attachement parenting - opinii
Raspunsuri - Pagina 5
lordra spune:
Sinzi_ana, perfect d-acord cu tine 
. Sotzu' meu tzine copilu' in bratze si se joaca cu el cat timp e acasa. Cu ocazia asta fac o gramada de treburi pe care le amân in timpul zilei. Ash inebuni sa am doar eu grija de copil. Este sarcina si responsabilitatea amândurora. Niciodata nu mi-ar trece prin cap sa-mi ignor sotzu' in favoarea copilului. D-aia suntem o familie. Sa ne iubim totzi 3 in aceeashi masura, insa cupilu' sa capete cea mai mare atentie, fiindca-i mic si schumpic si are mare nevoie. Nu conteaza cine tzine copilu'n bratze, doar sa-l tina cat mai mult timp a perioadei in care este treaz. Restul treburilor intime se pot intampla si cand doarme copilu' linistit si fericit, nu?
gazzella spune:
quote:
Originally posted by ruxij
Mai, inca odata, eu sunt pentru chestia asta, dar chiar nu cred ca il face pe copil mai desteptDoar mai fericit, restul e scris in gene.
quote:
Originally posted by AB
Pai fericirea, duce la incedere-n sine si valorificarea mai buna a geneticii
ei bi, the Extra-Bramburici, si ceata de pitigoi (22.07.2003),(19.06.2005)
Exact!
Inteligenta emotionala va spune ceva?
gazzella spune:
Lordra, Bic, pe mine m-au ajutat foarte mult prietenii din parc. La fel ca si Lorelai, inainte de ase naste feciorul marea mea pasiunea era etologia. Ei bine, mi-am creat un grup strans de prieteni de diferite varste care m-au ajutat enorm de mult cu Felix. Pe Felix il scoteam in fiecare zi afara, in parc in carucior de cate 2 ori pe zi. Odata ajunsi acolo il luam din carucior daca era treaz, daca doarmea il lasam sa-si continue somnul, dar daca era treaz il luam si-l purtam in marsupiu ori eu ori unul din prietenii mei. Astfel Felix a si de beneficiat de unchi, matusi, bunica si bunici :-)).
Asa deci, faceam o tura de parc, nici macar completa de cate 5 kilometri pe zi, ne mai si opream, mai povesteam, copilul era in permanenta in bratele cuiva. M-a distrat cand am citit ca tu, Lordra, o ti ca pe un sac de cartofi. Asa le ziceam si eu prietenilor cand ii vedeam foarte atenti la cum il tin, sa nu faca caz, pot sa-l tina oricum cata vreme nu plange inseamna ca-i totul ok. Si nu plangea. Avea doar 2 luni si ne urmarea discutiile foarte atent, urmarea cu privirea persoana care vorbea in momentul respectiv. Cand ii era foame ne opream cu totii, grupul ne astepta ceva mai departe, eu ma asezam pe o banca si-l alaptam. Catelele din grup una cate una venea si se asigurau ca totul e ok. Cand treminam ne reuneam grupului. Asta pana in jurul varstei a sase luni jumate cand a inceput sa vrea sa se indeparteze de noi in mod spontan. Si atunci mi-au fost de un real folos, mai intai il ajutam eu, nu vroia taras sau de-a busilea decat in picioare si era foarte determinat, se inrosea cu totul la fata si incepea sa planga de nervi daca refuzam sa-l asistam. Noi ne puneam jos cu totii, cu cainii pe langa noi, el in fund, se impingea in picioare, se ridica si vroia sa porneasca, dar nu putea de unde si starea lui de nervi. Asa ca-l asistam pe rand. In aceasta perioada am si prelungit permanenta noastra in parc peste zi, incepeam sa-mi duc mici gustari, multe fructe din care manca si el. la 8 luni si trei zile intr-o seara de iulie obositi fiind cu totii ne-am asezat pe iarba tot grupul, el imi era in fund pe iarba langa Marco, s-a impins in picioare, s-a ridicat si a plecat singur. De atunci incet, incet a castigat o si mai mare incredere in sine. la noua luni s-a indepartat sute de metri, il urmareau doar doia caini care marcau teritoriul in jurul sau. Il strigam cu totii, dar nu speriati, parcul nu-i populat peste saptamana decat de iubitorii de caini si de catre cei care tin la conditia fizica si este delimitat cu o plasa de sarma de strada.
