Durerea unei pierderi de sarcina (3)
Raspunsuri - Pagina 28
Laura Ioana spune:
Noemi ma bucur ca ai langa tine asa un om deosebit, care te-a ridicat ori de cate ori ai fost la pamant! Cu siguranta veti avea copilasul dorit ptc il meritati
Della si lacrimile fac bine si mai sterg durerea...Fiecare dintre noi are o poveste sfasietoare si vei varsa multe lacrimi citindu-le pe toate, dar si asta te ajuta: suntem toate surori in ale suferintei, dar ne incapatzanam sa redevenim optimiste...si reusim!
Mari concediu placut si cat mai productiv
http://pg.photos.yahoo.com/ph/lauricisolomon/my_photos
bubulina1 spune:
quote:
Originally posted by msemcu
Bubulina, imi recomanzi si mie ceva naturist pentru endometru? Ca este cam subtirel si ma gandesc sa-l ajut putin, sa nu stau degeaba
Va
Mari
Maca este foarte buna pentru endometru. Daca nu ai fibroame, poti lua fara probleme si tinctura de marar care este tot estrogenica.
Din experienta de pana acum iti pot spune ca nu conteaza numai valoarea endometrului in ziua ovulatiei, pentru ca sigur creste dupa. Daca nu ai un progesteron foarte bun in ziua 21, atunci poti lua pentru fixare si ingrosarea endometrului dupa 2 zile de la ovulatie cate 2 utrogestan/zi seara, vaginal. Daca preferi naturistele, tinctura de muguri de zmeur in combinatie cu Maca si ceaiul de napraznic este OK.
Va pup pe toate!
Bubulina
elaa spune:
Buna fetele
am si eu cateva intrebari ptr voi, la cat timp dupa un chiuretaj va aparut menstrualtia, ca eu am 3 sapt. implinite ieri, iar de 2 zile, asta e a 3-a cand ma confrunt cu dureri de spate si de burta ca la ciclu, insa nu a aparut nimic, plus ca dupa avort am avut scurgeri 2 saptamani de culoare roz spre rosu, am ajuns de 2 ori la medic care mi-a tot dat antibiotice si a spus ca poate am noroc sa nu ajung la rechiuretat, aopi dupa 2 sapt. s-a transf. intr-o scurgere maronie care persista si acum, recunosc ca de friga rechiuretei nu am mai mers la medic, tot sun o asistenta de-a lui care ma asigura ca nu trebuie sa-mi fac prob, dar totusi stau cu teama.,specific ca pierderea de sarcina a fost la 19 sapt.si 2 zile.
va multumesc anticipat si va pup ...si sper sa treceti cat mai usor peste pierderile voastre, ca eu una am cam inceput sa uit de mine, ca acum are prob. de sanatate sotul.....sper sa reusesc sa trec peste toate astea.
va multumesc ca ma ascultati (ma cititi)
ela
Della spune:
Draga Ela, si eu am patit asemanator cu tine. Deci, srcina oprita in evolutie 18/19 saptamani. Au provocat nasterea, trebuia sa am 19 sapt exact in ziua cand l-am nascut. Prima menstruatie am avut-o la 35 de zile. Dupa chiuretaj nu am avut probleme. Primele 3-5 zile m-a durut burta de la ergomed (se retragea uterul) iar scurgerea roza am avut-o cam 10 zile, daca bine tin minte. Fizic mi-am revenit f. repede.
Eu sunt de parere ca oricat de frica ti-ar fi, ar trebui sa mergi la medic. Iti tin pumnii.
blueeyes2003 spune:
Noemi, imi pare rau ca ai trecut prin momente atat de grele!
Sper din tot sufletul ca visul vostru de a adopta un copilas sa se realizeze cat mai curand!
Della, intr-adevar daca plangi te simti mai bine. Simti ca durerea care iti sfasie sufletul se mai diminueaza desi nici o mie de lacrimi nu mai pot aduce inapoi copilasii pe care i-am pierdut iar noi toate stim asta pentru ca am plans foarte mult.
Fii tare pentru copii tai si vei vedea ca intr-o zi dorinta de a mai avea un 
va deveni realitate.
Laura,
Mari, iti doresc concediu placut si sa vii cu vestea ca esti 
pentru toate fetele!
