cum sa ma ajut??

carolinah spune:

quote:

---

Originally posted by Elise

quote:

---

Mi-am transformat casnicia intr-un iad.(da ,acesta este cuvantul perfect).Sotul meu nu uita sa imi aminteasca zilnic ca sunt rea si insuportabila,ca ma uraste,ca vrea sa divortam.

---

Eu cred ca daca ti-ar spune zilnic ce mult te iubeste pentru ca esti cea mai minunata femeie, in timp situatia s-ar schimba radical.

Si daca ti-ar raspunde la rautati cu calm si cu bunatate, te-ar dezarma.
La figurat vb., nu cred ca esti capabila sa lovesti un om care vine sa te ia in brate.
O faci doar atunci cind il percepi ca agresor.


Elise

---

Subscriu. Si eu am momente de astea, dar, din fericire, sotul meu este un om f calm si cand vede ca o iau pe aratura se poarta f dragastos si mie mi-e rusine ca sunt asa de rea si de certareata....

Asa ca si eu sunt de acord ca ai nevoie de psiholog, dar cred ca terapia ar trebui urmata impreuna cu sotul, care nu te ajuta deloc.

lina, cu Alina si Ana... si tati, evident

yank spune:

Votez ptr un shrink si magne B6

corinadana spune:

Shrink ul creste colesterolul!

corinadana mama Ralucai
The mother's heart is the child's schoolroom.

Carolyne spune:

Shrinkul este psihologul.
Cum creste asta colesterolul chiar ca nu pricep...

La subiect: numai si numai de tine depinde SA VREI sa reussesti. Toti stim ca daca in jur ai persoane depresive ori care cicalesc tot timpul, critica orice initiativa, etc, etc te cam acresti si tu si tot iti vine a te duce...invartindu-te.
Stii cum este: ce dai, aceea primesti. Si motivatia cea mai mare as gasi-o in copii. Eu cand ma uit la bobocica mea ma gandesc ca as face orice sacrificiu sa o vad zambind, fericita si multumita.
Tu, deja ai mentionat ca privirea baiatului mai in varsta iti arata ca te percepe altfel ori ca intelege ca ceva-i rau in familie, crezi ca te costa atat de multa energie sa fii buna? Si cu atat mai mult cu cat stii ce inseamna sa fii bun, din nefericire unii au avut parte in viata doar de exemple negative.
Nu arunca bila la sot imediat, incearca sa fii buna cu tine insati, cu copiii tai si cred ca este imposibil sa nu apara si rezultatele.
Multa vointa si reusita iti doresc,

Carolyne

kiwwy spune:

