Cum reaprinzi flacara?

Cred ca s-a mai discutat un astfel de subiect…dar sunt sigura ca este intotdeauna de actualitate pentru cineva…
Dupa mai multi ani de casnicie si vreo doi copii, ce faci cind relatia nu mai merge cum trebuie? Ce faci cind de prea multe ori un nimic devinde un subiect de cearta care continua pe mai multe zile, desi nimeni nu mai stie cum a inceput? Ce faci cind dorinta ca celalalt sa recunoasca ca ai dreptate e mai mare decit dorinta de a te cuibari in bratele lui?
E vorba de iubirea care s-a stins, incet, peste ani. Asa cred eu…dar nu cred ca e un drum fara intoarcere. Intrebarea e: cum faci?
Credeti ca numai citeva seri romantice impreuna sunt de ajuns? Sau o schimbare radicala de comportament, in care sa mai lasi de la tine o perioada, chiar daca ai perfecta dreptate si sa redevi cumva femeia iubitoare de altadata in speranta ca cel de linga tine va vedea diferenta si iti va urma in timp exemplul?
Ce parere aveti? Sau credeti ca daca iubirea s-a cam stins nu mai e nimic de facut?

michelle7 spune:

eu una nu prea cred in reaprins flacari dar daca as incerca sa fac asta as vorbi cu sotul meu sa facem urmatoarele schimbari
- 1 data pe saptamana sa mergem singuri la un date in oras. cu intalnirea afara nu cu plecat de acasa impreuna. La intalnirea asta m-as comporta ca la o intalnire , nu as discuta problemele de acasa, copii etc. la intoarcerea acasa obligatoriu sex- la capitolul asta pofta vine mancand
- in afara de asta mi-as cumpara lenjerie sexy, un parfum nou, m-as aranja mai mult chiar si in casa. pe scurt as redeveni femeia de care s-a indragostit candva

clayhanger spune:

Parerea mea si ceea ce s-ar aplica in cazul meu e asa: in aceasta situatie am ajuns amandoi, asa ca tot amandoi trebuie sa vedem daca dorim sa revenim la apropierea de demult si cum.

Dorinta de a reaprinde flacara cred ca vine destul de natural din partea amandurora, fiindca nimanui nu-i plac, in fond, "certurile care continua pe mai multe zile". Imi permit sa te citez fiindca exact la astfel de situatie ma gandesc si eu...

Apoi, mie mi se pare destul de nesanatos sa imi spun sau sa cred ca atarna destul de multe de umerii mei... si sa fac eu tot ce pot dorind ca cel de langa mine sa inteleaga si sa urmeze exemplul meu... aiamoni, am sa te rog sa nu intelegi gresit cum ca as critica vreun cuvant din ceea ce ai spus, vreau doar sa raspund la obiect.

Revenind la cum as proceda eu... As aduce intr-o discutie linistita toate aceste schimbari dintre noi si sentimentul asta, cum ca ceva s-a pierdut pe drum... M-as asigura ca vede si el la fel ca mine aceasta situatie. Stiu eu, daca cumva lui nu i se pare nimic neobisnuit in comportamentul nostru si pur si simplu vede totul ca pe o evolutie normala a cuplului?

Dupa ce vad ca amandoi privim la fel problema, si, mai important, recunoastem ca e o problema... vedem, amandoi, ce se poate face.

Iar aici sunt convinsa ca raspunsurile pot fi date doar de voi doi, fiindca va cunoasteti, stiti ce e deranjant si diferit in relatie si la ce doriti sa reveniti. michelle7 a punctat foarte frumos niste lucruri care se pot face, eu vreau sa adaug ca ce functioneaza pentru mine nu merge pentru altii, asa ca raspunsul despre ce se poate face sta in natura relatiei voastre, a particularitatilor ei. Ca sa intelegi mai bine, eu de exemplu stiu sigur ca daca m-as uita la mai multe meciuri de fotbal impreuna cu partenerul ne-ar fi mai bine . E doar un exemplu...

Bine, cred ca de fapt nu se va reveni niciodata la ceva ce-a fost, ci rezolvand problemele din cuplu (certurile de exemplu), amintindu-va cum e sa comunicati (aici ma refer la acea legatura pe care sa o simtiti amandoi doar privindu-va, neavand nevoie de cuvinte... sau la a te cuibari in bratele celuilalt, cum spuneai!), ajungeti sa treceti intr-o noua etapa a relatiei, una care nu se poate anunta decat a fi foarte frumoasa!

Fashion is a form of ugliness so intolerable that we have to alter it every six months.
Oscar Wilde

aiamoni spune:

Va multumesc mult pentru raspunsuri!