Nimic, se intorcea singur cam dupa o jumatate de ora foarte senin. Unul din prietenii mei il botezase Joe Frazer pentru robustetea si determinarea de care dadea dovada, eu nu prea stiu cine e, decat ca era un mare camion de box.
Lordra, Bic nu au sa va stea mult in brate fetele, in momentul in care in mod spontan vor incepe sa se deplaseze, indeparteze de voi pe zi ce trece datorita atasamentului securizant care li se construieste vor fi tot mai determinate sa descopere noi orizonturi.
Copilul purtat in brate de mama sa, de un adult sau chiar de un copil mai maricel (psete 10 ani) ii simte mamei cadenta mersului, cu care s-a obisnuit inca din pantecele ei, ritmul batailor inimii al respiratiei. Acestea ii amintesc de perioada intrauterina si ii dau senzatia de siguranta.
In bratele mamei copilului i se accentueaza acceleratia sanguina, este stimulata dezvoltarea sistemelor imunitar, endocrin, de secretie-eliminare si nervos. Purtatul in brate il ajuta si la ormarea coordonarii miscarilor la stabilirea bioritmului si la dezvoltarea aparatului vestibular.
Din bratele mamei copilul are posibilitatea sa vada si sa auda ceea ce-i este inaccesibil din patut si contribuie la largirea orizontului de cunoastere al copilului si la dezvoltarea sistemului nervos.
Daca duceti o viata activa si va purtati copilul lipit de corp acesti copii vor fi ageri, plini de initiativa, interesati de toate aspectele vietii.
RaluD spune:
Gazzella, am observat comportamentul descris de tine si la copiii mei si nu sunt tinutzi in brate non-stop. Or fi genele, or fi etapele lor normale de dezvoltare...
Attachment parenting mi se pare o chestie de bun-simt, atata timp cat nu-i dusa la extrem cu scheme si planificare.
Ce poate fi rau in a-ti iubi bebelushul si a-i acorda toata atentia de care esti capabila, fara sa neglijezi restul familiei? Desigur ca e bine.
Cat despre doamna care si-a lasat meseria si s-a facut lactation consultant, foarte bine. A simtit nevoia sa ajute. Si asta e o vocatie, nu? E vorba de voluntariat sau e platita? Daca e vorba de voluntariat, eu nu stiu daca as putea sa ma dedic intr-atat unei idei.
Lordra, nu stiu daca mai exista mame care-si hranesc copiii dupa program. Poate ne spun ele. Nu incerc sa le impun parerea mea, daca nu fac cum spun eu nu inseamna ca sunt proaste sau necitite.
Da, fetele mele au fost hranite la cerere, cand facea soricelu' din burtica scandal. 
Le-a mers bine asa. Atata pot sa spun, din experienta mea.
Daca Emi sau Ina vor dori sa-si hraneasca copiii dupa program (cine stie ce se mai descopera pana atunci) o sa vad daca le merge bine si o sa le las in pace, desigur. Ma educ sa nu devin "soacra" care le stie pe toate, ca ma dau barbatii lor afara din casa si am pus-o. 
,
Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina
Ajutati-l pe Andrei sa traiasca!
http://83.103.236.3/Andrei/index.htm
Aldebaran spune:
Draga Lordra, tu spui ca fetita ta n-a plans in 6 luni decat la vaccin, eu iti spun ca depinde in primul rand de felul de a fi al copilului, nu sunt toti la fel! Eu l-am tinut p-al meu in brate tot atat de mult ca si tine si tot urla cu orele. Si nu numai de la colici ci si de nervi pur si simplu, avea chiar orar fix de urlat, iti imaginezi?
In primele luni cel putin stateam numai cu el in brate, ba plangea el, ba ma chinuiam eu sa-l alaptez ca el adormea imediat la san, cred ca obosea de atata urlat.
De pe la 6-7 luni mi-a dat pace ca nu mai vroia el sa stea in brate, deh', avea atata de explorat, mult mai interesant decat bratele mele!
Corina, mami de leutz blond si bb Aris (12.08.2005)
poze
filmulete
gazzella spune:
Corina, nu vreau sa fiu invaziva, dar simt nevoia sa te intreb daca nu cumva ai avut o nastere dificila, probabil traumatizanta pentru copil?
Il tineai in permanenta in brate? Sau incepeai sa-l iei in brate cand deja copilul era pe punctul de a plange?
De ce te chinuiai sa alaptezi copilul daca el nu vroia sa manance?
Nu lua in greutate? Nu se inscria in grafice?
In alta ordine de iddei, nu vreau sa se confunde attachement parenting cu the concept of continuum.
