Eu am inselat!
Raspunsuri - Pagina 9
addinel spune:
cateva postari de la acest subiect m-au facut sa ma mai "inmoi" putin. si ma tot gandesc la subiect... incerc sa inteleg fenomenul.
medi, de curiozitate: ai incercat sa vorbesti cu sotul tau inainte sa ai relatia, sa ii spui ce te deranjeaza la relatie, ca nu te simti femeie langa el ci doar o mama mai tanara? ca ai nevoie si de altceva? si daca da, ce raspunsuri ai primit- verbale si non-verbale?
lorelei_19 spune:
quote:
Originally posted by artar
Libertatea fiecaruia dintre noi se opreste in momentul in care atinge libertatea altui individ... Prin libertate inteleg si capacitatea cumulata cu posibilitatea de a fi fericit...In momentul in care prin actiunea si dorinta ta de a fi fericiricit ai dus la nefericirea altei persoane i-ai incalcat acesteia un drept...
singura ai pus problema destul de bine: a fi intr-un cuplu, nu inseamna a fi in inchisoare. de unde mereu sentimentul asta de proprietate asupra partenerului? cu ce-a daunat relatia ei familiei celuilalt, atata timp cat celalalt nu si-a privat familia de nimic? te-ai gandit putzin ca se poate intampla pur si simplu sa te indragostesti de cineva? crezi ca indragtostirea se face cu vointa, ca este un buton pe care-l intorci constient spre "on" atunci cand ai chef? esti 100% sigura ca in cazul in care te-ai indragosti de un alt barbat ai pleca, fara sa te gandesti la nimeni altcineva? ma rog, te cunosti mai bine. si da, cum spunea si Marius, un cuplu inseamna ca fiecare dintre cei doi membri sa fie fericiti. si ce te faci cand unul e nefericit, tu in cazul de fatza? pleci? sau de dragul copiilor incerci cu disperare sa gasesti o solutzie? oare a incerca sa gaseasca o solutzie, atata timp cat mai exista si dragostea pentru sotz, nu este o dovada de altruism? sa nu-mi spuneti ca ar fi trebuit sa-si innabushe sentimentele, ca pe termen lung nu e posibil, pentru ca sufletul isi cere si el dreptul la fericire.
ma rog, artar, nu m-am referit la tine, please, n-o lua personal, ci la mesajul tau. iti inteleg si tie durerea si ti-o respect. probabil ca dac-ash fi trecut prin asha ceva si eu ash fi fost mai sensibila. insa in cazul lui Medi nu s-a aflat, deci nu sufera decat ea (si inca cum!). de asta ar fi bine sa fim mai intelegatori cu ea.
Parere personala
"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi
ligeea spune:
Eu pot sa inteleg tot dar chestia cu ,,prieteni de familie n-o pricep de fel. Adica va faceati vizite ?Stateati la ,,una mica seara , relaxati facand glumite -mai de aia mai de ailalata ?Aseara barbata-miu a vrut dar eu n-am putut?
In privinta inselatului sunt de parere ca niciodata sa nu spui niciodata. Oricine poate avea un moment de ratacire , de frenezie a simturilor in care uiti ca ai verigheta (sau o relatie stabila)
dar 6 ani sunt o viata . Eu as sti dupa 2 luni daca vreau sa stau cu altul sau tot cu ala vechi. Cred ca asta e cea mai periculoasa relatie. O relatie care pana la urma nu-ti mai aduce ,,fluturasii de care vorbesc fetele ci o incurcatura teibila .
Sincer , n-as putea sa fiu prietena de familie cu AMANTUL meu ca n-ar mai fi amant , ce naiba .
Alyssa spune:
tot aud ca se vorbeste "off... ce sa faci daca te indragostesti"... de parca a dat gripa peste ea, de parca este vreo boala fara scapare...
ratiunea unde este? si respectul fata de tine, de persoana de linga tine, de casnicie, de copiii? da, a dat damblaua de dragoste in tine si iti transformi barbatul de linga tine in tinta de batjocora in oras... si apoi iesi cu el de bratz pe strada!
