attachement parenting - opinii

sinzi_ana spune:

Gazzela, cred ca nici tu nu mi-ai citit postarile si argumentele (desi au fost mult mai scurte ca ale tale)...si pot sa tratez si eu ca pe lipsa de respect din partea ta...la fel de bine...
Eu cred ca pe tine te deranjeaza foarte tare ca cineva nu e de acord cu parerile tale si vine cu argumente contra....

Eu am spus clar de la inceput de ce nu sunt de acord cu unele chestii pe care le provaduieste AP...
Daca vrei sa le mai insir din nou o voi face...
Si am inteles ce inseamna AP si ce sperati ca o sa realizati cu copiii vostrii prin asta...

Am vrut explicatii de la tine, pt ca ai afirmat ca copilul meu a suferit niste "cure medicale" in spital si probabil de aia nu a plans acasa...
Vroiam sa stiu de ce "cure" a avut parte...si care e explicatia ta pentru faptul ca el a dormit linistit si impacat acasa in patului lui, in camera lui...si nu a fost un plangacios fara sa il tin in brate sau sa il alaptez? Oricum...o explicatie fara citate...una "personalizata"

Am vrut sa spun, ca desi nu am aplicat AP si mi se pare ca sunt copiii carora nu li se potriveste, David e un copil exceptional (cel putin pt mine si tati si asta e suficient) si se comporta cum descrii tu ca ar trebui sa se comporte un copil cu AP la bord (mai putin ca nu isi construieste barci singur)...

Fiecare dimineata e un nou inceput

Sinzi, Radusi David



David

vrabiuta spune:

gazella - multumim mult pentru toate mesajele postate.

sanziana - am citit raspunsurile tale la acest subiect si initial am hotarat sa le ignor. nu imi plac polemicile, de nici un fel. in plus, este inutil sa vorbesti surzilor. dar cred ca s-a depasit deja o limita si o sa imi pierd cateva minute sa iti raspund.

"am inteles ce inseamna AP si ce sperati ca o sa realizati cu copiii vostrii prin asta..."
frumos spus, ce sa zic? daca ai fi inteles ce inseamna attachment parenting, daca ai fi interiorizat informatiile expuse aici de gazzela, daca ai fi renuntat macar un moment la atitudinea de "eu stiu cel mai bine", cu siguranta ai fi avut mai mult de castigat decat bucuria unui gaunos "na, ca i-am zis-o!" si daca ti-ai fi pus macar cateva intrebari asupra deciziilor pe care le iei in fiecare zi pentru copilul tau, nu ai fi avut nimic de pierdut, ci totul de castigat.

"chestii pe care le provaduieste AP"
nu imi explic de unde atata inversunare. nu este o secta care propovaduieste ceva, este un mod de viata pe care unii parinti il accepta, altii nu. nimeni nu ti-a impus nimic.

"se comporta cum descrii tu ca ar trebui sa se comporte un copil cu AP la bord (mai putin ca nu isi construieste barci singur)"
de ironii ieftine e plina lumea. e mai greu sa ai un dialog adevarat, bazat pe subiectul discutiei, nu-i asa? iar subiectul discutiei aici este impactul psihologic al metodelor de educatie pe care le folosim in cresterea copiilor nostri. si da, unii dintre ei au "AP la bord". probabil unii sunt mai norocosi.

am vazut ca ii tot ceri gazzelei socoteala pentru faptul ca ai un copil cuminte fara sa-l fi tinut in brate si fara sa-l alaptezi. daca asa ai simtit la momentul respectiv si asta ai considerat ca trebuie sa faci, foarte bine. cu siguranta a fost mult mai usor sa faci asta decat sa porti in brate un copil cu orele. de ce le condamni pe mamele care fac asta, numai tu stii. gazella s-a retras din acest topic cu o eleganta de la care ai putea sa inveti si tu ceva.


cele mai frumoase

Sabina spune:

eu cred ca AP inseamna sa raspunzi nevoilor copiilor

adica sa-l iei in brate daca iti cere, sa-l lasi sa se joace singur daca simte nevoia
Echilibru si incredre in ceea ce copilul iti indica.

pe mine Sofia m-a invatat cum trebuie sa o crec, nimeni altcineva.


Nu de teorii complicate e cazul aici.

ci de Empatie.

