De ce ne e frica de singuratate?
Raspunsuri - Pagina 8
Elise spune:
quote:
Exista si o dependenta emotionala fata de agresor. Pentru ca in general totul a pornit cu dragoste si oricat de bizar ar parea aceasta nu dispare instantaneu si poate coexista cu frica. Mi-a trebuit mai mult de un an ca sa ma desprind emotional de el dupa ce ne-am despartit, ca sa nu tanjesc sa fiu in bratele lui asa cum era atunci cand era bine. Ma imbatam cu apa rece, dar emotiile existau dincolo de ratiune. Dragostea nu e rationala. Faptele da, pot fi rationale si impotriva a ceea ce simti, dar sentimentele nu se pot nici explica si nici dirija.
in situatia nefericita in care s-ar intimpla asta, prima palma...stii ce cred?
Ca as fi tentata sa ma gindesc "poate trece, si revenim la relatia initiala!".
Desi, teoretic, stiu ca e o absurditate - violentza nu e ca raceala, nu trece.
Insa mi se pare foarte de greu sa lasi ratiunea sa decida cind ti se rupe sufletul, si sincer nu stiu daca as avea puterea sa o fac. Cred ca mai degraba mi-as croi tot felul de sperantze aiurea....si as astepta ceva... nu stiu ce, ziua de maine?
Sau ziua de ieri, de dinainte sa se intimple asta?
Elise
Mik spune:
Elise, e teoretic ceea ce scrii desi nu e fals.
Dinauntru e foarte greu sa ai discernamint sau sa ajuti pe cineva sa aiba discernamint.
Si cind reusesti sa ajuti pe cel abuzat, ai pe undeva mila de celalalt : cel care abuzeaza. E foarte, foarte complicat.
Ca sa raspund la intrebarea initiala : cred ca dependenta financiara si traditia din tara fac ca abuzul domestic sa continue si sa infloreasca.
Mik.
Alyssa spune:
Am si eu o mare, mare rugaminte la moderatori ca tot s-a facut subiectul de 20 de pagni...
Va rog, nu puteti aduce iarasi partea intii de la "abuzul domestic" pe prima pagina si sa fie sudata cu a doua parte care este deja aici?...ca are infomatii pe care cineva le-ar gasi utile, numere de telefoane, linkuri etc...
Multumesc!
Alice
sanziana72 spune:
Tocmai am gasit un subiect foarte interesant si proaspat legat de ceea ce se discuta aici:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=79848
Se spunea ca :
ORICINE PLEACA IMEDIAT DUPA O PALMA.
Dar uitati-va putin ce sfaturi primeste o astfel de persoana pentru ca sunt foarte graitoare.
Eu nu cred ca exista scuze ca sa lovesti o femeie insarcinata indiferent de circumstante, dar se pare ca m-am inselat complet si ca apartin unei minoritati.
Nu incurajez violenta de nici o parte, dar consider ca daca doua persoane nu sunt capabile sa se inteleaga e mai bine sa se separe.
Uite asa ajungem la o alta intrebare: Unde incepe abuzul ? Limita este foarte flexibila de la persoana la persoana si de la societate la societate.
Sanziana & Marina (03/10/2004) Cand s-a nascut Marina... Poze
Dragostea ne-a fost data ca sa invatam sa ne depasim egoismul, sa invatam sa ne pese mai mult de altcineva decat de propria fiinta.
cicina spune:
Cei care ridica mana la o femeie, nu au argumente, adica nu sant capabili sa vorbeasca si atunci reactioneaza, violent dar constient.
cicina
Onetzica spune:
quote:
Originally posted by Elise
Diego,
eu personal sint de parere ca o casnicie trebuie aparata si trebuie sa lupti sa o refaci cit timp crezi in ea.
Si de obicei crezi in ea pina ajunge la limita ta de suportabilitate.
Limita asta e diferita la fiecare om.
Mie ar fi suficient sa imi dea o palma, de exemplu.
Si m-as desparti pe loc.
Si stie asta.
Daca m-ar injura, de exemplu, l-as injura si eu - asta n-ar fi o tragedie din care sa ma despart. Altii ar face-o.
Deci limitele difera.
Insa opinia ta conform careia :"Eu sunt casatorita si imi iubesc sotul ca pe propria mea carne, ca pe propria mea fiinta! (aceasta este iubirea conjugala, daca vi se pare exagetata inseamna ca nu sunteti casatorite la biserica)" - mi se pare sincer exagerata... exagerata RAU.
Si da, sint casatorita la biserica - pe verificate.
Insa nimic nu e mai aproape de tine decit esti tu.
Poate copilul.
Insa barbatul sigur NU.
Diferentza dintre iubirea conjugala si cea "intimplatoare" sa zicem consider ca e tocmai echipa - formezi o familie, ai aceleasi scopuri, exista o compatibilitate si un drum comun in fatza.
Atit.
In rest poti sa iubesti si un strain la fel de mult - actele nu schimba sentimentele, schimba doar contextul.
Te lupti pentru familia ta pentru ca vrei continui drumul in 2.
Nu pentru ca il iubesti.
Uneori, daca il iubesti, trebuie sa il lasi sa plece - si asta e dovada suprema a iubirii, sacrificiul.