Se poate practica attachment parenting fara a incerca in mod neaparat a nu rupe continuum nounascutului.
Societatea occidentala prin attachment parenting a incercat sa adapteze acel stil, puericultura specifica popoarelor neindustrializate.
Printre altele sotul chiar mi-a aratat un pasaj pe care l-a intalnit pe un alt forum. Vi-l postez asa cum e.
" " .....Ce putem oferi copiilor nostri?Unii spun ca putem oferi bani,altii spun educatie,o situatie sigura,sau posibilitatea de a vedea lumea..Eu cred ca unicul dar cu adevarat important este ca fiecare dintre noi sa-l poata face pe fiul sau sa creada in el insusi.
Crede-i cand plang in leagan semnalandu-ti o durere,un disconfort si luati-l in bratele voastre pentru a simti caldura voastra...
Crede-i cand,leganandu-se ca un balon pe apa,face primii pasi singur spre noi;intindeti bratele si repetati"te astept,vino!"
Crede-i cand iti indeparteaza lingurita plina cu mancare spunand"basta!",acceptati ca e stomacul lui cel care decide cat vrea sa manance , nu noi mame supergrijulii...
Crede-i cand,ascuns dupa usa sau in debara,refuza sa raspunda cand il chemam si vorbind singur cu un prieten imaginar il auzi spunand in soapta."de data asta mama nu a fost corecta,nu trebuia sa ma raneasca asa.."
Crede-i cand mint si trebuie sa intelegeti ca minciunile lor ascund o nesiguranta profunda,frica de a incepe strada proprie,asa diferita de a noastra,frica de nu a fi iubit..
Crede-i cand,ascuns sub plapuma,se preface ca are febra pentru ca ca nu are chef sa mearga la scoala..ei bine sa ne facem un pic de timp sa mergem la luna park,in parc cu bicicleta,la inghetata ,asa cum facem cu ei cand erau mai mici..astfel incat sa-i redam forta de a continua.
Crede-i cand,numai la 8 ani,declara ca este indragostit si sa nu-ti permiti niciodata sa-i ranesti inima luandu-l peste picior..pentru ca riscam sa-i omoram pentru totdeauna sentimentul care incepe sa se nasca..
Crede-i cand,iti raspund,sau se inchid in camera singuri fara sa vorbeasca imaginandu-si ca esti mereu contra lui..si vrea sa inteleaga cine este el..
Crede-i cand nu fac nimic de dimineata pana seara,fara sa-i repeti mereu ca o sa ramana repetent,e bine sa-i repeti mereu:"stiu ca vei reusi!"
Crede-i cand spune ca are frica in loc sa-l impingi sa faca un lucru cand nu este pregatit,povesteste-i de cate ori am avut si noi frica,strange-i mana cu forta si transmite-i curajul tau..
Crede-i cand ii vezi ca fac experimente periculoase,ca isi pun viata in pericol,amintindu-ne ca si noi ne comportam la fel ,constienti de faptul ca numai cine a gresit la inceput a fost capabil sa faca lucruri bune ..
Crede-i cand soseste momentul sa lase casa pentru a merge la alta casa spune:"nu veni sa ma conduci la aeroport,vreau sa merg singur cu prietena mea" si sa nu crezi ca te inlatura,dar cu lacrimi in ochi trebuie sa-l lasam sa-si faca curaj sa se desprinda de noi..
Fiii nostri sunt diferiti de noi,noi nu putem sti care va fi drumul lor,dar ei sigur stiu..Cu cat ei cred in ei insisi cu atat va fi mai usor sa fie fericiti..."
Ilaria Rattazzi, "I reclama - reclama mascata dagli occhi di sole"
Aldebaran spune:
Gazzella, nu am avut o nastere dificila, ci o cezariana (din cauza miopiei mele) din care mi-am revenit f. usor iar copilul a fost in stare excelenta.
Cat a fost mic a fost plangacios si somnoros. Il luam im brate cand incepea sa planga, dar asta era mai mereu. Ma chinuiam sa-l alaptez pt. ca nu vroia sa mannce, pur si simplu adormea instantaneu cand il puneam la san, asta daca nu plangea(nu plangea de foame, crede-ma). Cu greutatea nu stateam bine, desigur, de aceea si ma straduiam. Azi, dupa 10 luni de la nastere stiu ca asa este el, nu e mancacios si gata. Si acum ma chinui sa-l conving sa manance. Stii cat lapte bea dansul dimineata:100ml si zic si mersi daca-l bea, ditamai copilu' de 10 luni.
