Mamici de ianuarie - februarie 2007 (8)
Raspunsuri - Pagina 17
maria_irina spune:
buna mamici.........imi pare asa rau ca trebuie sa ma plang...dar nu mai pot singura. luni intru in a 13 a saptamana de sarcina. ar trebui sa fiu fericita ca pana acum totul e bine cu bebelusul meu...dar uite ca "taticul" se comporta oribil cred ca am dat peste cel mai nemernic om din lumea asta ...si ce e mai rau e ca l iubesc desi nu merita nimic....in fine...sarcina asta ne a luat prin surprindere... de la inceput eu am spus ca vreau copilul. el a zis ca o sa ma ajute(financiar) insa eu ma simt atat de rau , mai ales ca am aflat ca mama mea s ar putea sa aiba cancer de ovare..."tati" nu locuieste in aceeasi localitate cu mine, sta undeva la 40 de km(deci mai putin de o ora cu masina)si de 2 saptamani imi tot promite ca vine sa ma vada... dar uite ca azi imi da lovitura de gratie: vorbim pe la orele 14 si mi spune ca ma suna el peste vreo 2 ore. astept ca o fraiera pana la 18.30 si apoi il sun. si .surpriza! raspunde la telefonul lui un prieten si mi spune ca a luat el masina lui"tati" si ca a plecat in barcelona si se intoarce maine dimineata iar telefonul era in masina! voi credeti asa ceva? ca eu nu pot. sunt distrusa. imi doresc acest copil dar nu stiu cum o sa ma descurc singura. aveam nevoie de el pana ce nasc si apoi merg eu la munca....nu pot sa contez pe sprijinul familiei mele pt ca ei nu accepta ideea ca eu sa am un copil fara sa fiu castorita. iar eu imi doresc atat de mult copilul. am 29 de ani si de cand am aflat ca sunt insarcinata simt ca viata mea a capatat sens. dar cum ma piot descurca singura, intr o tara unde nu am pe nimeni iar in romania stiu ca nu ma vor accepta cu un bebe. ce sa fac???sa ma ierte dumnezeu dar as vrea sa mor.......si cand ma gandesc ca m a mai cerut si in casatorie
maria_irina spune:
nu vreau sa supar pe nimeni dar am inceput sa ma gandesc tot mai mult la a face un avort................e prea tarziu avand in vedere ca o sa intru in a 13 saptamana? inca nu am luat o hotarare dar trebuie sa ma gandesc serios la ceea ce trebuie sa fac.....
maria_irina spune:
tocmai am citit un articol despre avort si sunt sigura ca nu voi putea recurge la asa ceva. eu i am ascultat inimioara lui bebe. l am vazut......... e singura mea bucurie.. va trebui sa accept ceea ce "tati" o sa mi ofere, adica sprijin financiar pana cand eu voi putea sa muncesc,,,,,,,,iar dupa aceea nu vreau sa l vad in viata mea sau a copilului
loremunteanu spune:
Salutare burtici!
Maria, nu stiu daca as putea sa te sfatuiesc in vreun fel.
Anul trecut am pierdut o sarcina si am avut nesansa sa trec printr-un chiuretaj. Pe mine procesul (procedura medicala) in sine m-a marcat destul. Nici atunci si nici acum nu pot, inca, sa inteleg cum unele dintre noi pot face asta de buna voie. Nu judec pe nimeni, Doamne Fereste! Mie mi s-a parut groaznic si nu as vrea sa mai se repete vreodata.
Depinde de tine daca pastrezi acest copil sau nu. Nu stiu sa-ti spun daca din punct de vedere medical se mai poate face sau nu; poate celelalte fete stiu mai multe. Daca pastrezi copilul, sunt convinsa ca parintii tai nu te vor lasa balta pana la urma. Am avut un caz in familie, asemanator; vara-mea a ramas insarcinata iar parintii ei n-au fost de acord la inceput... e o poveste lunga... In prezent sunt foarte mandrii de nepoata lor. Asa ca, draga mea, totul o sa fie bine pana la urma. Ai sa vezi.
