IUBIRE IMPOSIBILA?!
Raspunsuri - Pagina 6
calatoare spune:
Da, intr-adevar, esti o altfel de femeie in sensul ca tu ai inteles ce inseamna sa-ti traiesti viata, sa iubesti, sa te bucuri de orice lucru si moment. Iubiti-va si basta! Cat dureaza, nu conteaza. Nu oricine poate avea asemenea trairi profunde. Nu oricine are curajul sa traiasca intens ca tine.
Si chiar, daca nu poti avea propriul copil......de ce nu adopti unul? Te va implini.
enina34 spune:
Este firesc sa fie luata in discutie si sotia lui pt ca, asa cum nu putem face abstractie de sotul meu,n-o putem omite nici pe ea. Tot ce pot sa va spun e ca nu stiu foarte multe lucruri despre relatia lor, decat din ce am inteles si am intuit, stiu ca relatia lor este una mai rece in care s-au acumulat probleme de tot soiul. Nu sunt genul de femeie insinuanta sau "ventuza" si nu i-am dat telefoane neavenite, nu i-am vorbit de rau familia si nici nu i-am cerut lucruri care sa-i pericliteze statutul. Va spun sincer, fara a ma disculpa, ci doar ca s aintelegeti si sa ma cunoasteti mai bine, ca nu am avut NICIODATA vreo relatie cu un barbat casatorit.Poate ca si de aceea acum imi pun atat de multe intrebari. Va mai spun ca nu sunt oarba si nici imbrobodita de iubire, ea nu presupune prostie, si ca stiu ca este plin de defecte, atat pe cat este plin de caliati. Sunt deschisa pana la capat si va marturisesc ca ieri i-am vazut si o fata foarte neplacuta si nu am ezitat sa i-o spun categoric si fara drept de apel!Daca intr-o casnicie mai faci concesii, intr-o astfel de relatie ar insemna sa frizezi inconstienta sau prostia sa faci concesii peste concesii. Cat despre casnicia mea, nu lipsa copilului a dus la problemele pe care le avem.Bineinteles ca a fost si este greu, eu ma facut multe demersuri pt a a avea un copil, barbatii, stiti cum sunt,mai putin constienti de dorinta de a avea un copil.De ce nu am infiat?Probabil sunt egoista, fiecare cu parerea lui, dar pur si simplu ma ingrozeste gandul ed a investi intr-o FIINTA UMANA totul, de a-l iubi neconditionat ca apoi viata sa-l faca sa-si descopere parintii si sa-l indrepte spre ei.Ma gandesc la tot ce mi-ati spus,stiu ca e greu sa te pui in viata si sentimentele altuia si de aici sa-ti spui o parere fara a interfera cu propria-ti viata si cu normele societare. Ma intreb si va intreb, poate retoric, asteptand ca sufletul vostru ed femeie sa-mi raspunda...este bine..este rau..ce viitor are aceasta relatie sau cum trebuie sa fie??
columbiana spune:
quote:
Originally posted by enina34
Ma intreb si va intreb, poate retoric, asteptand ca sufletul vostru ed femeie sa-mi raspunda...este bine..este rau..ce viitor are aceasta relatie sau cum trebuie sa fie??
enina
pai ce raspunsuri vrei? o relatie din care cel putin doi (sotia lui si sotul tau) oameni nevinovati vor suferi probabil toata viata cum poate fi? daca lucrurile mergeau intr-adevar rau intre el si sotia lui ar fi fost normal sa fie despartiti deja;
tu ce vrei de la viata? nu-i mai corect sa divortezi mai intii de sotul tau, apoi sa te implici in cealalta relatie? doar ca ma tem ca in cazul asta amantul ar da inapoi si brusc, ar avea revelatia familiei si a sotiei redescoperite.
de ce nu-i pui la incercare sinceritatea sentimentelor, explicindu-i ca vrei sa te desparti de sotul actual, ca nu mai poti trai fara el, bla,bla...si vezi cum reactioneaza; atunci vei vedea daca pentru el esti o aventura sau ceva serios.
altfel totul va sfirsi printr-un scandal, mai devreme sau mai tirziu, intr-un fel sau altul va vezi desconspira....si veti iesi toti sifonati din asta
parerea mea
http://community.webshots.com/user/montrealpoze
http://community.webshots.com/user/vara2006photos
spic de grau spune:
quote:
Ma intreb si va intreb, poate retoric, asteptand ca sufletul vostru ed femeie sa-mi raspunda...este bine..este rau..ce viitor are aceasta relatie sau cum trebuie sa fie??