In fine, am divagat de la subiect.
Corina, mami de leutz blond si bb Aris (12.08.2005)
poze
filmulete
Aldebaran spune:
Si cu dormitu'n patul nostru, tot singur a renuntat. Acum daca-l pun sa doarma cu noi se ridica instantaneu in picioare si incepe sa bata cu mana-n perete sau se catara pe noi, indiferent de cat de somnoros este.
Corina, mami de leutz blond si bb Aris (12.08.2005)
poze
filmulete
lorelaim spune:
O micuta precizare: un copil nu devine MAI INTELIGENT daca este tinut în brate :-) Orice copil este din start INTELIGENT si capabil sa absoarba informatia cu o viteza si cu o ardoare de neimaginat pt un adult - doar trebuie sa-i fie stimulata si hranita mintea-i micuta si agera! Tinându-l pe bb în brate si vorbindu-i ca unui "om mare" nu faci decât sa-i prezinti lumea - începând de la lucrurile care-l înconjoara în mod firesc pâna la activitatile de zii cu zii ale mamei si ale celorlati membrii ai familiei (bipezi sau patrupezi :-)). Descrierile amanuntite (culoare, forma, miros, gust, greutate, textura, etc) ale obiectelor si fiintelor care ne înconjoara nu fac decât sa-i sporeasca bagajul de cunostine al bb si sa-i trezeasca curiozitatea de a stii mult mai mult. La început mama si tata sunt Universul micutului asa ca el se poate baza numai pe ceea ce învata în mod constant de la parinti... Cum sa poata avea încredere în parinti daca atunci când plânge nu este luat în brate si întrebat imediat: ce-i cu tine? ce te doare? ce te supara?... Indiferent la ce vârsta plânge... copilul este copil si are NEVOIE de parinti care sa-l ia în brate cu dragoste si sa-i dovedeasca ca indiferent ce face în viata se poate baza de sprijinul si dragostea lor neconditionata!
Din momentul în care ne-am casatorit nu mai suntem doi: el si ea... suntem unul singur numit FAMILIE! Din momentul în care a aparut bb în burtica mamei FAMILIA s-a marit dar tot FAMILIE ramâne si nevoile unuia din membrii ei sunt considerate importante de catre toti membrii FAMILIEI! Un sot/sotie care nu este trup si suflet devotat FAMILIEI nu este cu adevarat un partener de viata pe care sa te poti baza LA BINE SI LA RAU... precum am depus juramântul la biserica în fata lui Dumnezeu... Un copil trebuie sa maturizeze un cuplu si sa-l faca constient de responsabilitatatea enorma pe care o are.. Eu când aud ca un/o tata/mama se simte îndepartat/a de partener datorita dragostei si devotamentului pe care celalat o arata bb-lusului... stau si ma întreb daca ei realizeaza la ce s-au înhamat pe viata... "Copii mici probleme mici... copii mari probleme mari..."
Sotul meu este un tata si un sot MINUNAT: ne ajutam si ne sprijinim reciproc... si nu am auzit vreodata ca s-ar simti dat la o parte sau neglijat pt ca am hranit bb si el a trebuit sa pregateasca singur cina pt noi doi... sau MAI RAU a gasit rufe puse la muiat în lighean pe care eu nu am apucat sa le spal... pur-si-simplu a pus mâna si a facut treaba alaturi de mine si chiar (în diferite situatii) mi-a multumit de felul cum ma ocup de micuta!
gazzella spune:
Buna, am adaugat la lista doua alte carti pentru ca mi-am amintit ca Lordra se izbeste de diversificare.
Nu stiu cum sa ma organizez, nu se pot tratata toate aspectele unei educatii in filosofia attachment parenting intr-un topic. Se risca sa se induca daca nu o adevarata confuzie oricum o mare dezordine.
Attachment Parenting trateaza toate aspectele vietii unui copil de la somn, alimentatie, dezvoltare neuromotorie, emotionala, mentala, absolut tot, daca nu in mod diametrat opus cel putin divers teoriei comportamentaliste.
RaluD, nu exista nimic dus la extrem sau planificat, prin pttachment parenting se practica Calea Cerului (tao), adica copilul e singur in masura sa stabileasca masura, cand si cum sa manance, cand doarme, cum doarme, adultul fiindu-i dator cu un foarte mare credit, o incredere in capacitatile copilului de a se autoregla, de a-si actualiaza tendinta.