Ramona J spune:
Ca de obicei, de acord cu artar si cu alyssa.
Lorelei, cum sa te indragostesti daca iti iubesti sotul? Daca te-ai indragostit eu nu cred ca-l mai iubesti.
medi zice ca-i e mila de el. Ba nu ii e daca i-a facut chestia asta.
Cred ca pe el l-ar surprinde sa afle lucrurile astea despre el, cit e de bolnav, de mamos si de neajutorat.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
BalMascat spune:
madi dar ce a dus la ruperea relatiei dupa 6 ani?
de ce nu ati continuat? de ce nu pana la adanci batraneti?
poate regreti ca s-a terminat mai mult decat faptul ca ai inselat?
nu cred ca ar trebui sa regreti nimic, ar trebui pus in spate totul si uitat doar inainte. toti gresim intr-o forma sau alta fatza de partner. nu doar cand inselam.
insa viata trebuie traita in prezent, constienti de ziua de azi, de momentul actual.
de cum esti tu acum cu sotul si copii tai. de ce resurse ai acum de oferit familiei tale.
Georgia2 spune:
Medi, eu nu te condamn. Pina la urma fiecare isi cunoaste cel mai bine faptel si motivele faptelor lui.Si cred ca suferi foarte mult. Ce nu pot sa inteleg (mai ales pentru ca nua ai dat nici un amanunt) este de ce ne a-ti ramas impreuna dupa cei 6 ani. Intelg ca tie ti-a fost mila de cei din jur. Care a fost atitudinea lui? Pur si simplu ati decis peste noapte sa va opriti?
Ai grija de tine.
AMarisa spune:
Eram gravida in luna a 7-a cand am inceput sa banuiesc ca sotul meu e indragostit de alta femeie. Banuiala naste demoni, pe astia i-am dus cel mai greu in mine aproape 2 ani, pana cand au aparut dovezile. Palpabile. Prima data, niste mail-uri si scrisori de dragoste (in paranteza fie spus, au fost niste fleti amandoi, au UITAT pur si simplu un teanc de hartii dupa fotoliul din sufrageria mea!).Mai tarziu am primit un telefon... era o doamna care ma felicita cu ocazia Pastelui si ma invita sa mai petrec cu sotul meu un sejur la pensiunea ei... la care eu nu fusesem NICIODATA!!!!Eram lauza, ce naiba, eram inchisa intre 4 pereti cu un bb agatat de mine!
Discutii pe tema asta mai avusesem cu sotul meu, insa mereu mi-a spus ca eu sunt problema mea, nu 'ea', insa din acel moment am jucat cu alte carti. Si aveam atu-ul in mana mea!
M-am abtinut sa fac scandal, dar i-am spus totul in fata si i-am servit si dovezile, negru pe alb, plus telefonul de la doamna care era pe Calls received...
Au fost niste clipe grele, in care nu stiam ce sa fac. Intr-o zi mi-am luat copilasul in brate si m-am dus la ea, decisa sa ii spun ca stiu, ca nu vreau sa fac nici un scandal si nici nu trebuie sa imi promita nimic, doar atat: sa stie ca stiu. Si n-am putut. Mi-a fost ingrozitor de mila de ea, o femeie singura, cu un copil, intre straini, fara nici un sprijin (acum dati cu rosii!!!).
Sotul meu a avut de facut o alegere si a facut-o. Sunt convinsa ca i-a fost greu.
Nu si-a cerut iertare niciodata, dar mi-a spus ceva ce n-am sa pot uita:'nu iti doresc sa treci vreodata prin asa ceva!'. Cu greu am putut intelege ca nu eu am suferit cel mai tare, sau, cel putin, nu am fost singura...
