mai ai timp de altele. Acum ma gandesc ca daca era sa avem timp, ne chema "statu'" inapoi la munca in doi timpi si trei miscari. Ia-o usor, bucurate de fiecare realizare (a bebelusului, ca este si a ta), plimbate si dormi cat mai mult. Eu, cand avea fata mea 3 luni, eram foarte in urma cu somnul. Acum, ca ma odihnesc bine, totul mi se pare mai usor. 
dalimana spune:
Apropo de grseli. Chiar mi-a "scapat" una, dar daca am vazut-o doar eu...ssssssttttttttttttt.....
tatatushi spune:
Tocmai am aflat ca restantele sunt peste 4 zile...incerc sa trag din greu sa-mi termin proiectele si dupa asta va mai scriu...sper sa va dau si de baut 
bamboo spune:
te rog inca de la inceput sa nu te superi pt ce iti voi spune. este parerea mea ca ori nu prea ti-ai dorit acest copil (te inscrisesei la o postuniversitara), ori nu ai stiut ce inseamna un copil. aveai impresia ca e o papusica pe care o pui in patut si sta cuminte acolo?
ei bine, draga mea, un copil iti cere toata atentia, pana se face mai marisor si "mai scapi" un pic de griji!
nici eu nu am pe nimeni sa ma ajute, in afara de sot. chiar daca mama mea sta cu noi in acelasi oras, nu o pot chema sa stea cu copilul, ca eu am chef sa ma plimb prin oras si sa "probez bluze". o chem doar daca am ceva foarte important de facut si nu pot lua si copilul cu mine (si asta destul de rar!)
pe partea profesionala, foarte bine ca ai planuri marete! este dreptul tau si meritul in acelasi timp, dar asta nu inseamna ca trebuie sa le pui pe ele pe primul plan. eu, cand am nascut eram in ultimul an la facutate (a doua). in sesiunea de iarna copilul avea 1-2 luni, in sesiunea de vara 5 luni, la licenta 6 luni. si am scapat cu bine de toate, fara sa ma plang si fara prea mult ajutor din afara! si peste doua luni mi-am dat si definitivatul in invatamant (pt prima specializare). nu ti-am spus toate astea despre mine ca sa ma laud, ci ca sa vezi ca se poate!
spui ca piticul tau plange de nu stii ce sa-i faci. pai... tu esti vinovata de asta. el plange pt ca tu esti stresata si ii transmiti si lui starea ta de nervi. incearca sa te calmezi si sa iei lucrurile ca atare.
te rog inca odata sa ma ierti daca te-am suparat. va doresc sanatate si sa cresteti mari si frumosi!
tatatushi spune:
Draga bamboo,
ar fi culmea sa ma supar pe tine, cu atat mai mult cu cat pe alocuri ai dreptate, iar unde nu ai dreptate nu ai informatiile necesare...
Eram insarcinata cand m-am inscris, dar de bebelus nu stiam atunci...era micut, cam de o saptamana...Ni-l doream, desi nu ni-l planificasem si noi nici nu concepem un avort, oricare ar fi situatia.
Platisem deci prima rata si mi-era asa, cumva, sa pierd banii aia si sa raman si cu ideea ca am ratat ceva fara sa vad cum e...Numai ca eu daca incep ceva mi-e tare greu sa ma impac cu ideea ca nu o sa termin...
De copil nu credeam ca e o papusica dulce pe care o pupi toata ziua, am nepoti mici de care am avut destul de multa grija, stiu ce inseamna durerile de dinti si toate cele, deci nu sunt chiar asa aeriana...
Si legat de iesirile in oras la incercat bluze (ca vad ca iti place comparatia
), eu is stilul sportiv (trening si adidasi), nu m-am dat niciodata in vant dupa haine sau vopseluri sau farduri sau creme. Era pur si simplu o incercare de a iesi pentru putin timp din costumul meu cu tzitzi pentru bebe si sa incerc, macar pentru cateva minute, sa ma regasesc pe mine, femeia nu prea feminina, dar, totusi...In loc de bluza puteam spune foarte bine si o carte, ca si o lectura buna mi-ar fi facut placere(in Litere am citit la greu si acum imi pare rau ca nu mai am timp)...
SI legat de chematul mamei, a mea e profesoara, a venit cateva zile la noi in vacanta(fara sa stea doua zile la rand, ca avem o singura camera pentru toti, deci ar fi fost foarte greu) si acum, ca a inceput scoala, ciuciu. Si sa nu crezi ca a venit asa de distractia mea, cand statea ea cu piticul eu mergeam sau la control la gine sau la dentist, deci nu brambura prin oras si veneam cat puteam de repede sa-i dau sa manance lui bebe.Cum ar veni, mergeam in singurele locuri unde nu aveam maini libere de biberon sau schimbat scutece (ce fain ar fi sa-i zici dentistului opriti un pic freza sa-l schimb pe fiu-meu...)
Eu nu le-as spune chiar planuri marete, pur si simplu si fara lauda sunt un om care nu vrea sa se culce pe laurii proprii si dupa aia sa tot zica, da dom'le am luat nota x la admiterea la master, ce-am facut dup-aia nu mai conteaza...Nu consider ca incercand sa mai fac cate ceva pun copilul neaparat pe planul doi si il consider o anexa.
Eu zic ca e putin exagerat sa zici lasa draga ca toti s-au descurcat in situatia ta, cu si fara parinti. bravo celor care au reusit, eu inca sunt in cautari si de asta am scris pe forum, nu sa mi se spuna ca au putut si altii, necazul tau ca tu nu poti...
PS Nu m-am prezentat la examene. Era totusi prea stresant sa termin proiectele in cateva zile. Asta e.
tatatushi spune:
aaa...am uitat. rog toate mamicile care au avut momente in care plangea copilul si nu stiau de ce sa scrie un scurt mesaj aici.
crini spune:
Mesaj de incurajare: cu ambii copii am avut astfel de momente.
Cu cel mic le mai am si acum, cand aproape vorbeste.
Se trezeste noaptea si plange, nu stie ce vrea si daca nu pici peste ce il linisteste urla din ce in ce mai tare. Uneori vrea sa bea, alteori sa-l iei in brate si sa te plimbi cu el, sau adoarme in timp ce-l tii in brate si ii spui o poveste, sau ii arati poze intr-o carte, sau il mangai, sau ii cant incetisor. Ceva ce a functionat o data poate foarte bine sa nu functioneze iar. Trebuie incercat. Nu mai spun de chestiile clasice tip ii e frig, i-a fost cald si a transpirat, a facut si trebuie schimbat, ii e foame, ii e sete.
Cam astea sunt metodele care merg la noi.
Pana intr-un an ceea ce a mers si la unul si la celalalt: suge pana adoarme sau plimbat in brate pana adoarme.
enn spune:
Tatushi, esti o fata ambitioasa
Eu mi-am terminat teza de doctorat într-o situatie asemanatoare cu a ta, cu bebe mic de 3 luni - de putut se poate. Dar tot efortul m-a adus într-o stare de epuizare fizica completa, de care sufar si astazi - cu bebe2 de 3 luni. Sfatul meu e sa încerci, dar sa nu insisti prea mult, daca totusi nu merge. Eu mi-am sustinut cu succes doctoratul, am primit si postul pe care-l dorisem, unde am ajuns .... campioana concediilor medicale
Ai mare grija de tine - de bebe sunt convinsa ca ai grija.
E.