Cum ii spui copilului ca tati nu mai este?

Buna tuturor,
Acum o luna am fost in ro si am avut un deces in familie. Sotul verisoarei mele prin alianta a murit de cancer la nici 30 de ani. A lasat in urma lui trei copii:doua fete si un baiat.
Mamica lor se zbate mult pentru ei dar cel mai tare ii este greu sa le spuna ca tati nu mai este.
Ce poveste sa le spuna copiilor la o varsta asa de mica(numai 5 ani fetita mare) ca socul sa fie mic si copilul sa se impace cu ideea?
Eu nu sunt asa buna la povestioare si m-am gandit ca daca postez aici poate ma ajutati voi cu vre-un sfat/poveste sau cu o metoda blanda de a spune un lucru asa de trist.
Fetita cea mare era foarte apropiata de taicasu' si il iubea enorm. E foarte isteata si nu prea poti sa o duci cu zaharelul.

Multumesc mult si sper ca ma veti ajuta!

alinaxeni spune:

Dumnezeu sa-l odihneasca.
E tare greu de explicat asa ceva.La noi a fost mai dur...vestea a primit-o chiar fata mea la telefon.Am crezut ca va face un soc.A plans rau vre-o ora si apoi s-a oprit brusc si a spus "trebuia sa se intample si asta ,dar a venit prea devreme".Am ramas inmarmurita si de veste si de reactia copilului.Iti povestesc asta ca sa vezi ca ccopiii pot intelege.Ar fi bine sa le explice ceva legat de biserica.
Eu i-am aratat o ata care era viata noastra si i-am explicat ca Dumnezeu ne da la fiecare un mosor cu ata cand ne nastem si e trimite cu o misiune.Pe masura ce se desfasoara ata de pe mosor trec zilele noastre si trebuie sa ne bucuram de fiecare in parte,sa lucram pt. misiune care ne-a fost acordata dar sa si avem grija ca ata sa nu se rupa,adica viata noastra(tatal ei a murit intr-un accident).Cand se termina mosorul cu ata trebuie sa mergem in rai ca sa primim o alta misiune de la Dumnezeu si revenim pe pamant.Asa fiecare copil care se naste vine cu o misiune.Unul sa devina medic si sa ajute oameni,altul preot,altul agricultor si tot asa.De aici poate sa infloreasca povestea.

In momentele grele trebuie sa gasesti ceva sa te motiveze sa mergi mai departe.

nematics spune:

a trebuit sa trec si eu prin asa ceva - sa dau cumplita veste copilului unei prietene, in virsta de nici 6 ani - am intrebat atunci o prietena, medic pediatru, care mi-a spus ca inainte sa-i dau vestea sa-i dau un calmant in doza pentru copil - nu mai tin minte ce calmant era;

copilul era la mine cind tatal lui s-a stins pe un pat de spital si era intrebarea daca sa-l vada sau nu inainte de inmormintare

s-a ajuns la concluzia unanima (medic plus familie) ca e bine sa-l vada, dupa ce-i voi spune

am incercat sa spun ca tatal, despre care stia ca sufera si ca e in spital, a plecat intr-o lume mai buna, acolo unde nu exista suferinta, e in cer si de acolo va avea in continuare grija de ei...

nu imi mai amintesc exact ce-am spus dar nu as dori nimanui sa treaca prin ce am trecut eu atunci...

marius spune:

Ce greu moment. Opinia mea este ca oricum stie in felul ei dar probabil nu o spune. Va avea nevoie de foarte multa afectiune, atasare din partea oricui in special din partea celor foarte apropiati insa afectiunea sa nu fie de compatimire dimpotriva opinia mea este ca ar fi bine sa fie deschisa, calda, de incurajare pentru a-i ridica moralul atat cat se poate. Ii trebuiesc "variante" care sa o faca sa vada viata ei de copil in conditii normale pentru ea.
Iar povestea aceasta cu mosorul Alina, e una dintre cele mai frumoase povesti care mi-a fost dat sa ajung sa le citesc chiar daca a fost cuprinsa in cateva propozitii. Am sa o tin minte. Este extrem de frumoasa si cuprinzatoare.

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro

mira_m spune:

Da, frumoasa povestea cu mosorul. Pacat ca e trista.
Cred ca nici un copil nu ar trebui sa treaca prin asa ceva. Cel putin la varste fragede.
Parintii trebuie sa ajunga sa-si vada copiii mari, sa-si cunoasca nepotii...

