FIV 81

first_carmen spune:

Hirtia cu analizele mele este acasa! :( Ce era in neregula la analize (erau bifate de cei de la laborator ca nefiind in limitele lor standard) mi-am scris pe o hirtie si am dat o cautare pe internet si nu prea m-am lamurit asa ca am intrebat! Acum mi se pare ca nu o sa se mai termine ziua! Cum ajung acasa cum ma uit sa vad daca IgM este negativ. Acum sunt intr-o perioada cam ciudata , cred ca cu cit ma apropi de momentul zero (la mine momentul zero este incererea protocolului) cu atit sunt mai nervoasa si cu mai putina lipsa de atentie. Sper sa-mi revin! Multumesc tare mult pentru informatii!

Carmen

andicu spune:

Buna fetelor.
Salutari de la mare de Ziua Marinei!
LA MULTI ANI ! si sa traiti cu numele pentru toate Mariile si Marioarele!

Zouzounaki, nu stiu ce tratament ai, dar sa stii ca de la stimulare si mie mi-au crescut si ma dureau cam tare.
Carmen, cred ca pentru prolactina o sa-ti dea intai tratament, daca e asa mare, cu CMV nu stiu sa te ajut.
Delia, returnez in dublu exemplar, si pentru Rudy cel scump! accept oricand un pupic in plus de la el, indiferent de motiv!
Ingeras, pupici pe burtici!

Eu am inceput saptamana de marti, sper sa nu fie cu ghinion , desi mi-au venit si rushii la doar 25 de zile ; sa fie de la criza de rinichi sau de la tinctura de zmeur si Vitex? oricum, nu mai inteleg nimic, ba vine la 25 ba la 27 zile, acum iar am programarea la Szeged cam aiurea, ca pica cu vreo 4 zile inainte de urmatorul CM. O fi bine ptr echo???
toate fetele!

Imi vine si mie randul... /Pozele mele

gabiu spune:

buna dragele mele,
azi e z.1, de plans am plans acu' vreo trei zile deci azi sunt ok, insa sotul meu e din ce in ce mai daramat. Se pare ca de unde pana acum el era cel optimist si ma incuraja la fiecare esec acum lucrurile s-au schimbat si ies eu mai putin sifonata decat el. Nu mai vrea sa vada pe nimeni, nici sa iasa din casa decat pentru strictul necesar ( serviciu si cam atat). Sunt foarte ingrijorata pentru ca nu stiu cum sa-l fac sa revina la sentimente mai bune. Aproape ca e ca mine, nici eu nu vreau sa vad pe nimeni dar salvez totusi aparentele, el insa nu vrea.
Am sunat-o pe Moisa si i-am zis ca luna septembrie vreau stimulare cu menogon ( endo meu e mic de la closty) si apoi fac FIV. Pana atunci fac si analizele si sper ca anul nou sa ma gaseasca insarcinata. Oare cer prea mult Doamne?
Va pup pe toate si va doresc sa reusiti intr-un fel sau altul ce va propuneti.

gabi

http://pg.photos.yahoo.com/ph/bunica164/my_photos

Delia21 spune:

Pupim toate fetele si pe ziua de azi.

Denisa73,scumpa,tu esti cu burtic,adica vine o surioara sau un surior pentru Cristian?FElicitari!Si in cate saptamani,pe cand ar trebui sa vina barza,prin martie anul viitor?Ce ma bucur pentru tine.In iarna,dupa sarbatori si eu vreau sa mai incerc caci am puiuti la inghetat.

goldi spune:

Gabi, este greu de spus ceva in Z1.
E cea mai nenorocita zi din luna, intr-adevar ...
Trebuie sa ne adunam de pe jos si sa o luam de capat. Nu avem incotro!

denisa73 spune:

Delia in poze sunt acolo cu Cristian,iar acum din pacate am o sarcina extrauterina de 8 sapt.