Parerea mea:
Din pct de vedere:
1. Religios - este pacat.
2. Moral - este imoral (ptr ca va ascundeti, ptr ca traiti in minciuna, ptr ca nu aveti curajul sa jucati cinstit cu cartile pe masa; daca amandoi va doriti sa fiti impreuna, daca relatiile cu sotii vostri sunt terminate, corect ar fi sa ii informati si pe partenerii vostri; cred ca merita macar asta).
Sanse sa fiti impreuna: asta doar voi puteti stii. In dragoste 1+1 nu face intotdeauna 2.
Cu riscul de a ma repeta: daca stiti ca nu mai aveti viitor cu partenerii vostri, mai bine le spuneti rapid(azi daca se poate). "Boala lunga, moarte sigura".
Sper insa ca in cazul in care va fi sa ramaneti impreuna, sa nu realizezi ca ai alergat dupa o himera, si ca ai dat din lac in put.
Lumy- mamica lui 
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi
(11 Martie 2004) Sã nu crezi tot ce auzi
Sã nu faci tot ce poti
Sã nu spui tot ce stii
Sã nu dai tot ce ai.".
(Parintele Paisie Olaru)
http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/3;10722;47;1;0/c/-0.5/t/-12/k/5275/weight.png
calatoare spune:
No ofense, dar nu stiu pana la urma de ce ai postat aici. Ce raspuns vrei tu? Ce vrei sa-ti spunem noi? Te amuzi cand mai primesti un nou raspuns?
``Ce viitor are aceasta relatie si cum trebuie sa fie?``
Pai daca vrei raspunsul la intrebarea asta, ce-ar fi sa ne intalnim noi, toate femeile care ti-am raspuns cu tine si cu medicul tau si sa va cunoastem. La scurta vreme o sa primesti raspunsul la intrebarea ta. Ca tot bati apa-n piua.
Raspunsul tau in ceea ce priveste infiatul.....e de nota 4. Cred ca asta este varianta care ti-a mai ramas, infiatul. Iar tu vii cu argumente de toata jena. Nu cred ca esti o femeie care nu stie sa-si pastreze copilul adoptat langa ea.
Am si eu o intrebare pentru tine: ti-ai lasa sotul(care din descrierea ta pare indiferent fata de tine, dandu-ti un raspuns de genul ``faci ce vrei`` la intrebarile tale) pentru ``iubirea imposibila``? Pentru ca nu reiese de pe nicaieri ca ai vrea sa faci gestul asta.
enina34 spune:
Fara sa iau neaparat tot ce imi spuneti in mod personal, cred ca nu ma veti considera deplasata daca preiau anumite subiecte care transpar din ce imi scrieti voi si va propun,cu sau fara legatura sticta cu problema mea, sa le discutam:))Ultimul mesaj vorbea de religie si pacat si de morala si regulile ei.Foarte frumos, dar va marturisesc aici ceva la care m-am gandit eu si.. poate si voi.ce reprezinta aceasta preacurvie atat de condamnata de religie?Ce inseamna ea de fapt?Este legata numai de ceva..rau..pe care il faci in afara casatoriei sau..de fapt...reprezinta o problema mult mai complexa pe care preferam sa o ascundem in spatele asa-ziselor precepte religioase pt ca e mult mai usor sa ne motivam viata si pe noi insine/insene?Si..si mai mult...cand vine vorba de iubire...unde putem delimita pacatul si imoralitatea?Ca sa intru si mai in amanunt,desi poate va voi oripila sau indigna...pacat este daca avem contact sexual cu altcineva decat sotul nostru? Fara sa confund sexul cu iubirea, ma intreb si va intreb...este pacat daca ai o legatura sexuala cu un om pe care il iubesti si care nu iti este sot? Din nou, cu riscul de a ataca un subiect deosebit de grav, va intreb de cate ori v-ati gandit la ce se gandeste sotul vostru cand faceti dragoste?Si la ce va ganditi voi?Sunteti femei tinere si mai putin tinere aici, cu experienta diferita, dar de