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

Morgano spune:

Gazzello, nu te supara ca e pacat.
Chiar daca nu sunt pro AP decat in anumite limite, nu sunt contra pt ca nu am motiv, postarile tale au fost intotodeauna complexe si bine informate, si eu le-am citit 100%, cum am facut de fapt cu ale fiecareia.
Acesta nu este un subiect de citit pe diagonala, cum fac la altele, de ex. De aceea consider ca nu are sens sa pleci, ci merita sa continui chiar daca s-a divagat mult de la subiect, s-au facut ironii - deplasate uneori, etc. E un forum public, intra cine vrea si scrie ce vrea, important este sa extragi ce te intereseaza.
Acuma 2 chestiuni:
1. Cand te-am intrebat cum aplici AP dc mergi la job, indiferent ce varsta are copilul, si duci copilu fie la cresa, gradi fie sta cu bona, sau acum aplici AP la 10, 12, 16 ani.... nu era o ironie
2. Tot fara malitiozitate sau ironie, as vrea sa citesc si parerea ta proprie si personala, mai mult decat citate... care nu pot distinge clar uneori unde incep si unde se termina, unde intervii tu cu opinia proprie si unde se desfasoara parerea unui specialist sau a altuia. Oi fi io mai tampita sau doar obosita, dar uneori "te pierd pe drum".
Oricum, pt. toata contributia ta din partea mea .
Repet, ma situez la mijloc, fte. aproape de Gandacel.
Si inca ceva, si pe mine ma ard degetele la ironii.... si de cate ori, dar m-am abtinut eroic pana acum.


Ripley si Ana Ecaterina(10.11.2005)

sinzi_ana spune:

vrabiuta mesajul tau e jignitor...
daca imi citesti postarile si nu despici firul in 4 sa imi rastralmacesti cuvintele...vezi ca eu mereu spun ca fiecare mama isi creste copilul dupa cum stie ea mai bine...si metoda pe care o aplica e cea mai buna!!!!

Si eu mi=am crescut copilul meu cel mai bine!!! Dar doar pe al meu..nu pe al altuia!!!!
Si nimeni nu ma poate convinge de contrariul!!!!

Iar faptul ca sunt contra ...e optiunea mea!!!!

Fiecare dimineata e un nou inceput

Sinzi, Radusi David



David

Morgano spune:

quote:

---

Originally posted by vrabiuta
daca asa ai simtit la momentul respectiv si asta ai considerat ca trebuie sa faci, foarte bine. cu siguranta a fost mult mai usor sa faci asta decat sa porti in brate un copil cu orele. de ce le condamni pe mamele care fac asta, numai tu stii.

---

Urat tare mai vrabiuto, sincer. Chiar dc te referi la o persoana anume, poate neintentionat dai in mai multe.
Nu cred ca e vorba de lene sau comoditate aici. E vorba de a-ti adapta comportamentul, stilul de educatie, de apropiere dupa cum simti TU ca reactioneaza sau are nevoie copilul TAU propriu si personal, si nu dupa un concept.
Si eu ma simt atacata pt. ca si copilul meu reactioneaza foarte bine si fara acest "purtat cu orele in brate". Nu o iau in brate nu pentru ca nu as vrea, ci pentru ca este fte ocupata cu ale ei, ce-o face ea la 7 luni de se simte asa bine chitaind la jucarii .... nu stiu, dar uneori de-abia astept sa o iau in brate si n-am pe cine. Si nu pentru ca ar fi obisnuita de cineva singura in tarc sau patut, ci pt ca asa este ea, se simte bine astfel.

Ripley si Ana Ecaterina(10.11.2005)

cipcipcip spune:

Eu cred ca Sabina a spus cel mai bine, scurt si la obiect. AP este a raspunde nevoilor copilului si personalitatii lui.

Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005

spic de grau spune:

quote:

---

Originally posted by vrabiuta

gazella - multumim mult pentru toate mesajele postate.

sanziana - am citit raspunsurile tale la acest subiect si initial am hotarat sa le ignor. nu imi plac polemicile, de nici un fel. in plus, este inutil sa vorbesti surzilor. dar cred ca s-a depasit deja o limita si o sa imi pierd cateva minute sa iti raspund.

"am inteles ce inseamna AP si ce sperati ca o sa realizati cu copiii vostrii prin asta..."
frumos spus, ce sa zic? daca ai fi inteles ce inseamna attachment parenting, daca ai fi interiorizat informatiile expuse aici de gazzela, daca ai fi renuntat macar un moment la atitudinea de "eu stiu cel mai bine", cu siguranta ai fi avut mai mult de castigat decat bucuria unui gaunos "na, ca i-am zis-o!" si daca ti-ai fi pus macar cateva intrebari asupra deciziilor pe care le iei in fiecare zi pentru copilul tau, nu ai fi avut nimic de pierdut, ci totul de castigat.

