Mamici de mai-iunie 2006 (87)
Raspunsuri - Pagina 12
inaioana spune:
Virgi, bine ati venit acasa!
Sa va traiasca bebelusa obrajoasa,e o dulceatza!
Sa fie fericita, sanatoasa , cuminte si papacioasa!
Tie laptic mult, odihna si te asteptam cu povesti!
Ioana cu 
Serghei (2 mai 2006) si 
Katja (30 martie 2004)
pozici
inaioana spune:
Neda, iti urez multa rabdare si incredere! Sunt sigura ca bebe va fi perfect, este pe maini foarte bune si sunt pe aici pe DC multi copilasi perfect sanatosi si grasunici care au cantarit mai putin la nastere!
Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)
pozici
Zuzi spune:
Virgi,
felicitari pentru bebelusa. este senzationala!
Sanatate tuturor mamicilor si bebelusilor care sunt si care vor mai sosi pe lume.
angelica_g spune:
Ouau!
Ce bb-shi draguti!!!
Virgi, bine ai venit! Cat cantareste acum printesa ta? E o dulce! Si eu care ma consolam cu ideea ca toti copii nou nascuti sunt botzitzi si parosi! Se pare ca doar al meu...
Alexutza!
Dar sunteti adevarate domnisoare! Deja in premergator? Dulcica foc!!!
Sa va traiasca tuturor bb-sheii, sa fie sanatosi si putin plangaciosi!
Nikolett, nici un semn?! Ai reusit sa ajungi la Buc sau ai nascut la Pitesti?
Doroti, cam multe absente nemotivate! Atat de mult va tine la spital?
poze mami,...,Sara
poze baieti
Irina, cu 
Robert (apr '97),Razvan (oct '03)si 
Sara 13 zile
angelica_g spune:
Pt ca tot vad ce se someaza pe aici (nici nu am intrat in iunie, fetelor, ati si plecat la cules de cirese???!), hai sa va pun si eu povestea noastra... Cele care vor alege cezariana, poate vor gasi ceva folositor in randurile insirate:
A fost o surpriza conceperea Sarei… Ne gandisem ca ne sunt suficienti cei doi baieti, si oricum, atat eu cat si tati, eram atat de ocupati cu serviciu, ca abia ne mai faceam timp si pentru ceilalti membrii ai familiei. Insa Dumnezeu ne-a pregatit un dar pt care va trebui sa-I multumim tot restul vietii!
Dupa UM, data probabila a nasterii avea sa fie 10 (12) mai. Dupa masuratorile de la echo, DPN era 16 mai. Dr. Anca m-a incurajat pt cezariana (date fiind chinurile precedentelor nasteri, precum si o circulara de cordon vizualizata la echo in sapt 34). M-a chemat initial pe 5 mai, dar am mai amanat (abia de pe 2 mai eu nu am mai mers la serviciu) pt ca nu aveam nimic aranjat in casa pt primirea noului membru.
Data finala a ramas, in cele din urma, 9 mai, intr-o marti insorita… Am plecat fara prea mari emotii catre spital. Cred ca si eu si tati eram prea rodati, ca sa ne mai simtim coplesiti de eveniment… Sau poate modalitatea de venire pe lume a bb era de vina… Pe drum am vorbit numai balarii: despre serviciu, despre prieteni, despre banii ce trebuie dati la dr. etc.
La 7,30 am fost la spital, pe la 8 si ceva a venit dr. Pana atunci asistentele m-au pregatit (prelevare sange, secretie, montare sonda urinara – ihh! cumplita: abia atunci am realizat ca nu voi fi “privilegiata” de orice durere daca am ales cezariana). La noua am intrat in sala de operatie. Vreo 10 min s-a chinuit sa-mi faca anestezia rahi (vai, ce durere si ce stapanire de sine trebuia sa ai ca sa nu te misti in momentul intepaturii!; a trebuit sa se supere putin pe mine ca sa-mi adun toate puterile si sa nu misc deloc in timp ce-mi strapungea cu acul sira spinarii – de vreo 4-5 ori). Dupa aceea mi-au tintuit mainile ca pe o cruce, intepandu-le de zor si montand un cateter.
