Durerea unei pierderi de sarcina (5)
Raspunsuri - Pagina 2
ileana_marius spune:
Laura 
Eu stiu ca voi fi fericita, dar mult mai ingrijorata. Doamne si am fost si la sarcina asta inrgijorata...
Apropo de vise cand mi-am propus (acum vreo 3 ani) sa avem un bb am visat in noptea de revelion ca nascusem un baiat si totul paruse asa de real...am crezut atunci ca asa va fi. Apoi s-a dovedit ca nu pot face deloc...
Pe timpul sarcinii visam mereu ca nasc o fetita cu probleme, odata o tineam in mana si cineva zicea ca a murit si eu nu, ca uite cum se lupta sa traiasca, alta data nascusem si stiam ca are probleme cu inima, sau am visat cum s-a strans burta in jurul ei si ramasese fara aer si vedem prin burta cum se chinuie sa respire si am baut apa si s-a umflat burta la loc, uneori visam ca aveam fetita si cand ma uitam mai bine la ea era pisica (incepusem sa le urasc)....astea din ce imi mai amintesc acum. Din pacate pt mine aceste vise s-au adeverit chiar daca nu a fost chiar ca in vis.
Acum incep sa ma gandesc la acel vis cu baiatul, m-a marcat de atunci pt ca parea f real.
Ileana
Nepotul meu David
Nepotul meu Alex
Della spune:
Draga Ileana, am citit randurile tale. Referitor la vise, ai scris "Apropo de vise cand mi-am propus (acum vreo 3 ani) sa avem un bb am visat in noptea de revelion ca nascusem un baiat si totul paruse asa de real...am crezut atunci ca asa va fi. Apoi s-a dovedit ca nu pot face deloc...". Cum intelegi, ca nu poti face deloc? Adica nu poti face baiat? Dupa parerea mea, visul tau, inca poate fi realitate. De ce crezi ca este exclus?
Poate pare ca "incet incet ma duc", nu stiu, dar unele vise, forte profunde, se implinesc. Din pacate, eu am visat moartea tatalui meu, inainte cu cateva zile. A fost teribil, nu atat visul, intamplarile din vis pot fi aiurea, ci mesajul visului. Am visant sentimentul pierderii definitive (moartea) tatalui meu.
Nu visez intotdeauna ce mi se va intampla, ce f.f.f. rar. Visele astea pare reale si sunmt foarte marcante, greu de descris.
Legat de visele din timpul sarcinii... pai si eu am visat cu sarcina asta, cum ca copilul se contureaza clar prin burta, ii vad manutele mititele, fata ... offf... si sufera. Nu stiu daca erau semne sau sunt pur si simplu temerile unei gravide.
Poze
Pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca cei buni sa nu faca nimic. (Lacrimi din soare)
ileana_marius spune:
Della in urma cu vreo 3 ani (prin toamna 2003) am decis ca in vara 2004 sa demaram proiectul bb. Visul a fost de revelionul 2003-2004. Cand ne-am apucat de proiect nu am reusit sa raman insarcinata (am ramas 1 an mai tarziu). Asta am vrut sa spun cu "s-a dovedit ca nu raman de loc", pt ca ma asteptam sa raman imediat si sa fie baiat asa cum am visat. Acum ma gandesc la acel vis si sper ca de data asta sa fie realizabil.
Vroiam sa iti mai zic, dar nu am mai apucat ieri, sper ca nu s-a inteles din mesajul meu ca tu nu ai avea dreptul la suferinta. Amandoua am pierdut un bb. Daca as fi pierdut-o pe Ariana chiar si pana in 3 luni, tot as fi suferit, deci departe de mine acest gand.
Restul mesajului sunt gandurile mele care ma bantuie. Acelea sunt lucrurile frumoase la care nu ma pot gandi, am si lucrurile triste la care nu ma pot gandi.
Ileana
Nepotul meu David
Nepotul meu Alex
Della spune:
Ileana, sunt convinsa ca baietelul pe care l-ai visat, o sa-l tii in brate curand . Ai suferit f. mult, stiu si te admir, va admir pe toate care ati trecut prin asa o suferinta. Nu am inteles gresit ce ai vrut sa scrii, multumesc pentru toate gandurile pe care le asterni aici. Imi cer scuze, daca poate nu se intelege ce scriu. Adevarul este ca sunt stoarsa... Pe langa ca am pierdut sarcina, simt ca pierd si visul. E ciudat.