"chestii pe care le provaduieste AP"
nu imi explic de unde atata inversunare. nu este o secta care propovaduieste ceva, este un mod de viata pe care unii parinti il accepta, altii nu. nimeni nu ti-a impus nimic.

"se comporta cum descrii tu ca ar trebui sa se comporte un copil cu AP la bord (mai putin ca nu isi construieste barci singur)"
de ironii ieftine e plina lumea. e mai greu sa ai un dialog adevarat, bazat pe subiectul discutiei, nu-i asa? iar subiectul discutiei aici este impactul psihologic al metodelor de educatie pe care le folosim in cresterea copiilor nostri. si da, unii dintre ei au "AP la bord". probabil unii sunt mai norocosi.

am vazut ca ii tot ceri gazzelei socoteala pentru faptul ca ai un copil cuminte fara sa-l fi tinut in brate si fara sa-l alaptezi. daca asa ai simtit la momentul respectiv si asta ai considerat ca trebuie sa faci, foarte bine. cu siguranta a fost mult mai usor sa faci asta decat sa porti in brate un copil cu orele. de ce le condamni pe mamele care fac asta, numai tu stii. gazella s-a retras din acest topic cu o eleganta de la care ai putea sa inveti si tu ceva.


cele mai frumoase

---

Vrabiuta - sincer: nu ai inteles nimic din ce spus Sanzi! Dar uite - imi rup si eu cateva minute ca sa iti raspund. De fapt e aceiasi idee pe care a exprimat-o si Sabina, spusa insa altfel:

Nu imi iau copilul in brate ptr ca vreau sa respect un concept, un curent! CI ptr ca el o cere! Si o fac din dragoste!
O mama - nu-si va lasa copilul sa tipe fara sa incerce sa vada care e cauza! Nu va ramane indiferenta. Dar nici nu il voi tine non-stop in brate, ptr ca asa a spus X sau Y.
Altfel, daca o teorie spune ca copilul trebuie tinut 24 din 24 in brate, doar ca sa fie tinut in brate, sau sa isi dezvolte IQ-ul, inseamna ca nu e nevoie sa il tin eu, mama lui, in brate! Si atunci imi angajez o dadaca care sa faca asta! Ca in societatea indiana de care spunea Gazzela, unde membrii comunitatii se ajuta intre ei, si nu e neaparat mama care tine copilul non-stop in brate.

Si n-aveti voi grija, ca i-am tinut si noi destul in brate, chiar daca nu strigam in 4 colturi.

Ma deranjeaza extrem de tare teoriile: copilul meu e cel mai tare! l-am crescut cu AP si e cel mai tare! o sa vedeti voi ce eu-ri ascunse si dedublate au ai vostri!
Stati nitel! mi-ati vazut copilul? Cum isi permit unii sa traga concluzii privitoare la copilul meu, cnd nici macar nu l-au vazut o data in viata?!!!

Iar chestia cu "gaunosul" - Vrabiuto, "felicitari"!


Lumy- mamica lui www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi (11 Martie 2004)

---

Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.

Gandacel spune:

Mai, fetelor! Eu nu stiu de ce va certati si de ce nici macar una nu intelege ca absolut toate avem "cei mai..." copii din lume, care sunt asa pentru ca i-am crescut ... in nu stiu ce fel! Bineinteles ca al meu copil e cel mai bun, cel mai destept, cel mai frumos, cel mai cuminte etc! Chiar e prima oara ca ve loviti de asemenea afirmatii? Chiar nu stiti ca asa spune fiecare mama, de cand lumea?
Intr-adevar sunt cateva persoane aici care nu fac altceva decat sa "raspunda" la jigniri. Am pus intre ghilimele pentru ca in unele cazuri ele sunt cele care jinesc primele, sub pretextul ca au fost jignite... Dar faptul ca celelalte care doresc sa fie civilizate si sa pastreze un ton placut pretind ca ignora mesajele malitioase, inseamna ca prin chiar aceasta afirmatie nu le ignora deloc si intretin (fara voie) o stare tensionata. Daca nici una din "tabere" nnu doreste sa se certe, atunci sa ignore cu adevarat mesajele care deranjeaza si sa-si spuna parerea civilizat. Nu vreau sa-mi asum vreun rol de moderator, pentru ca nu e cazul, insa e pacat ca unele fete care isi aduc un aport cu adevarat valoros la un subiect sa nu mai scrie din cauza ca fiecare postare e luata peste picior si disecata punct cu punct din dorinta de cearta.