La 9,20 s-a nascut fetita. Totul s-a intamplat fulgerator. Eram constienta si asteptam sa simt ceva in momentul cand ma vor taia; ma chinuiam sa ma simt bine: simteam ca nu pot respira, eram ametita si imi era frig; pe cand asteptam sa percep ceva mai mult de la brau in jos decat simple zgaltaieturi, o dr. draguta mi-a soptit: “hai ca mai e putin, acum ii scoate capul!”. Nu mi-a venit sa cred! Am auzit-o in f scurt timp chitaind (nu pot sa spun ca era un plans de copil mic – cel putin nu din acela pe care mi-l aminteam de la ceilalti copii!). Nici nu mi-am dat seama cand au luat-o de la burtica si au depozitat-o in chiar dreapta mea (chiar unde aveam privirea indreptata!). Ma tot chinuiam sa rostesc niste rugaciuni, care nu stiu din ce motiv se incapatanau sa-mi vina-n minte pana la final, cand am vazut agitatie (vreo 4 persoane) in jurul unei mese inalte, luminate, si cu multe aparate in jurul ei; de fapt discutiile acestor personae mi-au atras atentia: spuneau ceva de “cireasa de pe tort”. Aflasera de la dl dr ca mai am doi baieti acasa, si erau impresionate (sau cel putin se faceau) de recuzita mea.
Apoi m-a napadit un alt val de senzatii inconfortabile: o stare de frig, un tremurat cumplit, o senzatie de voma greu de controlat… Mi-era greu sa-mi pun ordine in gandurile. Ma intrebam ce face fetita… Aveam in continuare amaraciunea sentimentului ca ar mai fi trebuit sa stea in burtica, ca voia ei nu era sa vada lumina zile in acea data, ca nu ar fi ajuns la maturitatea completa a unui bebelus gata sa se nasca…
Brusc, m-am trezit cu un ghemotoc de cersafuri in fata mea, din care se ginea o fata botita, neagra, plina de par, si niste degetele rosii-vinetii, subtiri si fara vlaga ca gherutzlele unui “pui de gostat”. Am avut un sentiment de deja-vu, si nu m-am impacientat prea tare. Stiam ca dintr-un asemena pui de om cu fata neprietenoasa in curand imi va zimbi un chip care mi se va parea cel mai frumos si pretios din lume! …Nu cred ca am putut sa articulez vreun cuvant…; poate vreun sunet...; nu-mi aduc aminte. Stiu ca aveam masca de oxygen pe gura si ca abia mai tarziu mi-au scos-o, cand le-am spus ca-mi este rau…
Apoi…, a plecat! Minunea pe care o asteptam cu atata nerabdare, m-a lasat singurica, luandu-se deja in piept greutatile vietii abia incepute!
Au urmat minute serioase de discomfort, amplificate de un tremur de necontrolat si fara precedent. Dr Anca a parasit sala, lasandu-ma pe mana a doi dr (d-na si domn) pt a carpi taietura. M-a felicitat si m-am trezit in compania unor oameni care discutau de zor despre prieteni, familie, situatii, ca la o sueta de dimineata, la cafea. Eu…, parca nici nu existam in lumea lor. Aaa, ba mint! Pt ca ma framantam si tot balanganeam din capul pe care il simteam prea greu, si parca-n plus, din cand in cand o dr-ta draguta si f tanara sau o asistenta de varsta medie si f amabila ma intrebau cum imi e. Pt simptomele pe care le comunicam mi-au administrat, prin perfuzii, metoclopramid si algocalmin.