MIRELA
fotografii
"Invata sa alungi lacrima cu un suras,invata sa zambesti atunci cand esti trist,caci numai zambind vei invinge suferinta." (Nietzische)
Pepsi spune:
buna fetelor, ma alaturi si eu voua, acum 3 saptamini am avut primul RV la medic ptr sarcina mea de 12 saptamini. fericire nevoie mare....mi-a facut eco si m-a anuntat cu nefericire si parere de rau ca bebelusul meu s-a oprit din evolutie.....nu-mi venea sa cred, ii spuneam ca e o greseala ca eu il vedeam pe ecran.....dar nu-i batea inimioara.....mi-a spus sa vin a doua zi sa-mi confirme un coleg medic, dar ca el e sigur 100% si m-a programat la DC in 3 zile! ma devasteaza imaginea bebelusului meu, mic si neputincios, pe care nu l-am putut ajuta cu nimic......absolut cu nimic, eu, mama lui......asa ca din acea joi de 13 iulie viata mea este un cosmar, din care parca nu ma mai trezesc.....dupa 7 zile de la interventie am ajuns din nou la spital cu o hemoragie.....de am zis ca mor......si ce e ciudat ca nu-mi pasa......dar se pare ca traiesc inca, si uite ca ma pling voua. de cind s-a intimplat am vrut sa-mi parasesc sotul, incerc sa caut vinovati, s-au facut teste dar nu am un raspuns clar DE CE? ptr sotul meu e mai usor, cei din jur gindesc la fel, ..., e mai bine decit sa fi avut un copil handicapat! da, dar de ce nu puteam sa am un copil normal, de ce mi s-a intimplat asta mie? de ce, de ce? am o prietena care era cu 1 luna mai avansata ca si mine, va zic sincer nu mai pot s-o vad.......fug de ea, o invidiez, o urasc, etc, si saraca e fata buna...
ieri m-a vazut dr. mi-a spus ca sint fertila, si ca pot sa mai am inca copii, linistita, da, dar eu il vroiam pe asta....mi-a spus ca pot incerca dupa 1-2 cicluri din nou, si ca el e convins ca va fi bine acuma....
ei, asta e cu fizicul, dar psihicul? eu, spre deosebire de altele dintre voi, sint deja mama unui baietel minunat de 2 ani si 2 luni! va spun sincer ca e singurul lucru care ma ajuta sa nu-mi pierd capul......e cel care ma face sa rid, e cel care-mi umple sufletul de bucurie in fiecare clipa, nu pot descrie swentimentele ce le am ptr el......acuma, de cind nenorocirea asta, am inceput sa ma panic, ca daca mi s-a putut intimpla sa pierd o sarcina mi se poate intimpla sa-mi pierd si copilul, pe Dominic......mai ales ca el este alergic la laptele de vaca, si cu o saptamina inainte sa aflu vestea pierderii sarcinii, i-au dat nu stiu ce la gradi de mincare si am ajuns la urgente cu el aproape mort.....asa ca acum ma lupt cu frica asta ca i se poate intimpla ceva rau lui Dominic, va spun sigur ca n-as putea trai fara el.....
eu am 31 de ani fac 32 in toamna, cu Dominic am ramas gravida din prima incercare, cu a doua sarcina din a doua......cineva m-a sfatuit sa ramin dupa cele 2 luni recomandate de medic, ca asa durerea se va mai diminua.....dar mi-e frica......antecedentele mele medicale sint cam asa, am fost suspecta de 2 ori de cancer, unul ovarian, unul mamar, deci operatie la ovar, una la sin, dar de fiecare data nu a fost cancer, spre norocul meu! cu prima sarcina nu am avut nici o problema, doar ca am fost suspecta de diabet, dar pina la urma n-a fost!cu asta mi-a argumentat medicul ca pot avea o sarcina din nou normala, ca am avut deja o sarcina dusa la termen!
cine stie intr-o zi voi fi poate din nou gravida(eu care-mi doream 3 copii), ptr moment sint distrusa de durere, merg pe strada citeodata si ma pocneste in stomac o durere, de ma pun jos asa ma doare, dar stiu ca totul vine de la cap, poate am sa-l ascult pe sotul meu si ma duc la un psiholog.....relatia mea de cuplu e in pericol, e destabilizata, sotul meu nu mai stie ce sa faca saracul....mi-a cumparat o casa ca sa nu cad in deprima, si e drept ca-mi mai concentreaza atentia in alta parte si ma face sa nu mai doara atit de tare pe moment, dar durerea revine.....si stiu ca timpul o va diminua....dar acuma e prea recent......
eu, sint o persoana puternica, cuplul nostru dureaza de 13 ani, am norocul de a avea un baietel frumos si destept, asa ca ma agat de ideea ca timpul le va aranja pe toate, si ca intr-o buna zi voi avea si eu cei trei copii la care visez(unul il am deja...)
si va doresc la toate sanatate si sa aveti intr-o zi un bebe, ca nimic nu se compara cu faptul de a fi mama....nimic, si va mai doresc sa treceti cit mai usor posibil peste durerea asta, si ma bucur ca sinteti alaturi si de mine in aceste momente.....