Da, s-a indragostit! si, da, l-am iertat! Pentru ca eu cred ce spun cand spun "si ne iarta noua...precum iertam si noi..."
eliza_p spune:
E simplu de inteles tristetea lui Medi; sigur ca, intr-un final, si-a vazut asteptarile inselate de catre iubit si a inteles c-a alergat dupa un miraj. Cred ca ea este o fata idealista si sufletista si intr-un tirziu si-a dat seama ca amicul familiei a profitat de conjuctura, adica de perioada in care neintelegerea cu sotul au facut-o vulnerabila.
De ce cu un prieten de familie? Pentru ca ea nu a cautat intentionat sa-si insele barbatul. Apropiatul familiei a fost pe faza si a profitat de o nevasta neglijata...
De ce n-a divortat imediat? Tocmai pentru ca nu a vrut sa implice si alte persoane: soti si copii (de ambele parti). Cum si-ar fi putut cladi fericirea pe nenorocirea celorlalti? Si, daca a reusit, asa cum spune (si eu inclin s-o cred) sa faca in asa fel incit partenerii si copiii lor sa nu-si dea seama, inseamna ca relatia i-a salvat casnicia. Mai mult, casatoria ei e mai solida ca niciodata acum, dar, si aici exista inca un mare risc, dar daca se afla? Ea a pus, cu multa inconstienta, un atuu in mina fostului iubit si el ar putea-o santaja acum, nu? Asta lasa un gust amar tare...
Cam asa vad eu lucrurile astea. Deci pina la urma, sotul a avut de cistigat si ea de pierdut. Se pare ca momentele de fericire si extaz extraconjugale se platesc inzecit. Asta-i ideea!
She spune:
quote:
Originally posted by AMarisa
Eram gravida in luna a 7-a cand am inceput sa banuiesc ca sotul meu e indragostit de alta femeie. Banuiala naste demoni, pe astia i-am dus cel mai greu in mine aproape 2 ani, pana cand au aparut dovezile. Palpabile. Prima data, niste mail-uri si scrisori de dragoste (in paranteza fie spus, au fost niste fleti amandoi, au UITAT pur si simplu un teanc de hartii dupa fotoliul din sufrageria mea!).Mai tarziu am primit un telefon... era o doamna care ma felicita cu ocazia Pastelui si ma invita sa mai petrec cu sotul meu un sejur la pensiunea ei... la care eu nu fusesem NICIODATA!!!!Eram lauza, ce naiba, eram inchisa intre 4 pereti cu un bb agatat de mine!
Discutii pe tema asta mai avusesem cu sotul meu, insa mereu mi-a spus ca eu sunt problema mea, nu 'ea', insa din acel moment am jucat cu alte carti. Si aveam atu-ul in mana mea!
M-am abtinut sa fac scandal, dar i-am spus totul in fata si i-am servit si dovezile, negru pe alb, plus telefonul de la doamna care era pe Calls received...
Au fost niste clipe grele, in care nu stiam ce sa fac. Intr-o zi mi-am luat copilasul in brate si m-am dus la ea, decisa sa ii spun ca stiu, ca nu vreau sa fac nici un scandal si nici nu trebuie sa imi promita nimic, doar atat: sa stie ca stiu. Si n-am putut. Mi-a fost ingrozitor de mila de ea, o femeie singura, cu un copil, intre straini, fara nici un sprijin (acum dati cu rosii!!!).
Sotul meu a avut de facut o alegere si a facut-o. Sunt convinsa ca i-a fost greu.
Nu si-a cerut iertare niciodata, dar mi-a spus ceva ce n-am sa pot uita:'nu iti doresc sa treci vreodata prin asa ceva!'. Cu greu am putut intelege ca nu eu am suferit cel mai tare, sau, cel putin, nu am fost singura...
Da, s-a indragostit! si, da, l-am iertat! Pentru ca eu cred ce spun cand spun "si ne iarta noua...precum iertam si noi..."
Te-a ales pt ca stiut CINE esti si CUM esti.Asa cum de ex stiu si eu acum.Si eu te-as fi ales pe tine!De atunci stii ce importanta vitala esti pt el si asta conteaza mai mult decit orice.Felicitari!