Ce sa mai cred, in cine si cand.Sa cred in vraji?
Raspunsuri - Pagina 2
Alexmona spune:
Ma bucur ca ai ajuns la o astfel de concluzie!!!!
Cinste tie!!!
Iti doresc multa rabdare si rezultate asa cum tu le vrei!!!
himera spune:
Citind povestea ta,Iv,am avut o senzatie de deja-vu.
Acum cativa ani, am cunoscut un barbat tare bine aranjat si manierat. La prima vedere aveai impresia ca stai de vorba cu barbatul ideal,era f destept,manierat ,elgant,afectuos etc,dar vesnic nefericit deoarece nu reusea sa consolideze o relatie,trecuse prin 2 divorturi.
Ceva mi se parea ciudat, dar nu eram sigura, deoarece rel noastre nu erau tocmai f apropiate. In timp, am reusit sa-mi formez o parere obiectiva, cred eu si anume, aceasta persoana a fost ff apropiata de mama sa era cumva fetita cea cuminte si ascultatoare care avea numai rezultate pozitive.
Atunci cand se casatorea, alegea fetele cele mai frumoase si mai destepte pe care le-a cunoscut in perioada respectiva si in consecinta primea aplauze pt alegerea facuta, dar mai departe nu mai putea face nimic pt a-si consolida familia deoarece nu era in stare pt ca nu mai fusese invatat cum si ce sa dea si binenteles ca rel s-au finalizat cu divort.
Din cate stiu nici acum nu are o relatie solida pt ca nu poate sa accepte ca poarta o parte din vina distrugerii celor 2 casnicii.
Este f greu sa-ti accepti si sa-ti recunosti greselile si de aceea de multe ori incercam sa ne gasim argumente pentru a putea trece peste situatiile neplacute si aproape intotdeauna ajungem la concluzia ca noi am procedat corect, dar altcineva a intervenit si a destabilizat situatia.
Pentru a putea ca pe viitor sa nu te mai confrunti cu astfel de situatii, eu cred ca ar fi bine sa-ti faci o introspectie pt a vede daca ai contribuit si tu la aceste situatii neplacute.
iv spune:
Dragi prieteni, ce mai faceti?
Situatia mea de cand am scris nu s-a rezolvat cu nimic.
In plus s-au inmultit jignirile la adresa mea, jigniri urate tare de tot.
Sunt hotarat sa accept despartirea, e mai sanatoasa atat pentru ea cat si pentru copil si mine.
Daca in fata ei sunt un p..., ce oare voi fi eu pentru copil?
Ati ghicit tot un p...
As fi vrut sa fie frumos dar nu se poate.
Credeti ca cineva care te injura, te baga , te scoate, te poate prezenta in fata copilului ca un tata care trebuie respectat, ascultat sau ca o p..., un p...
Credeti ca cei ce jignesc parintii pot fi considetari a fi buni ca sa ofere o educatie buna copiilor lor?
Crezi ca cineva ti-ar putea interzice vreodata sa comunici cu propriul parinte, invocand ca orice comunicare este toxica relatiei?
Ce repercursiuni ar fi pentru copil?
mirelaispir spune:
draga iv imi pare nspus de rau pt tine. situatia ta a ajuns una foarte urata si, din pacate, fara cale de intoarcere. noi am avut niste prieteni odata (acum mai suntem prieteni doar cu el, ea s-a pierdut din piesaj) care au trecut prin ce treci tu, singura diferenta era ca fetita lor avea atunci 7 ani. relatia lor s-a finilizat cu un divort urat (cauzat de pierderea serviciului lui si a statului impreuna cu parintii ei), fetita a ramas cu mama. nici in ziua de azi nu-si vorbesc (au tecut 5 ani). el lucreaza in strainatate si cand vine in tara, fetita (pusa de mama) il jumuleste de bani si atat, in rest nu da doi bani pe el, cu toate ca el ar face orice pentru ea.