Flavia, mama lui Dominic 17 mai 2004
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sgflavia/album?.dir=/f878
http://community.webshots.com/user/pepsidominic
msemcu spune:
Bubulina, multumesc mult pentru sfaturi! O sa incerc cu astea naturiste, sa vedem ce iese 
Iar daca nu iese nimic, mai vin dupa sfaturi cand ma intorc din concediu!
Mirela, saru-mana pentru urari si sa-ti dea Domnu gura aurita! 
. Tare ar fi bine sa fie asa repejor!
Ela, daca simti ca e ceva in neregula, eu zic sa treci peste spaima si peste sentimentul ala nasol, sa-ti iei inima in dinti si sa mergi la medic. O sa simti mai bine dupa aia, cand o sa stii ca e totul in regula!
Flavia, te ! Ai grija de tine si incearca sa te concentrezi asupra baietelului tau! E remediul cel mai bun in situatia asta! Stiu ca nu te poti abtine sa nu te intrebi de ce ti s-a intamplat tocmai tie, dar, incetul cu incetul te vei obisnui sa treci peste intrebarea asta si vei reinvata sa speri! In final la asta ajungem: sa speram ca pana la urma va fi si momentul nostru bun! Ca de data asta nu ni se va intampla tot noua! Sper sa-ti gasesti curand linistea!
Mari
Della spune:
Draga Flavia, imi pare nespus de rau pentru cele intamplate. Nu pot deacat sa te incurajez, ca durerea o sa se diminueze, ca in timp vei putea trai cu gandul ca acest copilas nu este acum cu tine. Intr-adevar totul s-a intamplat abia de cateva zile ( ce sunt 3 saptamani...), iti trebuie timp, nu astepta prea mult de la tine. Ai spus ca iti este frica sa mai ramai gravida. Inca este prea devreme sa te gandesti la asta, intai trebuie sa-ti plangi copilul pierdut. Lacrimile tale vor vindeca ranile si vei putea privi inainte. Dominic este intr-adevar cel care te va ajuta sa-ti revii si sa stii exact ce vrei de la viata. Si noi toate (cred ca pot vorbi in numele celorlalte fete), stim ca iti vei reveni si vei lupta sa ai toti cei 3 copii ai tai.
noemi marian spune:
Della,Flavia sa plingeti pina uitati de voi!Si ,mai ales,vorbiti.Spuneti ce aveti pe suflet si nu inchideti in voi nimic.Nu conteaza cine va vede sau aude,sa-si vada de treaba daca nu pot sa va tina in brate si sa va mingiie.Va trece.Greu,dar va trece.Mai ales ca aveti niste motoare extraordinare linga voi:copiii/copilul.Ceva-ceva ramine acolo,dar nicidecum la intensitatea de-acum.Hai,curaj si fruntea sus.
Acum m-a umflat risul pt ca mi-am adus aminte cum,intr-unul din momentele mele de nebunie,l-am fugarit pe-al meu prin casa cu o tigaie mare si grea de inox. Doamne cit l-am mai chinuit!
luati de la mine Noemi
Della spune:
Ma simt atat de bine printre voi!!! In sfarsit, pot sa povestesc despre ceea ce simt, fara sa plictisesc pe cineva, fara sa dau explicatii si fara vad pe fata cuiva mila, neintelegere sau chiar revolta (! revolta o simt atunci cand pomenesc ca am pierdut posibilul al 3-lea copil).
Hai sa fac primul pas spre viitorul meu bebe 3. Tinand cont de faptul ca eu am in istoricul personal 2 sarcini oprite in evolutie (2 baieti) si 2 copii perfect sanatosi (fata si baiat), lucrurile stau in felul urmator: doctorita mi-a zis ca exista posibilitatea ca genetic, pe linia masculina sa existe probleme. Ea imi propune sa nu risc, avand in vedere ca am 2 copii, sa patesc la fel sau, poate mai rau, sa dau nastere unui copil bolnav. In orice caz, a subliniat ca decizia este a mea. I-am raspuns ca eu mai doresc al 3-lea bebe si atunci mi-a propus urmatoarele: analiza toxoplasmoza (aceasta am facut-o si in urma sarcinii oprite in evolutie intre cei doi copii), analiza citomegalovirus si o discutie cu un specialist in genetica. Vestea buna este ca marti dimineata la 8:30 am programare la specialistul in genetica 
Abia astept! Sunt nespus de curioasa, ce parere are el si ce imi propune.
Nu stiu voi cum sunteti, dar oricum, stiu ca ma intelegeti 
, pentru mine nimic nu mai conteaza in viata, nimic nu mai are valoare, decat copiii. Gandul de a deveni dinnou mama imi da putere iar si iar si viata capata sens.
Va pup pe toate,
Adela