Cum ii spui copilului ca tati nu mai este?
Raspunsuri - Pagina 2
andora spune:
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sa aiba grija de familia lui...
Nici nu vreau sa ma pun in locul mamei vreo clipa, nu am vrut sa postez aici, dar mi-am amintit cum a fost cand a murit bunicul si eu aveam 5 ani. Am inteles totul, am fost la el la spital, apoi l-au adus sa moara acasa si nu ma lasau sa intru in camera lui, il vedeam prin usa crapata cateodata cum abia mai respira si nu intelegeam de ce nu am voie. Dupa o zi-doua a murit si intr-o dimineata mama mi-a spus simplu "a murit bunu". Am plans cateva secunde, am intrebat de ce a trebuit sa moara, nu stiu de unde stiam ce inseamna moarte dar stiam.... Nu l-am vazut mort si nu m-au luat la inmormantare si la fel nu am inteles de ce. L-am iubit enorm dar cu mintea de atunci am luat lucrurile ca atare chiar daca imi parea atat de rau... chiar daca o vedeam pe bunica mereu plangand intrebandu-l pe Dumnezeu de ce l-a luat.... atunci as fi avut nevoie cu siguranta de o poveste care sa-mi explice unde s-a dus.... dar nu mi-au spus nimic...
Nu vin cu sfaturi, doar ca ma gandesc.... ca ar fi frumos ca un copil sa stie ca pe tati il iubeste Doamne-Doamne mult de tot si de aceea a avut nevoie de el acolo sus, ca acum este o stea de pilda care straluceste mereu si se va uita mereu la noi indiferent daca sunt nori sau nu, daca e soare sau zi, ca e normal sa ne para rau dupa el si sa plangem daca trebuie, dar acolo unde e el acum e bine si ca acum tati e ingerul lor pazitor... ca uneori ingerul acesta se joaca transformandu-se intr-un fluturas zglobiu sau intr-o raza de soare care ii trezeste din somnic... depinde de imaginatia si de puterea mamei...
PS: Este cutremurator de frumos ce povesteste Danim cu balonul... la fel ca filmul acela pe care sigur il stiti...
Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes - Carl G. Jung www.andora.bravehost.com/" target="_blank">
site,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64304&whichpage=2" target="_blank">nunta,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">nasterea 
danim spune:
Filmul l-am vazut intimplator dupa, dar am ajuns aici dupa o intimplare. Fiica-mea a primit un balon cu heliu si din greseala i-a dat drumu'. Cind a incput sa plinga i-am spus ca o sa ajunga sus in cer la tati si atunci s-a oprit din plins. Apoi am continuat pentru ca ea vroia asta desi e mica si ma gindeam ca e greu sa inteleaga.
Greul incepe dupa... pentru ca ei inteleg ca a plecat dar mai greu e sa-i explici ca nu se mai intoarce.
andora spune:
quote:
Originally posted by danim
Greul incepe dupa...
Tot respectul pentru parintii care trebuie sa se descurce in astfel de situatii tragice.... Dumnezeu sa ii ajute pe copilasi sa gaseasca raspunsuri frumoase la intrebarile lor nevinovate...
Va sarut din tot sufletul!
Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes - Carl G. Jung www.andora.bravehost.com/" target="_blank">
site,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64304&whichpage=2" target="_blank">nunta,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">nasterea
roxanasc spune:
E tare greu sa-i explici unui copil asa ceva desi culmea e ca ei inteleg totul, poate chiar mai limpede decit noi.
Am avut o verisoara, care la 32 de ani a lasat in urma trei copii, unul de doi ani si patru luni si doi de opt luni. Cu cei mici a fost simplu, daca se poate spune asa, dar cu cea mare au fost probleme. Bunicii i-au tot explicat ca Doamne-Doamne a chemat-o pe mama ei, ca are putina treaba cu ea. Apoi fetita a inceput sa intrebe: "Dar Doamne-Doamne cind o trimite acasa pe mama?", "Doamne-Doamne o mai tine pe mama doua saptamini si apoi o trimite acasa", ii cauta lucrurile prin casa, hainele. Au incercat sa ascunda toate hainele si lucrurile ei, iar fetita a inceput sa plinga ca atunci cind va veni mama, nu va avea cu ce sa se imbrace. Era tare dureros sa vezi asta... Apoi, dupa niste neintelegeri cu tatal copiilor, opt luni de zile copiii n-au fost in atentia bunicilor, dar la intoarcere, dupa alte traume cumplite pentru fetita cea mare, ea a spus: "mi s-a spus ca mama a murit..." si avea o fata foarte trista. Nu-i mai cauta hainele, nu mai intreaba de ea, intr-un fel s-a linistit.
Indiferent de povesti si moduri de abordare (am citit aici niste povesti triste dar superbe) important este sa stie copilul ca nu se mai intoarce, ca sa nu-l astepte in zadar... Asteptarea e cea mai grea...
sofia_misicu spune:
Este groaznic.
Cand a murit bunica mea pe care am iubit-o enorm, m-am consolat cu gandul ca acum este ingerul meu pazitor. Ea are acum grija de mine, negociaza cu fortele de sus si chiar daca imi este greu acum, mai incolo Iaiaca o sa le rezolve... Nu stiu daca sa ii spun putere de autoconvingere sau soarta insa in viata am avut multe momente care se pot numi norocul prostului. Situatii la limita din care am iesit fara sa misc un deget. Intotdeauna le-am pus pe seama bunicii. Eu nu pot sa ma impac cu gandu ca nu o sa mai vad persoana care s-a dus, nu ma reconforteaza nici ideea ca o voi revedea candva... Aceste ganduri sunt dincolo de puterea mea de conceptie. Insa odata ce trece socul, ma simt mai bine sa comunic cu cel pierdut, sa ma tocmesc, sa ii dau responsabilitati de purtator de cuvant.
Multa putere
Nukasi Mama la Nuka