Maria Montessori spunea: "Copilul este parintele lumii si civilizatiei si maestrul propriei sale educatii" si "Metoda e copilul".
Ralu, nu-i vorba de mame proaste sau necitite, nu-i vorba de noi teorii. Stiinta medicala, nu face altceva decat sa observe fiziologia omului. Medicina nu inventeaza niciodata nimic nou, ci observa mecanisme deja existente, dar carora pana intr-un anumit moment dat nu li se cunostea modul de functionare. Nu exista absolut nimic in natura ce nu s-a adaptat mediului, ce n-a fost pus la punct pentru maximul de functionament al organismului viu. Din partea parintilor care adopta attachement parenting se cere doar o atenta observare, cunoastere, o eliberare de o lunga serie de conditionamente socioculturale, religiase pentru a-i favoriza o crestere cat mai armonica nounascutului.
ei si acum referitor la purtat
Nils Bergman, medic, inventorul tehnicii Kangaroo Mother Care, o tehnica speciala care consta in infasarea copiilor pentru afi tinuti in contact continuu si direct cu corpul mamei 24 de ore din 24. Acesti copii tinuti in contact cu mama 24 ore din 24 au parametri de respiratie, ritm cardiatic si temperatura mult mai stabili decat copiii tinuti in incubator. Chiar si copiilor sub 1500 de grame le cresc sansele de supravietuire de la 10 % in incubator la 50% in bratele mamei.
Bergman sustine ca organismul copilului din punct de vedere neurobiologic e extrem de modelabil. Aceasta inseamna ca sistemul sau hormonal si nervos e stimulat in diverse moduri in functie de ambient. Daca se gaseste in locul "corect" ceea ce inseamna agatat de mama, nounascutul pune in act o serie de comportamente de adaptare gen cum sa gaseasca sanul si cum sa suga. Hormonii si conexiunile cerebrale generate de aceasta situatie de bunastare sunt foarte diverse fata de hormonii si conexiunile cerebrale generate de situatii de stress, care se verifica in momentul in care nounascutul este separat de mama, mama care este pentru nounascut locul ambiental pe care natura l-a prevazut pentru el spre deosebire de incubator care nu este un loc ambiental prevazut de natura.
* www.kangaroomothercare.com
* www.babyfriendly.org.uk/pdfs/bergman_2005.pdf
* www.guardian.co.uk/g2/story/0,,1644103,00.html
referitor la diversificare, Lordra, imi cer scuze ca dau un copy paste dintr-o alta mie postare, dar sunt iarasi in criza de timp.
"Una din greselile grosolane pe care le putem face e sa evaluam conditia copilului ( inclusa si cea psihologica) din punctul nostru de vedere."
M. Donaldson
de ce va dau acest pasaj? l-am citit relativ recent, de cateva zile, m-am regasit foarte bine in el atunci cand am abordat concret problema diversificarii, pe care initial am considerat-o problematica
problematica era, dar pentru mine, nu pentru fecior care era pregatit pentru diversificare, dar nu in modul pe care eu mi-l imaginasem
am pornit de la niste idei preconcepute, eram oarecum sub presiune citind mesaje pe forumuri gen: al meu mananca
dimineata: cereale cu 150ml lapte
pranz: galbenus de ou cu nu stiu ce
seara: 250 grame fructe sau legume
e doar un exemplu, nu tin minte cantitatile nici componentele
ei bine, eu nu aveam ce sa masor, am inceput cu fructe razarite pe care mi le trantea foarte convins, cand reuseam cu greu sa-i dau cateva lingurite consideram ca-i o mare realizare, cateva lingurite imi luau mai mult de 15 minute printre avioane, uite musca, wow ce bun!, yammy la care el ma privea cu o privire: "asta-i rau dusa"
ajunsa la capatul rabdarii intr-o zi i-am trantit bolul in chiuveta ca sa nu-l trantesc pe el dupa care i-am zis: cand ii manca atunci ii manca, nu-i musai sa stea ma-ta cu lingurita sa-ti faca avioane, nu ti-e foame, asta e!