Raspunsurile voastre m-au facut sa imi dau seama de adevarata mea persoana.Toti aveti dreptate in legatura cu ce ati scris.Intradevar,viata m-a schimbat total,nu mai sunt calma,bucuroasa,nu mai sunt ceeia ce am fost candva...
Am sa incep sa va scriu cate ceva despre mine,sa va faceti o imagine asupra mea...
Am mai fost casatorita,primul meu copil este din alta casnicie,tatal lui natural nu s-a interesat niciodata de copil,de cand l-am nascut pana in prezent cand are 7 ani.
Nu era genul de barbat la care am visat,avea multe vicii,bautura tipetele agresivitatea faceau parte din viata lui zilnica.M-a parasit cand aveam cinci luni de sarcina,cand imi era mai greu.a plecat la mama sa,care nu m-a suportat niciodata si care nu a venit nici la cununia noastra deoarece nu am fost asa cum spera ea..cu bani,averi si studii.
Lasand la o parte aceste fapte,l-am cunoscut pe actualul meu sot,cand eram cu fiul meu de mana in drum spre parc.Atunci avea 1 an jumate.Sotul meu s-a indragostit de fiul meu la prima vedere,a fost un om deosebit,altfel decat toti barbatii pe care i-am cunoscut.
Era calm,avea umor,ma ajuta,ma iubea,ma sustinea,eram in al noualea cer de fericita,nu puteam sa cred ca eu am un asemenea noroc,ca sunt iubita de un om care e atat de diferit de mine,care imi iubise copilul din prima clipa,dupa atatea suferinte.
Ne-am casatorit dupa 3 ani,avem tot ce ne dorim material,am mai nascut un copilas care are 2 ani si 3 luni,insa eu cred ca de aici au intervenit problemele noastre...
Copilasul s-a nascut cu polidactilie,are 6 degetute,va trebui sa il operam,am fost si la Bucuresti,dar sotul meu nu a vrut sa il operam anul trecut,vrea sa mergem in luna septembrie in Germania,el aici nu are incredere in medici....
Copilul inca nu vorbeste,pe mine ma termina psihic,acest fapt,desi am fost asigurati ca nu are nici o problema atata timp cat intelege tot ce ii spunem,executa comenzile si ne raspunde afirmativ sau negativ.
Adevaratele noastre probleme au inceput ,cum va spuneam cand s-a nascut copilul,in sensul ca sotul meu e hiperprotector cu el,il rasfata la maxim,copilul nu ma suporta cand e si tatal lui acasa,iar cel mare este marginalizat.mereu daca se intampla sa planga cel mic in prezenta celui mare ,sotul meu intervine si se creeaza certuri.
Eu deja i-am spus ca face diferenta intre copii si ma doare,dar el spune mereu ca ma insel.
De exemplu:ieri dimineata am vrut sa plec cu masina ,dar nu gaseam cheile niciunde.L-am sunat pe sot pe telefon si i-am facut un scandal de cred ca tot biroul m-a auzit .El ii da inclusiv cheile de la masina copilului ,in parc,daca merge fiul meu trebuie sa aibe o cheie,altfel nu iese din casa.
Am discutat de nenumarate ori problema aceasta cu el,sa nu mai ii dam chiar tot ce isi doreste,dar sotul meu nici nu vrea sa auda.
Ei bine,de aici incep jignirile,reprosurile si vorbele grele.
Zilnic ne certam din cauza copiilor,eu am ajuns o isterica,ma cert si cu fiul meu cel mare,ma deranjeaza cand vorbeste,ca se maimutareste,ma deranjeaza zgomotul de la calculator cand se joaca, muzica ,care eu o ascultam cu placere,si abia astept sa fie liniste in casa.
Stiu ca sunt cu nervii la pamant.Din acest motiv nu mai mananc bine,si am ajuns la concluzia ca poate daca plec va fi mai bine pentru toti.Vor scapa de o femeie rea si certareata.
Chiar ieri vorbeam cu sotul meu ce mult ne-am schimbat,ca ma iubea foarte mult cand ne-am casatorit,ca era cu adevarat fericit,insa acuma doar ne certam.Ca el nu o sa imi mai poata tolera acest comportament la infinit,ca la un moment dat am sa ii devin indiferenta.
Am fost si in concediu,dar a fost cum nu se poate mai rau:copilul cel mic s-a imbolnavit la mare,a facut bronsita cu febra,a trebuit sa merg la urgente in Constanta,i-a dat injectii 2 zile,apoi tratament medicamentos,a urmat sotul meu care statea in hotel,ca nu are voie sa stea la soare,a avut dureri de spate si ameteli.
Mereu eram cu copiii dupa mine cu exceptia pranzului cand ii culcam si statea sotul meu cu ei in camera.
Tot concediul am alergat in stanga si in dreapta.Am ajuns acasa epuizati.
Este adevarat ca nici nu mai pot sa ma rog,nu mai am timp sa imi spun o rugaciune,sa merg la biserica.Recunosc ca rugaciunile m-au ajutat intotdeauna cand aveam probleme,ma simteam mult mai linistita .
Nu stiu cum ,am sa imi fac timp din nou pentru citit rugaciuni.
Am sa incerc sa devin mai buna cu cei din jurul meu,am sa ma prefac mereu zambitoare si am sa fiu cu zambetul pe fata ,nu cu incruntaturi.
Dar cum sa fac aceste lucruri?daca voi avea iar perioade de calm si apoi vor urma certurile?

brendamitran spune:

"...am sa ma prefac mereu zambitoare si am sa fiu cu zambetul pe fata ,nu cu incruntaturi."