Nu am zis nimic de tata pt ca am inteles ca deja si-a spus punctul de vedere. Poate cine stie, pana la urma se razgandeste...
Totul depinde de tine. Trebuie sa faci cum crezi ca ti-e mai bine. Daca tie ti-e bine si copilului tau ii va fi.
Pupici! Ai grija de tine!
Loredana 
megbeng spune:
maria, eu zic sa nu iei nici o decizie asa, la cald; mie avortul nu mi se pare o solutie. oricum, nu una corecta..iar daca tu iti doresti copilul sunt absolut convinsa ca o sa treci foarte bine peste greutatile de la inceput..asta daca nu cumva "tati" o sa se topeasca in momentul in care o sa-si tina in brate puiul...e tanar? poate e speriat, daca zici ca a fost luat prin surprindere...cred ca el, ca barbat, are nevoie de mai mult timp sa se adapteze..
cat despre telefon, te putea suna si de pe un alt mobil, doar iti stie numarul, nu?
vine bebe!
Daconst spune:
Maria,imi pare rau ca trebuie sa treci prin asa ceva,acum insarcinata fiind.E greu de dat sfaturi,dar poate al tau e speriat si de asta reactioneaza asa.Eu zic ca dupa ce se va naste copilul situatia se va schimba.Sigur se va inmuia la vederea puiutului de om.
Dar voi ati discutat inainte despre asta,adica cind ai ramas insarcinata?A fost de acord sa pastrezi copilul?
As zice sa nasti si apoi daca nu te descurci acolo sa mergi in tara.Ai tai vor fi mandri sa aibe un nepot,doar ca acum le e mai greu sa accepte.Poate te vor ajuta cu cresterea,iar tu vei putea sa lucrezi sa va intretineti.
Parerea mea e ca DD are de grija de toti copii si o sa va descurcati.
Iti tin pumnii sa fii tare si te asteptam cu vesti!
Bits,intrebai de acid folic...eu o sa-l iau pina voi naste si apoi daca voi alapta.Se pare ca e foarte important pt bb.
Nu stiu daca de la el sa-ti fie rau,n-am mai auzit.Incearca sa-l iei seara.Poate cind dormi e mai bine.
Dana 12+
criss68 spune:
Buna seara tuturor,
In primul rand m-a impresionat povestea ta, Maria. Daca as fi in locul tau as pastra copilul, din mai multe motive. In primul rand pentru ca ti-l doresti, apoi pentru ca mai tarziu nu se stie ce intervine. Sunt si subiectiva avand in vedere cat am asteptat sa vina acest copil. Gandeste-te ca sunt mamici care isi cresc singure copilul dupa ce ani buni le-au mancat zilele un sot care nu le merita. Bucura-te ca scapi de cine nu te merita fara sa te mai chinui si fara sa mai treci printr-un divort. Stiu ca ai in aceste momente o nevoie deosebita de afectiune, dar nu toate beneficiaza oricum de asa ceva. Fii sigura ca toate suntem alaturi de tine, insa numai cu o vorba buna, eventual un sfat. Iti va fi greu fara indoiala sa-l cresti singura, dar niciodata nu se stie cum ti se schimba viata in bine. Am multe prietene care sustin ca li s-a schimbat viata la 180 de grade dupa nasterea copilului, ca si cum acela a fost norocul lor.
In rest noi crestem incetisor, acus ne facem de 11 saptamani si greturile nu vor sa dispara deloc, parca acum se dezlantuie mai tare. Ultima vreme am 
in fiecare seara 
. Cu ocazia asta a invatat si sotul meu sa spele vase. I s-a facut mila si i-au trecut instantaneu toate bolile.
Aveam o curiozitate: voi cele care faceti tratament de mentinere a sarcinii in special cu pregnyl sau gravibinon, ati obtinut sarcina prin tratament? Sau v-a iesit prea putin hCG la dozarile hormonale? Ca eu nu iau decat o doza simbolica de utrogestan, mi-au iesit neasteptat de bine dozarile si nici alte suspiciuni nu sunt, chiar daca am ramas asa de greu - dar natural. Poate o sa solicit ceva analize suplimentare cand merg la dr, probabil peste vreo doua saptamani, ca sa fiu eu mai sigura.