Acum inchei pt ca sunt epuizata total si nici cum nu reusec sa alcatuiesc frazele.
Poze
Pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca cei buni sa nu faca nimic. (Lacrimi din soare)
msemcu spune:
Draga Ileana, grele sunt momentele astea de asteptare. Momentele in care ne revin in minte bucuriile din timpul sarcinii, fericirea de atunci, flash-uri in care ma vad la cumparaturi, cum am luat primul costumas, cum le-am spalat apoi si le-am pregatit pe toate... Eu mai am uneori impulsul de a merge la sertar si de a le scoate, de a ma uita la ele, dar... apoi ma gandesc ca trebuie sa privesc inainte! Dar e greu sa privesc inainte cand nu pot accepta inca ce e in spatele meu. Nu cred ca vom scapa vreodata de amintirile astea, dar cred ca se vor estompa in momentul in care vom vedea cele doua liniute. Si atunci grijile vor reveni, dar si sperantele! Noua luni de cosmar si sperante! Of de ar veni mai repede!
Della, din explicatiile medicilor am inteles ca bebelusul meu, cand era micut s-a tot rasucit si a trecut prin cordon, pana cand a facut un nod, de genul celor pe care le poti face pe o ata. Nodul respectiv s-a strans total in saptamana 37, cand asta micul s-a rasucit si si-a dat cordonul de vreo 2 ori in jurul piciorusului si asa s-a oprit alimentarea lui cu oxigen. Astea ar fi explicatiile date de medici, care cica ar fi fost confirmate si de catre necropsie. Dar si eu am ceva semne de intrebare, ca pe buletinul de necropsie nu scria mai nimic (parca era facut in bataie de joc) si mi l-au dat foarte greu, dupa ce am tot insistat eu. Plus ca eu am ajuns la spital in urma unei hemoragii foarte puternice, pe care nu mi-a explicat-o nimeni. Deci, semne de intrebare mai am si eu o multime, dar incerc sa imi adun sperantele si sper sa ne ajute Dumnezeu si de data asta sa fie totul bine. Mi-am schimbat insa doctorita si imi refac analizele...asat ca sa nu las totul in seama divinitatii 
Sper ca si tu te-ai mai linistit, ca e foarte dificila si perioada prin care treci. Eu te sfatuiesc sa nu pui foarte mare presiune pe moment, sa mai lasi timpul sa treaca putin si poate lucrurile se vor mai limpezi putin.
Va pe toate,
Mari
Della spune:
Draga Mari, multumesc ca mi-ai povestit cel mai cumplit moment din viata. Scuza-ma ca te-am rascolit, caci probabil am facut-o... Intrebari mai sunt si vor fi, este de inteles.
Eu inca mai analizez pierderile mele, motivele pentru care s-au intamplat, si cu toate ca explicatia dr.-ei mele este logica, si ii multumesc ca ma informat (susutin si acuma ca un medic este dator sa spuna pacientului ceea ce considera el, prin stiinta si experienta lui, ca este mai bine pentru pacient si NU ceea ce pacientul vrea sa auda), cred in sufletul meu (ilogic si fara dovesi), ca motivele sunt diferite. Prima pierdere se datoreaza stressului de la servici, iar acuma cred ca poate a suferit fizic. Cand am fost la ecografia de 15/16 saptamani, mi sa parut foarte linistit, adica prea linistit. Doctorita s-a uitat bine si mi-a zis ca se odihneste. Mie imi facea impresia de bolnavior... Am tot vrut sa-mi scxot din minte impresia asta, dar iata ca mi-am adus aminte iar. La 2 s dupa, am vrut sa merg la ecografie, dar era saptamana dintre faste si 1 mai si tocmai isi luase si dr-a liber (aproape tot timpul lucreaza, de parca nu ar avea viata personala, doar munca - de aia o si iubesc), oricum trebuia sa merg la control peste inca 2 saptamani. Asa ca am ajuns la ea la inca 1 s, (adica la 3 s dupa cecograful d 15/16s) si am aflat ca nu mai traieste. M-am gandit, ca poate nu s-a alimentat prin cordon, dar nu am pomenit dr-ei si nici nu am sa-i mai pomenesc. Oricum nu voi afla niciodata.