parerea mea este, ti-o spun si tie, le-am spus-o si lor atunci, dar nu m-au ascultat, sa lupti pentru familia ta. incearca sa o dezlipesti de mama ei. (niciodata o mama nu va considera ca odorul ei a gasit ceea ce merita). nu o lasa nici pe mama ta sa se mai amestece, mai ales fara stirea ta, sau tu sa fii de fata. intotdeauna problemele de cuplu se rezolva in doi, nu in mai multi. (se spune ca dupa o cearta zdravana, mai dulce este impacarea). chiar daca la voi a trecut ceva mai multa vreme nu-ti pierde speranta si, mai ales, nu-ti abandona copilul. (el nu are nicio vina ca voi sunteti doua capete tari si va certati... pt un examen)
iti urez nervi de otel si rabdare (cu rabdarea treci marea, spune o vorba din batrani).
bafta si sa ne tii la curent!
mirela
sileriki spune:
Draga Iv , numai voi puteti rezolva problema voastra , imi pare rau ca jumatatea ta asa gandeste despre tine , daca a ajuns sa ti se adreseze cu asemnea cuvinte inseamna ca au fost ceva lucruri si vorbe si intre noi mai erau jigniri , era un timp cand din nesimtita nu ma scotea , sufeream enorm pentru cuvintele lui dar stii ce am facut , cand era situatia calma , i-am explicat ce ma doare la comportarea lui si sincer iti spun nu am mai auzit sa mi se adreseze asa oricat de grava e situatia
Pa si va doresc tot binele din lume 
evi , Eric 14.06.2000
brendamitran spune:
E cam greu sa ne mai dam vreo parere acum,dar cred ca daca s-a ajuns la o situatie de nesuportat,nu prea se mai poate repara nimic.
Ar fi greu,mult prea greu si nu stiu care ar fi rezultatul.
Dar poate nu trebuie sa vad ginditi din start la o despartire definitiva,poate va trebuie doar o pauza in care sa va puneti ordine in ginduri si sentimente.....
Chiar nu stiu ce sa zic.....
BRENDA
Cu dedicatie:
"E o mare nenorocire de a nu avea destul spirit pentru a vorbi ce trebuie si nici destula minte pentru a tacea.Iata principiul impertinentei." (la Bruyere)
http://community.webshots.com/user/brendamitran
iv spune:
Parerea mea este ca copilul este un lucru bun.
Modalitatea de crestere este diversificata.
Poti un tata rau sau poti fi un tata bun.
Daca te impaci bine cu sotia si e fericire in casa, copilul are mari sanse sa fie ok.
Daca nu te impaci bine cu sotia si mereu sunt divergente, copilul nu cumva are terenul pregatit pentru a profita de unul sau de celalalt si imaginativa cand am fost noi copii, de abia asteptam sa profitam de vre-o situatie pentru ca nimeni sa nu ne intrebe de program de teme de ....
Copilul nu are nici o vina ca parintii sunt dobitoci.
Copilul are nevoie de educatie si de sprijin la un moment dat.
Copilul trebuie sa faca ce i se spune nu ce vrea el.
Cred ca in situatia mea copilul ar fi avut numai de suferit.
Daca pana la urma ma despart, am sa-mi achit datoriile, chiar daca mama lui nu imi va permite sa am acces la el, chiar daca legea o obliga, nu am sa fortez lucrurile, dar cred ca atunci cand va ajunge mare isi va cauta singur tatal.
Bine eu nu am sa ma opresc din drum, imi voi cauta din nou perechea si in functie de norocul pe care ii am imi voi continua viata, voi continua sa-mi fac copii.