cate ori v-ati pus aceasta problema?Sau..de cate ori v-ati gandit ca sotul v-ar putea insela sau va inseala?Cine va garanteaza ca nu o face?Venitul acasa la timp, gesturile,vorbele...?Dar oare mintea lor..sufletul?Nu as vrea sa vedeti in mine o frustrata sau o razbunatoare pt ceea ce se presupune ca nu am, dar as vrea sa discutam ca si pana acum deschis.Se spune ca nu e pacat ce bagi in gura, ci ce scoti din gura si ca la fel de mare este pacatul facut cu mintea atunci cand ea nu reflecta "vorba" sufletului.Si imoral este si gandul ascuns reflectat atlfel in gesturi si vorbe.Si va pot spune,probabil stiti si voi, cate povesti frumoase de asa-zisa iubire casnica, cu vacante, alintari, copii ingrijiti si rude fericite au aratat de fapt dupa 20-30 de ani,de multe ori la moartea unuia din parteneri ca totul a fost doar un refugiu sau un mijloc de a ascunde o mare iubire neimplinita? Cred ca CEL MAI MARE PACAT este sa nu asculti ce iti spune sufletul tau.Suntem rezultatul simtirilor noastre,a ceea ce facem si a ceea ce altii ne fac..si daca tot ascundem ce simtim si ne punem atat de multe restrictii false..oare nu apar frustrarile care ne fac sa ne acuzam semenii si sfarsim prin a-l acuza pe Dumnezeu?in cazul in care nu suntem malefici sau nebuni, Dumnezeu ne vorbeste fara precepte, direct prin suflet si prin constiinta noastra.Acolo pot fi raiul si iadul si acolo putem simti daca iubind,asa cum ne pricepem si cum putem,pe cine putem..ne face sa fim atat de pacatosi.V-am scris aceste randuri, REPET nu ca o reactie la eventualele voastre pareri, ci pt a vedea cat pacat se afla uneori in casnicia poleita in cele mai frumoase vorbe si dovezi aparente de iubire cand, de fapt, traim o viata intreaga necunoscandu-ne pe noi, daramite de a mai fi afirma ca putem STII ce este in sufletul si mintea celui sau celei pe care il numim sot sau sotie.
Astept in continuare parerile voastre si sper sa nu fie un subiect care sa aduca, odata cu el, tacerea voastra.Ar fi pacat...
cataghe spune:
Enina, scuza-ma te rog, dar eu nu am inteles exact ce anume te preocupa. Daca voi va iubiti si sunteti amandoi siguri pe sentimentele voastre de ce nu divortati si apoi sa aveti o relatie la lumina? E nesiguranta ta, e nesiguranta lui, e compasiunea pt sotia lui sau pt sotul tau? Un motiv trebuie sa existe. Din punctul meu de vedere absolut nimeni nu va poate blama daca ajungeti la concluzia ca v-ati gasit sufletul pereche, divortati fiecare si va casatoriti (sau doar aveti o relatie, dupa cum credeti ca e bine). Dar toata lumea va poate blama (indiferent ca va pasa sau nu) pt starea de fapt in care va complaceti acum. Eu cred ca in asta consta frumusetea iubirii, in a lasa totul pt celalalt si in a-i pune sufletul si viata ta pe tava. In momentul in care intervin compromisuri si minciuni (pt ca despre minciuni vorbim de fapt in orice adulter) iubirea nu mai justifica orice. Deci, care este problema de fapt? Eu asta as vrea sa stiu de la tine...
enina34 spune:
quote:
Originally posted by calatoare
Da, intr-adevar, esti o altfel de femeie in sensul ca tu ai inteles ce inseamna sa-ti traiesti viata, sa iubesti, sa te bucuri de orice lucru si moment. Iubiti-va si basta! Cat dureaza, nu conteaza. Nu oricine poate avea asemenea trairi profunde. Nu oricine are curajul sa traiasca intens ca tine.
Si chiar, daca nu poti avea propriul copil......de ce nu adopti unul? Te va implini.