Da, sigur, amindoi suntem constienti ca ceva nu mai merge, amindoi am spus de mai multe ori ca ne vom schimba…dar n-am prea reusit. Sigur, fiecare considera ca celalat poarta o vina mai mare…dar motivul pentru care incercam sa schimb eu ceva este faptul ca el sustine ca eu m-am schimbat prima, ca am devenit mai rece si mai distanta si asta a declansat in el nu numai o anumita indiferenta…ci chiar o mica cantitate de “rautate”, ca sa zic asa, o dorinta de a critica mereu si a gasi ceva negativ in toate. Nu zic ca nu e posibil sa aiba dreptate, eu sunt in general mai rece si mai calculata, el e mai aprins … M-am gindit ca poate daca imi inghit limba cind imi vine sa raspund la vreo critica nedreapta sau sa-l sarut si sa-l imbratisez mai des…atunci poate as obtine efectul invers. Chiar si in cursul unei zile am observat, daca totul e bine si apoi spun ceva ce nu-I place, chiar daca imi cer scuze sau nu se continua intr-o cearta urmeaza o perioada in care e mai rece, mai dur, si chiar el recunoaste dar zice ca era bine merci si ca eu am declansat starea respectiva in el. Normal ca si eu sustin ca nu-mi vine sa fiu iubitoare cind el e asa…si continuam la nesfirsit.
E un sot gozav, sa nu fiu gresit inteleasa, are o multime de calitati…dar si un orgoliu destul de consistent pe linga ele…

In nici un caz nu ma deranjeaza vreo critica, de asta cer sfaturi, multumesc inca odata pentru ele!

Ramona J spune:

Si noi am patit chestia asta. Comportamentul asta devine obicei si nu mai stii sa te porti cum trebuie, intri intr-un cerc vicios.
Eu am folosit metode combinate. Adica si puterea exemplului, dar nu e suficient. Sotului meu trebuie sa-i spui mai pe sleau, mai greu cu subtilitatile astea. Poate le vede, dar nu face legatura.
Eu am vorbit cinstit, pe fata si fara nervi. Am explicat ca asa nu pot, nu e cinstit pentru nici unul dintre noi si nici pentru copii. Ca eu nu accept sa ramin intr-o relatie care intra pe linie moarta, intelegi tu, chestii de genul asta. Cred ca am fost hotarita ca s-a cam speriat.
Si sotul meu o tot dadea cu cine are dreptate si asta a fost una dintre chestiile care ma supara cel mai mult. A durat ceva timp pina l-am lamurit ca nu conteaza cine are dreptate, ca sintem in aceeasi echipa (pai da, da exemple din astea masculine...)
Odata cu aparitia copiilor ne-am cam neglijat unul pe altul. El a inceput sa lucreze mult, venea acasa obosit si fara chef. Eu mi-am intrat destul de greu in rolul de mama si gospodina si imi lipseau conversatiile cu alti adulti... Chestii tipice pentru majoritatea cuplurilor in stadiul asta din viata, as zice eu.
Dar e suficient pentru a se produce ruptura. Noi cind ne-am gindit mai bine am inteles ca ne iubim si nu putem trai unul fara celalalt. Si daca asa stau lucrurile atunci mai bine ne purtam frumos. Odata ce am luat hotarirea asta si am inceput sa lasam rautatile la o parte parca totul s-a legat si eu una sint chiar foarte fericita in casnicia asta.
Il vad si pe el ca vine cu placere acasa, cauta sa ajunga mai devreme.
Eu zic ca se poate. Sinteti pe un teren alunecos si pericolul e mare. Dar ai realizat ce se intimpla si te gindesti sa faci o schimbare. Asta deja e un lucru bun. Nu stiu daca si el e la fel de dornic ca si tine. Daca nu, trebuie sa te inarmezi cu ceva rabdare pina il faci sa inteleaga ce urmaresti de fapt. Pentru ca initial el va lua discutia ca pe o noua provocare si va raspunde in stilul in care v-ati obisnuit sa purtati replicile.
Eu chiar ajunsesem la capatul puterilor si probabil ca lucrul asta l-a inteles cumva din tonul meu. Nu a fost nicidecum vorba de batai sau mai stiu eu ce abuzuri intre noi, ca vad tot felul de subiecte de speriat pe forum. Dar am cam lasat lucrurile de izbeliste si relatia a suferit pe fondul asta. Cred ca la asta te referi si tu.
Asta a functionat la mine, dar fiecare cuplu e altfel. Oricum, iti urez mult succes.
Pe linga discutiile astea e bine sa va faceti timp pentru voi, macar o ora-doua pe saptamina sa iesiti undeva la cina sau unde va simtiti voi bine. E foarte important sa petreceti timp impreuna si fara copii.
The best thing you can do for your children is to love your wife.

Ramona J spune:

Am recitit ce ai scris aiamoni. Nu mai conteaza de unde a inceput, cine e vinovat. Trageti linie si porniti "fresh".