Si acum sa revin la AP, sau ce credeti voi ca este ce voi scrie in continuare:
Ieri m-am certat foarte rau cu barbatul meu. A inceput totul brusc, cand incercam sa adorm copilul pe care il carasem prin soare si zgomot de santier pana atunci! L-am rugat pe barbatul meu sa ma lase sa-mi adorm copilul si discutam mai tarziu. Se ambala singur tot mai rau, insa. I-am zis sa mergem afara sa discutam, nu de fata cu copilul. Ceva insa intrase in el si nu mai gandea. Asa ca a inceput sa urle tot mai rau, sa ma ameninte cu bataia daca ma mai bag in discutii cu oamenii cand vorbeste el, iar intr-un final asta s-a intamplat. Am inceput sa plang si sa tip. Copilul la fel, speriat rau. AL meu barbat si-a luat catrafusele si dus a fost! Mi-am luat copilul in brate, l-am linistit si l-am culcat. A adormit. Dupa 5 minute se trezeste in tipete. Iar il adorm, iar se trezeste dupa cinci minute in tipete. De data asta ma asez comod in pat, il pun pe pieptul meu si adoarme imediat, cu un oftat. Doarme asa 40 de minute, somnul lui obisnut. Ieri copilul meu care rade non-stop nu a vrut sa rada si nici sa-si scoata degetul din gura toata dupa-amiaza.
AP sau nu, in aceasta situatie ingrozitoare? Sau, sa o luam altfel: cum putem spune ca aplicam AP, daca copilul are doi parinti, dintre care unul se bucura de momentele frumoase, insa nu suporta plansul sau maraiala copilului nici un minut?! Nu e dezorientat? I se dezvolta increderea in sine si in ceilalti? Este fericit?
Ca aici se discuta numai despre relatia mama-copil, nu si despre cum se raporteaza copilul la familie. Mie mi se pare extrem de important. Dupa cum ieri, dupa trauma suferita de amandoi, amandoi am avut nevoie de apropiere mai mult decat in mod obisnuit. E normal ca o mama sa se indrepte spre copilul ei din propria necesitate de apropiere?

Gandacel si Bogdanel (14.11.2005)

vrabiuta spune:

acum inteleg perfect cum s-a simtit gazella. aici fiecare citeste numai ce vrea si raspunde... pe masura. mi-as fi dorit sa fie mai multa disponibilitate pentru invatare si mai putina pentru propriile orgolii. dar sunt atat de putini cei care chiar doresc sa invete ceva, din teorie sau din propriile greseli si din ale altora.

daca cineva ar fi avut curiozitatea sa intre pe vreun link postat aici, ar fi aflat ca prin attachment parenting parintii sunt indrumati sa raspunda prompt la nevoile copiilor, tinandu-i in brate sau respectandu-le spatiul. nu sa fie tinuti in brate impotriva vointei lor, dar nici sa fie lasati sa se descurce singuri atunci cand au nevoie de atentie.

am spus ca nu inteleg de ce sunt criticate mamele care isi poarta copilul in brate. nu am spus ca vor avea copiii cuiva probleme sau eu-ri dedublate, sa mai stiu eu ce. de ce sunt admonestata pentru asta... nu inteleg. dar daca s-a demonstrat stiintific ca un copil aflat in permanent contact cu mama si alaptat la san se dezvolta intelectual si emotional mai bine, de ce sunt ridiculizate mamele care isi doresc sa faca efortul asta?

recunosc ca am gresit scriind mesajul catre sanziana. gazella a fost in repetate randuri ironizata pentru postarile ei, desi a incercat sa mentina un nivel cat mai obiectiv, cu citate si linkuri. cand am vazut ca se retrage din cauza ironiilor, am raspuns cu supararea de moment. imi cer scuze tuturor celor care au raspuns civilizat ca am alimentat si eu o disputa inutila. nu voi mai raspunde decat mesajelor scrise civilizat si la obiect.

gandacel - am citit mesajul tau. imi pare rau ca treceti prin momente dificile, sigur se vor rezolva curand. cred ca gazella ti-ar putea da cel mai pertinent raspuns. cu siguranta cel mai bine ar fi ca intreaga familie sa se raporteze la acelasi model de crestere a copilului (adaptandu-l nevoilor proprii). din pacate asta nu se poate intotdeauna, dar cred ca este suficient ca ambii parinti sa aibe aceleasi principii de fond. micile dispute inerente care apar in viata de familie, rezolvate pozitiv nu dauneaza copilului, care invata din modul in care adultii isi gestioneaza conflictele. cand este vorba de un conflict mai grav este firesc sa fie afectat, dezorientat. acum are nevoie de tine sa ii fii aproape. si tu ai nevoie de el. este o nevoie afectiva fireasca, care va trece o data cu rezolvarea disputei.

cele mai frumoase