Pentru domnisoara sau doamna din Calarasi, crezi ca fetita nu-si va da seama ce se intampla?, crezi ca ea nu stie ca tatal ei nu poate mai mult, ca doar atat poate.Crezi ca fetita nu stie ca mama ei o invrajbeste impotriva tatalui, crezi ca fetita daca ar putea sa-i zica mamei, mai mama mai ce ai zice tu daca eu te-as trimita sa faci aceleasi lucruri cu tatal tau(bunicul).Vezi cat de dobitoci sunt unii parinti isi protejeaza proprii parinti si isi trimit copii impotriva propriilor parinti, in speta tatal.
mirelaispir spune:
ceea ce spui tu despre copil, in mare parte este adevarat. poate cand va fi mare te va cauta si-ti va reprosa ca nu ai facut ptot posililul sa stai cu el. nu poti sti ce-ti rezeva viitorul.
in legatura cu fetita despre care ti-am povestit nu pot sa spun decat atat: nu mai este vesela ca alta data, poate isi da seama ce se intampla (ca mama si bunica o invrajbesc impotriva tatalui), dar este prea mica sa poata alege, mai ales ca ele nu este tot timpul cu ea. tatal ei are o relatie cu a tipa foarte draguta care are si ea un copil. fata lui nu vrea sa auda de asta. de ce crezi? (este tot mana mamei ei de vina)
iti mai spun odata cantareste bine ce ai si ce nu, numai tu hotarasti ce este mai bine pentru tine si copilul tau
mirela
brendamitran spune:
Gasesc o usoara aversiune in vorbele tale fata de copil?
Sper sa fie doar o impresie.....
"Daca nu te impaci bine cu sotia si mereu sunt divergente, copilul nu cumva are terenul pregatit pentru a profita de unul sau de celalalt si imaginativa cand am fost noi copii, de abia asteptam sa profitam de vre-o situatie pentru ca nimeni sa nu ne intrebe de program de teme de ...."
Daca nu te impaci bine cu sotia si sunt divergente mereu,copilul este traumatizat psihic.Sa-ti iasa din cap ca un copil va incerca vreodata sa speculeze niste situatii neplacute dintre parintii lui.Nu poate decit sa sufere,atita tot!
"Copilul trebuie sa faca ce i se spune nu ce vrea el."
Tu asa ai fost educat? Imi pare rau ca trebuie sa-ti spun,dar copilul trebuie ascultat si inteles si nu trebuie sa faca ceea ce i se spune(ca nu e la armata,e intr-o familie),ci ceea ce a inteles ca e bine sa faca.Nu mai vorbim ca,la fel de mult ca orice alt om,copilul are nevoie sa faca si ceea ce-si doreste.
Cred ca buba e mai adinca decit pare sau decit ne-ai lasat tu sa vedem,nu inteleg aversiunea ta vis-a-vis de situatia in sine.Poate sotia ta greseste,dar te-ai intrebat vreo clipa daca tu chiar esti fara "pata" in ce priveste relatia ta cu ea?
BRENDA
Cu dedicatie:
"E o mare nenorocire de a nu avea destul spirit pentru a vorbi ce trebuie si nici destula minte pentru a tacea.Iata principiul impertinentei." (la Bruyere)
http://community.webshots.com/user/brendamitran
Ioana Sora spune:
"crezi ca fetita nu-si va da seama ce se intampla?, crezi ca ea nu stie ca tatal ei nu poate mai mult, ca doar atat poate.Crezi ca fetita nu stie ca mama ei o invrajbeste impotriva tatalui, crezi ca fetita daca ar putea sa-i zica mamei, mai mama mai ce ai zice tu daca eu te-as trimita sa faci aceleasi lucruri cu tatal tau(bunicul).Vezi cat de dobitoci sunt unii parinti isi protejeaza proprii parinti si isi trimit copii impotriva propriilor parinti, in speta tatal."
Daca nu iti vei cauta copilul, cu siguranta nu va sti ca iti pasa de el. Nu cred ca trebuie sa astepti sa creasca si sa te caute el pe tine... trebuie sa ii fii alaturi. Si de ce presupui ca o invrajbeste pe fetita impotriva ta ? Vorbeai despre tine sau la modul general ?