Don't talk unless you can improve the silence!
Mami
&minunea mea ( mai 2004)

tlaura spune:

Nu stiu daca la 5 ani un copil intelege ce e aia moarte, dar la 7 ani cu siguranta! Atat aveam cand a murit tatal meu, in spital, iar mama a venit acasa si mi-a dat grozava veste!
Am reactionat normal: adica m-am pus pe plans si pe urlat! Si mult timp de atunci incolo! Nu ai ce sa faci, adevarul trebuie spus; poate fiind mai micuti, vestea ca taticul lor s-a urcat la cer, nu e asa inspaimantatoare.
Totusi nu cred ca e cazul de calmante, la copii asa mici!
Imi pare f. rau! Condoleante!


www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite" target="_blank">Poze

Ana68 spune:

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Pacat ca se intampla astfel de tragedii,insa asa e viata...

Ioana,dupa parerea mea ai de ales sa ii spui adevarul fetitei,mai ales ca ai mentionat ca este isteata sau sa ii spui o poveste ca cea pe care a spus-o Alinaxeni...

Baiatul meu a ramas fara tata cand avea 3 luni si jumatate...Peste timp,crescand...a realizat ca el e altfel fata de colegii si prietenii lui si nu am scapat de intrabarile lui...Tin minte ca avea vreo 4 ani si ceva cand m-a intrebat prima data:"unde e tata Vasile?".Si a trebuit sa explic si nu stiam cum s-o fac...Am incercat sa ma invart "pe dupa blocuri" cu povestea,sa o romantez cumva,sa ii dau o tenta de basm...la care Alex mi-a zis cam asa:"nu prea inteleg ce imi spui,dar sa sti ca eu am auzit ca tata Vasile a murit inecat,asa-i mama?"Pai ce sa mai fac?Am dat-o "pe bune" la povestit si "am varsat" adevarul simplu si direct ,mai ales ca una din intrebarile lui Alex a fost cam asa:"si ce inseamna ca te ineci?ca nu mai respiri?"...
Asa ca....prin viziunea experientei traite de mine si fara a avea pretentia ca eu vin cu sfatul ideal...ma gandesc ca poate a spune adevarul gol-golut...face uneori bine pentru suflet si pentru minte.

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

danim spune:

Dumnezeu sa-l odihneasca !

Eu i-am spus celei mari (care a avut aproape 3 ani) ca tati e sus in cer si se uita la moi de acolo si le ocoteste. Celei mici atunci nu aveam ce sa-i spun ca nu avea nici un an.
De atunci cea mare de cite ori vede un avion ii spune celei mici ca acolo sus e tati al lor. Din cind in cind ma pune sa-i cumpar baloane cu heliu si le da drumu ca sa se duca sus.


Surprinzator o sa fie faptu' ca cei mici inteleg mai multe decit credem noi.

Danim

galinarodica spune:

Dumnezeu sa-l odihneasca. E adevarat e greu sa spui asa ceva unui copil fara sa-l traumatizezi, dar cand sunt 3 e si mai greu. Dar poate e mai bine intr-un fel caci ei or sa vorbeasca intre ei si or sa-si mai aline durerea. Povestea cu mosorul o stiu si eu de la bunica mea (decand a murit strabunicul cred, aveam cam 3 ani pe atunci). In loc de misiune fiindca ei sunt mici si poate nu inteleg termenul li se poate spune, ca avem o treaba importanta, fiecare are treaba lui, uneori treba asta e mai mica, desi foarte importanta si Doamne Doamne ii cheama mai repede la el pe acesti oameni sa le dea alta treaba.
Oricum curaj si putere si tie si verisoarei tale caci e drum lung si greu inainte.

raducu spune:

Multumesc mult de tot pentru raspunsuri.
Ce greu e sa faci fata unei asemenea situatii! Cand vad cat de greu a fost si pentru voi(cei care ati trecut prin asa necaz) sa rezolvati cu delicatete si cu dragoste ma gandesc ca si veriosoara mea va gasi puterea necesara sa faca fata situatiei. Am sa-i trimit raspusurile voastre daca sunteti de acord.
Mai astept si alte idei si povestioare ca sa rezolvam situatia.
Nici nu stiu daca adevarul gol golut nu o va face pe fetita cea mare sa se razvrateasca, sa fie suparata pe D-zeu ca i l-a luat pe taticul ei.

kristinutza spune:

doamne, ce situatii triste...

si asa spun si eu ca e mai bine: povesti cu mosor, cu dzeu, cu cer, parintele sa ramana cumva prezent, iar copilul sa nu creada vreo clipa ca tatal sau respectiva persoana disparuta a vrut sa plece, ci a trebuit, pentru a realiza ceva important, in alta parte. dar ca in continuare exista undeva si vegheaza asupra copilului.

cristina, mama de radu (09.10.2005)
poze si www.dropshots.com/new.php?userid=128437&cdate=20060625&cimg=0" target="_blank">video