Draga Calatoare, am vrut initial sa-ti raspund in privat, dar nu am nimic de ascuns. Nu am scris aici pt a gasi solutia finala a problemelor mele si nici pt a ma afla in treaba. As avea o intrebare.Tu cand te intalnesti cu prietenele si pur si simplu le expui un fapt din viata ta..de ce o faci?Uneori, oameni mai fac marturisiri pt a se descarca, pt a vedea cum gandesc si altii, pt a vedea fatete multiple ale aceleiasi probleme.Nu vedem mereu totul si ..din vorba in vorba..poate mai gasesti si ceva intereant si car ete poate ajuta in vreun fel.Nu vreau sa jignesc pe nimeni, nu am obligat pe nimeni sa-mi raspunda sau sa-si verse naduful asupra mea.Nu ma deranjeaza critica, dar ma deranjeaza cinismul si rautatea gratuita.Si mai cred ca oamenii pot discuta despre orice,nu numai despre ceea ce nu deranjeaza. Este dreptul fiecaruia,atat timp cat nu obliga pe nimeni.Iar despre infiat...as prefera sa nu mai dai edicte fara sa cunosti viata unui om..nu..nu infiatul mi-a mai ramas si nu o spun dintr-o neacceptare a realitatii, ci tocmai dintr-o viziune realista. Nu am epuizat toate mijloacele.Si,pana la capat,de unde stii tu, draga Calatoare, ca nu am avut un copil?Vezi tu,este usor sa ataci sau sa fii ironic,fara sa te pui si in locul celuilalt si sa intrebi si de sus pe cineva, poate mai curajos pt ca a intrat in unele subiecte delicate, de ce doreste sa impartaseasca pt ca oricum este inutil ce spune sau ce crede.Iar daca tu ai un copil, de ce nu si infiezi?Langa al tau ar putea fi fericit si altul.Iar daca nu ai..de ce nu infiezi?Poate ca e ultimul lucru pe care l-ai putea face.No ofense!Sau se subintelege ca numai cele fara copil se presupune ca trebuie sa infieze pt ca celelalte au deja.Daca tot suntem atat de crestine si punem note...Este dreptul meu de a privi aceasta problema cum vreau fara a fi notata de nimeni!As vrea sa cred, asa cum de altfel mi s-a si demonstrat, ca exista aici si femei deschise, intelepte si lucide care nu se simt jignite pt ca cineva si-a "permis" sa vorbeasca.Asa ca, pe viitor, te-as ruga sa treci cu vederea ceea ce scriu,repet, nu te-am obligat sa imi scrii, nu as vrea sa te supar sau sa te plictisesc.Si poate iti mai controlezi si aceasta tendinta de a trece de la o extrema la alta in pareri..citatul meu nu este intamplator.
alinaluchian spune:
Enina, poate eseurile lui JACQUES SALOMÉ te ajuta sa clarifici o parte din framintarile tale.
Reinventarea cuplului
www.prieteni.ro/tentatii/articole/articol-Lucruri_esentiale_pentru_o_mai_buna_comunicare_in_cuplu_-0-207.html" target="_blank">Lucruri sentiale pentru o mai buna comunicare in cuplu
A scapa cu invatatura dintr-un necaz e mai folositor decat absenta necazului insusi.
nume spune:
Salut Enina, hai ca subiectul m-a prins.
Daca vrei un raspuns cinstit, ca intre prietene, fara teorie si romantizari o sa-ti zic parerea mea. N-o sa tina. Pentru ca nu mai sunteti foarte tineri nici unul dintre voi; nu aveti puritatea emotionala si pasiunea vecina cu tacaneala s-o luati de la capat. E normal. De asta marile pasiuni le traim devreme. Nu ne tine in loc experienta de viata( cu tot ce presupune). Mai tarziu, daca avem noroc, traim iubirea asezata, in care s-au creat alte punti intre parteneri, mult mai trainice de altfel.
Zici ca va potriviti in pat. Cat timp o sa tina ``vartejul pasional``? El are 55 de ani. Stii tu de vreun barbat de varsta asta care-o tine intr-un ``vartej emotional`` mai mult de cateva luni?! Serios acum...inca 2-3 ani in cel mai bun caz...da` nu cred. El stie chestia asta. Si o stii si tu. Zici ca tu ai vrea un copil - el are copii mari - mai are rabdare de asa ceva? Nu. Dupa un timp o sa vrea sa se duca acasa sa se odihneasca, sa picoteasca in timp ce sotia il lasa linistit; ca si ea picoteste sau tocmai pleaca intr-o excursie in strainatate cu o familie prietena, isi gaseste alte preocupari, cum e si normal dupa 30 de ani de casatorie. E insurat. Si mai departe de toate intrebarile de ordin moral, n-o sa-si lase sotia. Despre care de altfel se si exprima foarte discret(din cate inteleg). Nu-ti povesteste despre viata lui de familie pentru ca se desfasoara in alt plan decat relatia cu tine. Care plan e secund la ora asta nici nu conteaza: ideea e ca n-o sa se suprapuna curand...
Asta cred eu ca e realitatea. Nu-i raspunsul asteptat. Nu-i poezie. Dar in alte conditii ar putea fi. In conditiile in care el nu ti-ar crea dileme.
Nu te gandi la relatia asta ca la ultima posibila. Daca esti nefericita pastreaza-ti perspectivele deschise. Incearca numai sa gasesti pe cineva care are aceleasi prioritati cu tine. Altfel o sa fii deziluzionata. Puterea sentimentelor tale nu depinde de el ci de disponibilitatea ta afectiva; ai sa iubesti un altul la fel de mult/total :)
Dar ce-a facut de zici ca si-a dat arama pe fata? ...Asa ca intre fete...
nume