The best thing you can do for your children is to love your wife.

aiamoni spune:

Iti multumesc, Ramona. Exact asfel de sfaturi cautam.
Sigur ca nici la noi nu e vorba de batai, amante sau alte grozavii…dar ai prins perfect care e problema.
Chestia cu cine e vinovatul pe mine una ma omoara. Pentru el asta conteaza mult, dar recunosc ca nici mie nu-mi convine sa tot las de la mine. Si mai avem si zile bune, desigur…cum a fost ieri de exemplu. Dar e foarte interesant, cind suntem in vacanta totul e bine, iar in momentele de criza nu-si mai aminteste nimeni de orgolii, suntem uniti si infruntam impreuna problema sau decizia care trebuie luata. Odata ce revenim apoi la viata de zi cu zi…alta poveste.
Ma incurajeaza totusi faptul ca se poate, si nu suntem noi singurii care am patit asta. O sa mai stau de vorba cu el, sper sa se rezolve cumva…

goldi spune:

Barbatii ai mereu nevoie de un tap ispasitor, aia cu "cine e vinovat" e din materialul genetic.
Eu am pornit de cateva luni sa-mi refrisez casnicia si merge, chiar merge!
Adica:
1.discutii despre ce vom face in viitor, ca si cuplu (punctate de barbate-miu cu aduceri aminte de pe vremea lui Pazvante cu situatii cand eu am gresit fata de el plus intrebarea cu pricina)
2.discutii despre ce vom face in viitor - fara alte aduceri aminte
3.punerea in practica, din partea fiecaruia.
4.atentie maxima sa nu uitam ce ne-am propus si de ex. sa incep sa-l pisez ca-si lasa ciorapii prin casa ca si in alte enspe cazuri iar el sa ma traga de atentie ca incep sa tip de cum il vad, desi lucrurile s-ar putea rezolva si fara sa ne enervam.
Sunt fleacuri, dar nu stiu daca at observat toate marile certuri pornesc de la lucruri marunte. Si am decis sa incepem curatenia cu acestea.
Sper sa reusim.

Ramona J spune:

Daca va puteti mobiliza in momentele de criza, inseamna ca puteti face schimbarea "si la bine". Incearca sa nu-i raspunzi la provocari, sa nu intri in competitie cu el. Pastreaza-ti calmul si explica-i ca nu conteaza. Daca ii spui asta sau el insista si ii spui ca are dreptate (fara convingere) el nu va mai avea nici o bucurie. Ce satisfactie sa aiba daca tu nu lupti, nu insisti ca e altfel? Cu un pic de practica vei reusi. Apoi ii explici ca nu are rost sa va consumati energia pentru lucrurile astea.
La fel procedez cu discutiile legate de "iar ai lasat ziarul pe masa". De fapt exact asta a fost ultima discutie serioasa intre noi. Dupa ce ne-am incins pe cinste i-am aratat ce prostie e asta de fapt si daca e posibil sa-ti periclitezi casnicia pentru atita. Eu eram vinovata, ca eu sint cititoarea de ziare la noi in casa... Am zis sa ne pastram energia pentru crizele adevarate. Si de ce nu am fi fericiti? Ne-am petrecut impreuna deja mai mult de jumatate din viata (de pina acum) si am avut atitea momente fericite, am depasit cu bine multe greutati, avem doi copii minunati, chiar nu avem probleme. Avem unde dormi, avem ce pune pe masa... Pentru mine fericirea vine de la lucrurile astea marunte.
aiamona, inarmeaza-te cu rabdare si tine-ne la curent cu progresele voastre. Nu renunta si nu te lasa prinsa in joc.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

aiamoni spune:

Multumesc din nou, nici nu ma asteptam sa primesc atitea sfaturi bune.
M-ati facut chiar sa zimbesc, Goldi, mi-a placut chestia cu “materialul genetic”. Ramona, si tu m-ai facut sa zimbesc, chestia cu ziarul e un exemplu perfect de “nimic” de la care se poate ajunge la discutii fara sfirsit. Si eu incerc sa-I explic ca suntem foarte norocosi, ca am realizat atit de multe in viata si ne-am implinit atitea vise, ca avem niste copii minunati si nu merita sa te certi pentru nimic…daca e calm, mai accepta, mai admite ca se aprinde prea repede, dar daca s-a aprins deja…adio!
Sfatul tau este exact ce cautam. Adica, merita sa incerc sa tac o perioada, sa nu aiba cu cine se certa, ca sa zic asa? Mi-e teama numai sa nu se obisnuiasca ca el are totdeauna dreptate…
Of, of! Citeodata mi-e teama ca nu ne bucuram cum trebuie de tot ceea ce ne-a oferit viata, ca o lasam sa treaca pe linga noi preocupindu-ne de nimicuri…cind altii se lupta cu adevarate tragedii…

Ramona J spune:

Pai ii spui de ce nu raspunzi la provocare si apoi iti faci ceva de lucru ca sa il lasi sa mediteze. Daca nu se lasa punctezi din nou si intaresti faptul ca e o discutie fara importanta. Pina la urma va intelege ca e aiurea. Cred ca si stie de fapt, dar asa s-a obisnuit.
Dar orice invat are si dezvat!
Uite aici o pentru incurajare.

The best thing you can do for your children is to love your wife.