Cristian - 31 mai 2005 "CEL MAI DULCE PRINT"
Cristian din burtic pana la un anisor
Cristian mot si chelut,poze

antosit spune:

Gabi...nu stiu daca te ajuta cu ceva,dar...cam cu aceeasi situatie ma confrunt si eu de anul trecut de la ultima laparascopie cind ni sa spus ca ultima sansa este FIV;sotul meu a clacat si luna de luna imi este mai greu sa il fac sa reactioneze.Desi imi pun toate sperantele in fiv-ul pe care il voi face in toamna...in caz de nereusita nici nu vreau sa ma gandesc cum va reactiona!Offff...dar se pare ca DD ne da atat cat putem duce.Hai capul sus, maine poate va fi mai bine!

Anto

andicu spune:

Gabi, imi pare rau ca trebuie sa treceti prin asemenea momente! e valabil si pentru tine, Anto! cred ca barbatii se lasa mai greu convinsi de gravitatea situatiei, si atunci cand realizeaza, clacheaza mai rau decat noi; si in acelasi timp, eu cred ca le trebuie timp sa se obisnuiasca cu ideea si apoi isi revin; cu rabdare, cu multa intelegere si mai ales iubire, o sa reusiti sa treceti peste aceste incercari! eu cred ca mai conteaza sa stie ca sunt si alte familii cu aceleasi probleme, ba chiar sunt cupluri cu probleme mai grave, si nu trebuie sa-si piarda speranta si sa rateze zilele frumoase ale vietii impreuna pentru acest motiv!la mine cam asa a functionat si inca merge! poate il convingi, Gabi, ca iesind din casa, uitati mai usor de aceasta problema si trece si timpul mai repede!
Multa bafta (pana)in luna septembrie!

Imi vine si mie randul... /Pozele mele

dj_mama spune:

Gabiule, draga mea, e greu dar optimismul, NADEJDEA, atrage binele.
Eu am uitat daca cumva sotul are ceva problemutze, caz in care este firesc sa aiba astfel de caderi. Se putea si mai rau. Bucurati-va de tinerete. Regula este ca se va intampla cu totul si cu totul neasteptat. In locul vostru as pune in paranteza incrancenarea si as lua o pauza de 2-3 luni fara sa ma mai gandesc DELOC la toata nebunia incepand cu z1.

adelia alin spune:

Fetelor desi sunt destul de ravasita dupa esec,ma bag si eu in vorba!Poate-mi mai trece.Am vazut eu ca tine chestia asta cu vorbitul.Parca nu mai vezi lucrurile chiar asa de sumbru.Idea este insa sa poti sa stai de vorba cu cei care cu adevarat stiu ce inseamna ofurile tale.Noi fetele avem acest forum,aici ne mai descarcam,mai palavragim,mai plangem.Dar barbatii nu sunt alaturi de noi,ganditi-va ca ei nu beneficiaza de aceasta terapie de grup.Si le-ar face tare bine.Am intilnit un cuplu la Medsana,in care ea era super optimista ,dar el era in pragul disperarii.Cred ca ar trebui sa aiba si ei un forum al lor,ca banuiesc ca aici le e rusine sa vina.
Oricum,eu daca nu as avea suportul total al sotului nu cred ca as putea face nici un pas.Problema e ca si el a ajuns cam la capatul rabdarii,totul i se pare in zadar cu fiecare nou esec.Asa cum zicea si Lachi,chestia cu lasa ca mai sunt sanse e parca din ce in ce mai dureroasa.Eu simt din ce in ce mai tare durerea esecului,si nu doresc nici uneia dintre voi sa ajunga sa le numere ca mine.
Doresc numai reusite tuturor fetelor.Ideea de a tine un copil in brate e mareata,dar sacrificiile sunt ENORME.
Eu probabil ma voi indrepta cat de curand spre adoptie,desi gandul la birocratia existenta in domeniul asta ma darama.Dar adoptia pentru mine este chiar singura varianta ramasa.Si o voi folosi.
Va las ca ma apuca plansul si n-am voie ca am musafiri.
Pupici multi.