Este revoltator, ca problema pierderilor de sarcina, indiferent de motivul si varsta sarcinii, nu sunt luate in serios. In primul rand ma revolta ca nu intereseaza suficient personalul medical. Nu o sa inteleg niciodata, de ce nu analizeaza fetii pierduti, pt. ca nu cred ca medicina este asa inapoiata ca sa nu poate trage niste concluzii asupra motivului decesului. In cazul meu nu s-a analizat nimic, absolut nimic. Din cate stiu eu, din cate mi s-a spus in spital, nu sunt dusi la autopsie decat fertii cu malformatii. De ce oare? In cazul lor nu este suficient de clar motivul decesului? Mie mi s-ar parea mult mai logic sa se ocupe de cei care "vizibi" sunt sanatosi. Pai nu in acele cazuri ar trebui sa caute motivul?
Imi cer scuze iar, sunt depresiva rau si trag in jos buna dispozitie a liste noastre de discutii.
Poze
Pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca cei buni sa nu faca nimic. (Lacrimi din soare)
ileana_marius spune:
Multumesc fetelor pentru incurajari. Imi este destul de greu sa accept ce s-a intamplat si nu inteleg de ce. Totul fusese perfect pana atunci si am impresia ca nu am facut tot ce se putea. Retraiesc tot timpul acele zile de cosmar. Ma gandesc la momentul cand mi-a pus-o in brate si ma uitam la ea ca nu mai poate respira si asteptam sa...nu stiu ce altceva as fi putut face...
Sper din tot sufletul ca voi avea un bb caruia sa ii povestesc despre surioara lui.
Azi e ziua 28 si nu a venit inca cm, dar nu vreau sa imi fac sperante pt ca mai e timp si nu vreau ca dezamagirea sa fie mai mare decat de obicei.
Ileana
Nepotul meu David
Nepotul meu Alex
Della spune:
Buna fetelor!
Iata-ma dinnou aici. Sunt ... nici eu nu mai stiu cum sunt, doar cum eram. Pot spune, ca la acest moment, lista asta imi este cea mai apropiata prietena, adica voi toate felete de aici 
si va pe toate. Nu vreau sa va stric buna dispozitie si am sa incerc sa ma abtin cel putin din scris, pana nu voi putea "concepe" ceva constructiv. Inafara de ponoase, nu-mi vine nimic in minte. Acuma ma gandesc, ca, poate si Alé se simte asemanator in sufletul ei, si de aceea a disparut (totusi sper sa fie de bine). Este cumplit sa pierzi pe cineva, dar si sa pierzi un vis la care ai sperat, cu care ai trait, este dureros.
Poze
Pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca cei buni sa nu faca nimic. (Lacrimi din soare)
Alé spune:
Fetele, am disparut motivat.
Nu va faceti griji in ceea ce priveste moralul meu, s-a restabilit la cote acceptabile.
Am avut o saptamina absolut oribila la serviciu, cu 14-16 ore de munca zilnic. Cind veneam acasa eram frinta, si ieri s-a intimplat la fel. Azi am dormit mai toata ziua, poate-poate imi revin.
Promit ca maine sa citesc ce ati mai scris si sa va mai scriu si eu.
Va pupa fata.
Toate lucrurile se intampla cu un scop | Alé
msemcu spune:
Ileana, hai ca incep eu sa-mi fac iluzii pentru tine! 
Sa dea Domnu sa fie totul asa cum iti doresti! Cat despre impresia ca nu am facut tot ceea ce se putea, cred ca fiecare dintre noi are tresarirea asta, dar nu cred ca am fi putut sa facem mai mult decat am facut! Doar ca ne va macina intrebarea asta inca multa vreme! Vai ce bine ar fi sa aflam cat mai curand prima veste buna! Cred ca ar fi un fel de victorie pentru noi toate! Eu una abia astept!!
Della, sper ca nu vei incepe de acum sa te cenzurezi! pai tocmai asta e partea cea mai frumoasa in relatia asta a noastra: ca ne putem spune orice, ca orice gand trist sau vesel nu este inacceptabil! Chiar te rog sa fii la fel ca si pana acum si sa ne spui tot ceea ce iti trece prin minte! Pai eu unde crezi ca imi voi prezenta nemultumirile data viitoare daca nu in fata voastra? 
Ale, bine ai revenit!
Mari