vrei doar san, iti dau doar san! copilului ii era foame, sau mai bine zis, era pregatit pentru diversificare, dar nu pentru diversificarea pe care eu credeam ca am sa i-o fac
mi-am luat o perioada de timp total rupta de gandul diversificarii, adevarul e ca eram si mult mai relaxata in privinta unei diversificari "tarzii" deoarece in prealabil citisem o serie de articole despre alimentatia exclusiva la san
intre timp feciorul meu incepe sa manifeste tot mai des dorinta de a-si baga degetele in pasta mea, orezul meu, cam tot ce avea in fata lui comestibil
mi-am adus aminte ca visam pentru el o autodiversificare pornind de la un an in sus, fapt care m-a impins sa caut mai multe informatii despre autodiversificare
incet , incet am prins curaj si l-am lasat sa-si faca autodiversificarea
era ciudat oarecum pentru mine, ma gandeam la mine cu doar cateva luni in urma cum luasem la rand toate alimentele propuse in diversificare, cum studiam cu atentie proprietatile fiecarui aliment, combinatiile alimentare si cum ajunsesem sa-i dau marul intreg doar spalat
la 6 luni jumate avea doar 4 dinti, 2 sus si 2 jos cu care isi rontaia marul, scuipa coaja, si continua sa manance marul
n-am stiut niciodata cate grame de... a mancat la micul dejun, pranz, cina stiam doar ca mannaca, continua sa manance orice, isi ducea la gura absolut orice din ce era pe masa noastra cu o foarte mare curiozitate
lasa la o parte ce nu-i placea fara sa faca o tragedie, unele produse dupa incercari repetate am vazut ca totusi le manca cu gust
vad ca sunt foarte multe mame confuze, si pe buna dreptate, fiecare pediatru are propria sa teorie, din pacate, fiecare alta mama are un copil care mananca totul fara pretentii, doar al sau nu mananca nimic
incerc sa va ofer o alternativa, nu este o solutie unica, poate doar sa fie, asa cum am mai zis, o alternativa
am sa va redau mai jos un articol despre intarcare si autodiversificare
va poate fi util intr-o oarecare masura, poate sa le linisteasca pe mamele cu asa zisii copii problematici, eu continui sa cred ca exista doar mame problematiice, dar de necondamnat dat fiind ca toate suntem intr-o masura mai mica sau mai mare victimile unor conditionamente socioculturale ( vezi: toti copiii mananca sau beau suc de morcovi pentru a incepe bine diversificarea pentru a fi sanatosi, sau fara plasmon, nestle sau nu mai stiu care borcanase nu creste mare si sanatos, ca doar sunt concepute, fabricate pentru a da maximul de bunastare copiilor.....))
Paul Klein sustine ca daca e adevarat ca descindem din mii de generatii de vanatori-culegatori, cateva sute de generatii de agricultori si cateva zeci de generatii in era industriala atunci specia umana d.p.d.v. psihic si fizic a evoluat indeosebi in perioada epocii de piatra. chiar daca o perioada de 10.000 de ani pare o perioada indelungata, nu este decat un moment in intregul proces de evolutie umana. ceea ce suntem astazi este rezultatul unei selectii naturale care a avut loc in perioada in care omenirea era inca in stadiul de culegatori, vanatori. fiecare nounascut vine pe lume pregatit pentru stilul tipic al epocii de piatra.
am tinut sa va dau acest pasaj deoarece ma gandesc la mamele care incearca sa asigure uneori in mod disperat bunastarea copiilor lor prin achizitionarea produselor specifice primei copilarii: borcanase, suculete facute doar de anumite firme si doar intr-un anumit mod pentru maximum de ...
dar nu ma mai intind cu vorba, va las articolul, pentru cele interesate pot sa va descriu si cum a decurs diversificarea noastra ceva mai detaliat
Intarcarea precoce poate sa creeze frustratii sau poate sa fie cauza unor probleme in viitorul copilului (Salk, 1972)
In cadrul unui studiu condus pe un esantion de copii intr-o clinica s-au observat probleme de comportament la copiii care au fost intarcati intre 1-6 luni in raport cu cei care au fost alaptati pentru mai mult de 11 luni (Childers & Hamil, 1932). E necesar sa se alapteze copiii macar pentru primul an de viata, daca se vrea ca acestia sa profite de toate avantajele laptarii la san. OMS si UNICEF pentru binele copilului recomanda alaptatul exclusiv la san pentru minimul 6 luni pentru a se prelungi in paralel cu diversificarea pana la cel putin 2 ani si pentru a-i lasa copilului posibilitatea sa se intarce. Singurul mod de a stii ca copilul a fost alaptat suficient e acela de a-l lasa sa se intarce singur. Unii copii nu sunt pregatiti pentru intarcare pana la 2-3 ani, altii renunta singuri la laptele matern inaintea implinirii varstei de 2 ani. (E foarte probabil ca in cazul copiilor care la 3 ani nu renunta la san sa le fi fost creata o schema de control.)