In concluzie, nici biserica, nici casnicia, nici Dumnezeu nu consider ca au vreo treaba cu sentimentele mele.
Sint cu el pentru ca eu cred in noi, pentru ca vreau sa imbatrinim impreuna.
Pentru ca vreau sa ne crestem copiii impreuna.
Pentru ca imi place viata noastra in 2.
Nu pentru ca il iubesc sau pentru ca mi l-a dat Dumnezeu.
Ci doar pentru ca eu cred in noi si consider ca ne e mai bine asa.
Elise
Bine zis Elise!!!!!De acord cu tine.
Tino spune:
Adrianai, interesanta intrebarea "De ce ne e teama de singuratate?". ar fi mult de filozofat pe aceasta tema, dar ma rezum.
cred ca raspunsul, in opinia mea, consta in faptul ca omul este un animal sociabil.
legat de cunostinta ta, in viata cred ca fiecare "duce" ceea ce poate sa duca.
uneori, o persoana chiar daca traieste ceva negativ, pur si simplu poate sa "duca", cum spun eu, acel ceva, adica sa traiasca in continuare cu povestea sa, spre deosebire de o alta persoana care nu ar putea sub nici o forma sa-si traiasca povestea mai departe.
sti cum e, ceea ce consideri tu a fi rau sau urat sau neadevarat pt. altcineva nu are aceeasi valoare.
numai bine tuturor!
mamitza lui Papitza
Emma_ spune:
Am citit cateva din mesajele voastre.Am trecut si eu printr-o situatie asemanatoare si in final am gasit raspunsul la aceasta intrebare.
Am fost casatorita 13 ani si am o fetita dulce de 11 ani,de fapt este o lady in miniatura...:)
Primii ani au fost ok,dupa care el incepuse sa se schimbe ...sa devina posesiv,agresiv...
Am stat si m-am complacut in aceasta situatie pentru atita timp...mult prea mult...din acelasi motiv...frica de singuratate si de necunoscut.
Frica de a-ti pierde compania persoanei de linga tine.
Trecind printr-o relatie in care esti abuzat fizic si mental,iti pierzi total increderea in tine si crezi ca fara persoana cealalta nu mai valorezi nimic.
Dupa ce am facul pasul si ne-am despartit,viata mea a fost un iad din punct de vedere psihic.Ma trezeam dimineata si nu stiam ce am de facut pentru ca pentru 13 ani de zile cineva imi ordonase viata si eu nu am avut dreptul sa gindesc ptr. mine insumi.
Am trecut prin toate fazele:am fost deprimata,am plins....
Dar incetul cu incetul am ajuns sa savurez viata din plin...:):):)
Am ajuns la concluzia ca nu ai nevoie de cineva linga tine,ca sa te simti implinit sau fericit...
Fericirea este in noi...trebuie sa stim sa o descoperim...
Daca esti norocos sa intilnesti o persoana,care sa-ti fie jumatatea sufletului tau,este minunat....dar daca nu o ai...nu trebuie sa disperi.
Viata este minunata si trebuie sa o traim din plin.
Sa nu ma intelegeti gresit:Nu urasc barbatii!...Nu toti sint badarani,dar asta a fost norocul meu.Nu imi pare rau si nu imi pling de mila.Experienta prin care am trecut m-a facut puternica si mult mai inteleapta.
Si nu mi-e mai frica de singuratate.Pentru ca sint fericita
Aceasta singuratate mi-a adus libertatea si independenta de a trai ca o femeie implinita.
Va doresc putere, tuturor care va simtiti singuri.
Emma.
sanziana72 spune:
Bine ai venit Emma si sa-ti traiasca fetita!
Ma bucur ca ai ajuns sa savurezi viata din plin dupa o experienta atat de dura.
Ceea ce imi spui imi aduce aminte de un alt subiect: "Fericirea, un sentiment conditionat sau o decizie?"
Sunt de acord cu tine, fericirea vine din noi. Si daca nu o ai singur fiind, e greu sa o ai venind de la altcineva.
Sanziana & Marina (03/10/2004) Cand s-a nascut Marina... Poze
Dragostea ne-a fost data ca sa invatam sa ne depasim egoismul, sa invatam sa ne pese mai mult de altcineva decat de propria fiinta.
roxanik80 spune:
Cred ca fiecare femeie are personalitatea ei, una e mai dura, alta mai moale, fiecare reactioneaza diferit la astfel de situatii intradevar sunt femei care renunta mai greu la viata de cuplu in cazul in care el a gresit dar nu trebuie judecate pt ca spre ex eu spun ca as fii dura intr-o situatie ca asta , dar exista un dar e posibil sa fiu s-au nu. Cred ca pana nu esti pusa in fata faptului implinit nu ai de unde sa stii cu siguranta cum ai reactiona. Sincer mie nu-mi plac schimbarile si de aceea mi-a fost greu sa ma decid sa fac un copil pt ca asta insemna sa ne schimbam viata si tabieturile, dar fiind doi decizia a fost mai usor de luat pt ca noi inca facem totul in doi, de la curatenie pana la crescut copilul. Poate veti spune da draga de cat timp esti casatorita? Ei bine sunt de 3 ani dar locuim impreuna de 8. Oricum cam asa sta treaba din punctul meu de vedere.