Doar teste genetice nu cred ca voi face. Triplul test mi-e teama sa nu ma sperie mai tare, iar amniocenteza... chiar procentul de 0,5% risc mi se pare prea mare. Voi ce parere aveti?
Toate cele bune
Criss 10+
maria_irina spune:
buna mamici. va multumesc din suflet ca sunteti alaturi de mine. hotararea am luat o : voi pastra acest bebe orice ar fi. il iubesc prea mult si mi l doresc din tot sufletul. cand am ramas insarcinata "tati" mi a spus ca daca eu vreau sa pastrez bebelusul el ma va ajuta financiar. dar pentru el e egal daca il pastrez sau nu.nu stiu de ce se ascunde atat pentru ca de cateva ori l am prins cu garda lasata : il vad cum ii lucesc ochii ori de cate ori suntem fata in fata si vb despre beeb, si nu si poate lua mainile de pe burtica mea. il cred ca e "intors pe dos2 si nu stie cum sa se comporte avand in vedera ca si el trece acum printr o perioada dificila. sunt sigura ca o sa fie topit dupa bebe si va fi in al 9 lea cer mai ales daca va fi fetita! dar eu nu stiu daca voi avea pyterea sa iert tot "raul" pe care mi l a facut, sa uit cate lacrimi am varsat pt ca aveam nevoie de afectiune iar mi a intors spatele. in ceea ce o priveste pe mama mea stiu sigur ca nu ma va lasa singura, dar acum nu pot sa nu am gandesc la faptul ca e bolnava si asteptam rezultatul analizelor ca sa vedem daca are sau nu cancer.oricum m am hotarat sa fiu puternica pt bebelusul meu si pt mami. si voi accepta sprijinul financiar de al domnul tataic ata timp cat va fi nevoie......dar nu stiu daca il voi ierta ..nu vreau sa l privez de bucuria de a si tine copilasul in brate si sper sa pot sa l iert..... va multumesc inca o data si va doresc sarcini cat mai usoare. puopici
ram79 spune:
Anis multumesc mult de tot.M-am simtit atat de bine cand m-am vazut pe lista.Parca nu mai sunt un nimeni, sunt ram79.Of, stau si citesc in fiecare zi mesajele.Unele sunt atat de triste, altele ma fac sa rad.Nu pot sta o zi fara sa intru pe forum.Am avut atat de multe intrebari si am aflat raspunsurile citind mesajele.E atat de bine sa stii ca cea mai mica chestie care ti se intampla(durere de burta, scurgeri, etc) a mai fost traita de alte fete, care, prin experienta lor, te ajuta sa treci peste moment.E super
Maria, nasul meu mi-a spus asa:"Fereste-te de prosti ca au mintea odihnita".Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar daca tatal copilului nu stie sa aprecieze ce a aparut in viata lui, e un fraier.Nu merita osteneala.Iar daca tu ti-ai dorit acest copil, pastreaza-l.Nu se stie cand va veni altul.Multa bafta si sa auzim numai de bine.
Messa spune:
Maria_irina, fa-ti linistita copilul si nu te uita in gura lumii. Nici eu nu sunt casatorita, dar n-ai sa vezi pe cineva mai mandra ca mine de faptul ca este bebe in burtica! Casatoria nu mai e obligatorie in secolul 21, iar pentru mine este complet inutila, pur si simplu nu reprezinta nimic. Deci explica-le si alor tai ca la 29 de ani nu mai esti o copilita care a ramas cu burta la gura din greseala - esti un adult care stie ce face si face ce vrea. Capul sus, burta inainte si fii vesela - ce faci tu acum se cheama ca dai o noua viata lumii asteia - nimeni nu are dreptul sa iti ceara si nici macar sa-ti sugereze sa intrerupi sarcina. Oricum, avortul este optiunea femeii si numai a ei. Nimeni nu are dreptul sa isi dea cu parerea cand e vorba de corpul tau si de copilul tau. Noi iti tinem pumnii. Si oricand ai nevoie de prietene, aici suntem!