Din pacate, in societatea occidentala copiii sunt intarcati precoce considerandu-se ca 6 luni sunt mai mult decat suficiente pentru ca un nounascut sa fie alaptatat. O intarcare graduala va fi benefica si pentru mama pentru ca minimalizeaza posibilitatea unei congestii la san (La Leche League, 1963). Cand copiii se intarca singuri e foarte dificil sa se stabileasca ziua exacta in care intarcarea s-a produs pentru ca ea are loc gradual.
In privinta diversificarii unii parinti incep sa introduca alimentele solide inca din prima saptamana de viata, in timp ce altii asteapta pana cand copilul a implinit un an de viata. Datorita obiceiurilor atat de diverse, a sfaturilor atat de contrastante pe buna dreptate multi parinti se intreaba cand ar trebui sa introduca alimentele solide. Daca problema se pune din punct de vedere evolutiv e posibil sa se gaseasca un raspuns la aceasta intrebare. A nu se uita ca omul este ceea ce este in momentul actual nu datorita evolutiei sale pe o scara evolutiva raportata la ultimii 50 de ani ci datorita evolutiei sale in decursul a 100000 de ani!! Cand stramosii nostri copii fiind erau purtati de catre mamele lor invatau la un anumit moment sa prinda obiectele in mod voluntar pentru a le duce la gura asa cum fac dealtfel si copii din ziua de azi. Conform teoriei lui Piaget privind dezvoltarea senzo motorie aparitia reactiilor circulare secundare (prnderea obiectelor) are loc intre 4 si 8 luni. Acesti mici copii, stramosii nostri, duceau la gura foarte probabil alimentul pe care mama lor il manca in acel moment. In asa fel erau initiati la un alt tip de alimentatie, diferit de alimentatia prin laptele matern. La patru luni copiii sunt in masura sa apuce unele alimente si de a le duce la gura. Aceasta tendinta s-a dezvoltat in timp ca o necesitate imperioasa de adaptare in situatia in care mamele nu cunosteau, nu aveau notiuni despre nutritie. A fost modul in care natura in maniera spontana a stiut sa dea o sansa de supravietuire puiului de om. Deci reflexul de a duce la gura alimente tine de insusi supravietuirea omului ca si specie. In concluzie daca capacitatea copilului de a duce la gura alimente este asociata cu capacitatea de digerire probabil ca acesta este pregatit pentru alimentele solide.
Un studiu efectuat pe un grup de 57 de copii a demonstrat ca copiii nu sunt pregatiti pentru a fi alimentati cu lingurita mai devreme de 3 luni de viata. Secretia salivara nu apare mai devreme de trei luni de viata, iar primii dinti isi fac aparitia in jurul celei de a sasea luni de viata (Beal, 1957). A introduce alimente solide mai devreme ar putea sa cauzeze aparitia alergiilor alimentare. Branza, taratele, oul, carnea pot sa provoace alergii daca sunt introduse prea devreme in alimentatie (Johnstone, 1972). Unele studii duc la concluzia ca introducerea precoce a alimentelor poate sa duca la cresterea riscului de aparitie a trombozei coronarica (Davies, 1974) A introduce alimentele solide precoce poate sa aiba si un alt dezavantaj, acela al diminuirii apetitului copilului in consumul laptelui matern (Comisia pentru nutritie (America), 1958)). O alta consecventa negativa ar fi cresterea riscului de obezitate (Comisia pentru nutritie (America), 1974)). A introduce alimentele solide prea tarziu poate fi la fel de periculos cu a le introduce prea devreme. Ar putea sa se inregistreze un Q.I. inferior mediei daca se intarzie mai mult de 9 luni cu introducerea alimentelor solide (Hoefer & hardy, 1929). Nota: relativ recent s-a ajuns la concluzia ca a intarzia cu introducerea alimentelor solide ajuta copilul in a-l proteja in privinta deficitului de fier - anemia. Introducerea suplimentelor de fier si a alimentelor care au suplimente de fe, in particular in primele 6 luni de viata, reduce capacitatea copilului de a absorbi fierul. Copiii sanatosi, nascuti la termen si care sunt hraniti exclusiv la san pentru o perioada de 6-9 luni au demonstrat ca reusesc sa mentina valorile hemoglobinei normale si sa faca normale rezerve de fe.