Gresit,kiwwy! Nu trebuie sa te prefaci.Si nici nu trebuie sa iti impui sa fii zambitoare.Asta trebuie sa vina de undeva,din interior.....
Ia incearca sa rezolvi toate problemele cu calm,sa discuti cu sotul tau calm inainte de a incepe sa tipi,cu copiii la fel,cu ceilalti din jur....
Incearca inainte de a rabufni sa te opresti o clipa,atit iti trebuie,o clipa,si sa-ti spui:"ia sa inerc sa tratez problema altfel."
Numara pina la 10 (nici nu stii cit este de adevarata treaba cu numaratul) si....incearca sa zimbesti tot timpul,chiar si tie,chiar si cind esti numai tu cu tine....
Nu-ti imaginezi cit de simplu e sa schimbi totul


BRENDA

"COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Natasa spune:

Fa-ti si niste analize, dupa cum iti spuneau fetele, lipsa unor vitamine, minerale poate provoca mari dereglari, desi pare banal. Am vazut si eu persoane care s-au calmat dupa ce au luat magneziu, calciu, vit B, lithiu... Fa-ti timp si mergi la analize.
In rest, nu ai de ce sa te prefaci, fa totul cu pasi mici. Joaca-te cu baiatul mare jumatate de ora pe zi, stai cu sotul de vorba la masa, cind mincati ceva bun si beti un pahar cu vin, bucura-te de cel mic si incearca sa-l faci si pe cel mare sa simta ca sinteti o familie toti 4. Nu e nimic simplu si pare usor de dat sfaturi, dar pina la urma in orice casnicie e la fel, ca sa reziste si sa fie frumoasa toti trebuie sa faca eforturi.
CIt despre problemele de sanatate ale celui mic, respira adinc si realizeaza ca sint minime. Operatia cu pricina este una simpla, copilul nu va ramine cu sechele. Nu trebuie sa-ti spun eu ca unele mame au intr-adevar motive de ingrijorare si de suferinta-multe dintre ele fara iesire, tu ai o mica problema cu cel mic si asta se va rezolva fara sa fie nevoie ca stresul sa-ti afecteze toata familia. CU vorbitul, daca ti s-a spus ca e un copil normal, ca intelege, de ce vrei sa gasesti probleme si unde nu sint? Tot dintr-un spirit de "toate imi merg rau si parca vad ca are o problema si cu vorbitul, stiu eu, degeaba imi spun toti ca e sanatos".
Ai o gramada de pasi de facut si ai nevoie de multa rabdare si optimism, fara intrebari de genul "daca voi avea iar perioade de calm si apoi vor urma certurile?". Nimeni nu stie ce-i rezerva viata peste un an sau peste zece, asta nu e un motiv sa ne amarim unii pe altii.
Ai sot despre care vorbesti frumos, ai doi copii sanatosi si unele probleme trecute sau prezente. Persoane perfect fericite si senine nu exista, asa ca toti facem eforturi sa iesim din angoase si deprimari.
Incepi de aiz, cumpara-i sotului ceva care ii place-de mincare, de baut, o carte, ia-le o jucarioara celor mic, du niste flori acasa si arate-le ca mama "is back" :) Si miine fa altceva dragut si tit asa, gindeste-te ca nu merita sa-ti chinui familia si pe tine cu toate nemultumirile si frustrarile marunte ale fiecarei zi.

Cristina spune:

In primul rand trebuie sa-ti scoti din cap ca esti o femeie rea. Esti o femeie coplesita de tot felul de probleme. Atat si nimic mai mult. Daca tu crezi despre tine ca esti rea, atunci si cei din jur tot asa te vor percepe.
Nu incerca sa fii o superfemeie. Nu-ti mai face griji din nimicuri. Fa-ti timp pentru tine, macar 1/2 de ora/seara, in baie, relaxeaza-te in cada si incearca sa te gandesti la ceva ce iti face placere sau si mai bine..incearca sa nu te gandesti la nimic.
Iti recomand cartea:
http://www.curteaveche.ro/bookdescription.php?book=188

annablue spune:

Nu sunt psiholog dar tocmai pt ca "vizitez" unul de vreo 8 luni, indraznesc sa postez sfaturile lui aici, pt ca sunt convinsa ca se potrivesc in "tabloul" descris de Kiwwy.
1. Mi se pare clar ca sunt o sumedenie de frustrari care i-au afectat increderea in sine, incepand cu primul sot care i-a facut viata in doi un chin si continuand cu lipsa acestuia in viata copilului lor (de unde tendinta de a se invinovati singura pentru lipsa tatalui) si incheind cu "problema" manutei celui de-al doilea copil, de care cu siguranata se invinovateste din nou.
2. Stima de sine este evident mult "sub nivelul marii", datorita asumarii (gresite) a celor X esecuri din viata ei.
3. Faptul ca sotul face anumite discriminari intre cei doi copii (este posibil s-o faca constient dar si inconstient, lucru agravat de problema de sanatate a celui mic, pe care il vede mai fragil) o determina sa vada orice reactie a lui fata de cel mic ca ceva ce il dezavantajeaza pe baiatul cel mare, fata de care are o tendinta mai mare de a-l proteja.
3. Din cauza nivelului de stres foarte ridicat din viata ei, evident apare tendinta de a vedea "dracul si mai negru", lucru care sporeste neintelegerile dintre soti ceea ce devine tot mai evident datorita relatiei foarte bune de la inceput.
4. Cu siguranta si sotul este afectat de aceste diferente intre perioada de inceput a relatiei si starea actuala, motiv pt care are tendinta sa arunce vina pe sotie. Poate ca incercarile lui de a aplana conflictele dintre ei au dat nastere la si mai multe discutii (si eu aveam tendinta sa ma burzuluiesc cand sotul meu facea niste incercari timide de a ma "calma")...
5. Faptul ca Kiwwy se considera in totalitate vinovata de problemele din viata lor arata ca starea depresiva in care este ea este foarte avansata si nu mai gandeste obiectiv pentru a gasi o cale de rezolvare a situatie multumitoare pentru toti cei implicati.
Ar mai fi multe de spus, inclusiv faptul ca diferenta de varsta intre cei doi copii poate sa duca la rivalitati intre cei doi, fiecare dintre ei considerand ca celalalt este "preferat" si de aici aparand o competitie pentru afectiunea/atentia parintilor.
Evident ca cel mare reactioneaza mai "evident", deoarece constientizeaza mult mai bine lucrurile.
In concluzie, sunt convinsa ca abordarea unui psiholog este ABSOLUT NECESARA, in prima faza pentru Kiwwy si eventual si pentru sotul ei, care sigur este afectat de situatie.
Tind sa cred ca amandoi acum nu primesc ceea ce au nevoie de la celalalt si lucrurile se dgradeaza vazand cu ochii. Si sunt sanse mari ca fiecare dintre ei sa nici nu fie constienti de ceea ce au nevoie ca sa se simta iubiti si fericiti. Aici psihologul poate face "minuni".
Sper ca m-am facut inteleasa cat de cat, si eu am avut probleme asemanantoare si chiar daca sotul meu nu a vrut sa mearga la psiholog, am reusit sa identific cu succes calea de rezolvare a problemelor noastre.

Ana


Annablue si Adita(1.11.2002)
"De noi depinde sa avem o viata frumoasa..."

noemi marian spune:

Cezara,mie-mi pare ca tu esti pe punctul de-a claca nervos.
Nu-i adevarat ca esti rea,eu am cunoscut ,cu niste luni in urma, o Cezara plina de bunatate si empatie.Acum te-au ajuns necazurile si ,probabil,ai acumulat multa oboseala.Eu zic sa mergi la un medic.
Si,da,Elise are dreptate.Sotul tau,probabil e si el obosit si stresat, uita ca,linga el,se afla mama copiilor care nu mai poate. Careia trebuie sa i se arate ca este iubita si in cele mai rele momente ale ei. Adu-i aminte ,cu duhul blindetii,ca sinteti doi care trageti la o caruta si c-ar fi bine sa va hotariti s-o faceti impreuna.Si ca aveti nevoie unul de celalt.Cel mai usor lucru pe lumea asta este sa faci reprosuri.
Imi pare rau ca trebuie sa treci prin asta,dar poti sa te aduni si trebuie s-o faci.Singura sau cu ajutor.Ma refer ajutorul medical.

Iti tin pumnii sa reusesti. Noemi