Intr-un studiu (Pisacane, 1995), cercetatorii au ajuns la concluzia ca bebelusii hraniti exclusiv la san pentru 7 luni (si care nu au primit suplimente de fe sau cereale cu suplimente de fe) au un nivel semnificativ mai inalt de hemoglobina la un an decat copiii care au introdus alimentele solide mai devreme de 7 luni. Cercetatorii nu au depistat nici un caz de anemie in cazul copiilor alaptati exclusiv a san si au ajuns la concluzia ca alaptatul exclusiv la san pentru 7 luni reduce riscul de anemie. Perioada ideala deci pentru a introduce alimentele solide este intre 4 si 9 luni si unicul a decide este copilul. Parintii nu au nevoie de sfaturi venite din exterior, singurul lucru pe care trebuie sa-l faca este sa acorde atentie semnalelor lansate de copil. Daca copilului i se da posibilitatea de a indica cand este pregatit pentru introducerea alimentelor solide o va face! Acesta va incepe sa intinda mainile, sa prinda alimentul si sa-l duca la gura. Daca nu este inca pregatit pentru a o face va refuza cu indarjire. Interventia mamei este mai mult decat nociva ea putand creea dezechilibre in buna dezvoltare a copilului (efectele imediat vizibile sunt diareea, constipatia, efectele pe termen lung sunt mult mai grave ducand la un raport negativ cu mancarea (bulimie, anorexie, etc.)).
Stramosii nostri a caror mame nu stiau nimic despre alimantatia nounascutului probabil ca alegeau sa se hraneasca alegand din alimentatia mamei alimentele cele mai adaptabile lor. Stiau in mod instinctiv ce sa manance si cand sa manance pentru a se alimenta echilibrat. Exista o puternica preselectie selectiva fapt care facea indispensabila o asemenea cunoastere instinctiva a proprietatilor alimentare. Cu toate ca majoritatea informatiilor erau instinctive existau si informatii transmise din generatie in generatie privitor la plantele, alimentele toxice. Noinascutii au fost dintotdeauna dependenti de cineva care sa le dea sa manance sau care sa-i poarte in apropierea unei surse alimentare. Plecand de la acesti factori, de la prezenta unui determinat aliment ramanea ca nounascutul sa decida daca sa-l manance sau nu in functie de timpii sai fiziologici si nu in ultimul rand de momentul particular. Noinascutii moderni au aceasi capacitate de a selectiona o buna alimentatie pentru ei insusi daca li se da acestora posibilitatea s-o faca. Studiul efectuat de Clara Davis in 1928 aduce probe in acest sens. La trei copii cu varste cuprinse intre 7 si 9 luni care pana in momentul introducerii alimentelor solide au fost hraniti doar cu lapte matern li se ofera o ampla varietate de alimente sanatoase non rafinate la fiecare masa danduli-se posibilitatea de a alege. Totii copiii au ales sa manance echilibrat si nici unul din ei nu era prea gras sau prea slab. Unul dintre ei avand o slaba structura osoasa (rahitism) alegea in mod frecvent uleiul de ficat de peste pana-n momentul in care oasele s-au fortificat. Toti trei copiii au mancat cantitati enorme de acelasi aliment zile in sir pentru ca sa diminueasca treptat. Nici unul nu a suferit vreodata de reflux, diaree sau constipatie, niciunul nu a dezvoltat alergii. Necesitatile nutritionale variaza de la individ la individ, unele persoane se nasc cu necesitati nutritionale mult diverse fata de medie (Williams, 1956) si numai individul insusi poate sa le cunoasca, tabelele sunt doar orientative, nu pot sa cuprinda fiecare particularitate umana.
Cu siguranta ca e important ca parintii sa aiba cunostinte privin teoria nutritionala pentru a-i putea ajuta pe noinascuti sa selectioneze o alimentaie sanatoasa. Nici un copil nu se va dezvolta bine doar cu pasta, paine si cartofi, dat fiind ca doar aceste trei alimente i-au fost oferite.
Aceasta metoda functioneaza doar in cazul in care se porneste de la inceput cu ea. In cazul in care deja nu s-a tinut cont de inclinatia naturala a copilului de a se alimenta, acesta a fost obligat sa se alimenteze nu se mai poate aplica metoda pentru ca simtul inascut de a alege sanatos a fost alterat.
articol apartinand grupului
http://groups.yahoo.com/group/copiii_stelelor/
Lordra, daca vrei discutam pe marginea articolului, iti explic cam cum a decurs diversificarea noastra de care sunt extrem de multumita.
E un tip de diversificare care respecta continuum copilului.