La 10 cel tarziu ma aduceau in salonul post operator. S-a chinuit cu mine un flacaindru (unul dezertase de la datorie), care m-a luat ca pe un copil si m-a aruncat intr-un pat in care nu reuseam sub nici o forma, chiar si sub cele 3 paturi, sa gasesc confortul caldurii care sa-mi stapaneasca tremuratul. M-a tinut cred ca mai bine de 30 min… Mi-a mai pus niste algocalmin in perfuzii (nu le-am spus ca mi se mai administrase! Ma gandeam ca imi va fi mai bine! – nici nu m-am gandit ca ar putea afecta copilul, cand va suge!)… A venit si sotul! Deja cu experienta in meseria de a devenit tatic, nu prea m-a asaltat cu intrebari. M-a intrebat ce fac, si cred ca l-am bombardat cu fel si fel de raspunsuri si povestiri: ce-am simtit, ce simt, cum arata “puiul de cioara”… Apoi am discutat iar despre bani: cum, cat, cui ii da, ce-i da asistentei cu care aveam sa raman in salon… Si mi-a spus ca pleaca… Si a plecat…
Cred ca dupa vreo ora si ceva, a venit in vizita de lucru si maimutica mea: era super paroasa: pe frunte, pe maini, pe obraji, pe spatele neacoperit de camasuta prea mare… Mi se parea atat de mica, de neajutorata… Incepusem sa ma dezmortesc si sa simt durerea burtii taiate, a contractiilor uterului, nici nu mai stiu: in orice caz o durere care ma impiedica sa-mi gasesc o pozitie confortabila pt a o primi in bratele mele pe viitoarea mea printzesa, pt ai umezi buzele tuguiate cu primii stropi de colostru…
Ajutata de asistente, m-am pozitionat corespunzator marii intalniri de gradul I. Imi parea atat de mica: nici nu stiam cat cantarea, ce dimensiuni avea, scorul Apgar… nu stiu, poate mi le-or fi spus, dar in lumea mea semilucida din timpul operatiei nu am reusit sa inregistrez neuronal chiar tot ceea ce s-a discutat in jurul meu… Oricum, eram coplesita de emotia vizualizarii a ceea ce pana atunci fusese doar vis, inchipuire, imaginatie;...; ceea ce statuse ghemuit atata timp in burtica mea, lasandu-se chinuit ore intregi, zile chiar, de stat pe scaun, de ascultat discutii aprinse, de nopti nedormite cautand formula corespunzatoare cohabitarii in acelasi trup…, acum era in bratele mele: puteam sa-l vad, sa-l miros, sa-l simt, sa-l ating, sa-l hranesc, sa-l ocrotesc, sa-l sarut si sa ma bucur pe deplin: era FATA!!!
I-am multumit lui Dumnezeu!!!
Apoi a venit dr. Anca. De la el am aflat ca avea 3200g. Binisor… Ma asteptasem chiar la mai putin. Abia in noapte am aflat si celelalte detalii: 48 cm, Apgar 9, si la 5 minute 10.
Nu prea avea chef sa se adapteze tabieturilor vietii extrauterine… Tragea de cateva ori din sfarc, ca dintr-o suzeta fara gust, si adormea incruntata, parca deranjata dintr-un somn ce pana atunci ii fusese considerat un drept inalienabil.
poze mami,...,Sara
poze baietiIrina, cu Robert (apr '97),Razvan (oct '03)si Sara 13 zile
cocutica spune:
Irina, ai niste copii superbi.Sa fie sanatosi si sa te bucuri de ei alaturi de sotul tau. Sunteti o familie foarte frumoasa. Felicitari!
Cocutica 
39 cu Elena
cypocs spune:
fetelor, mersi mult de urari .Am fost si sunt cam chinuita cu asta mica , care face kk mult.Asa ca de ziua mea am fost pe la doctori .Am facut o coprocultura si o coprocitograma si a iesit o bacterie la asta mica .Antibiotic nu ii poate fi dat ca e prea mica , ar trebui doar injectabil , dar dat fiind ca ia bine in greutate si nu are febra toti au convenit sa nu ii dea nimic.
FELICITARI NOILOR MAMICI SI TIN PUMNII GRAVIDUTELOR, chiar daca nu mai sunt asa activa acum .
ALIA si bb Maya
papadie spune:
VIRGI, Mijloku toamnei si Angelika am vazut niste printese superbe!!!
(aus Luano o sa printez ce scrisesi despre Hora si-o sa-i dau cind o fi mare sa te vaz pe unde scoti chimesha
)
---------------------------
NEDA 'esentele tari se tin in sticlute mici'
Sa stii ca si Sofia a ramas in 'pana de apa' si mi-au spus ca principalul pericol e sa nu creasca din aceasta cauza ca atare am fost pe langa cezariana si pe 8 aprilie pt ca nu miscase delok in ziua aia (era apa prea putina ca atare a fost monitorizata la tocograf pina la 2 noaptea cand in sfarsit a inceput sa miste putin...sa nu mai zic ca bausem fortat 4 litri de apa pe seara). Daca tu ai avut apa prea putina asta este explicatia pt ca nu a luat in greutate dar va recupera afara. Oricum tu mulge des si tot ce scoti lasa la spital in frigiderele lor pt ca atunci cand bebe va incepe sa manince ii vor da lapticul tau. Sa stii ca prematurii sunt foarte rezistenti la boli gen raceli, gripe etc.
Multa sanatate lui Davidut! Si tie mult succes!
nicolungu spune:
angelica_g ai niste copii minunati! sa-ti traiasca si sa va bucurati de ei!
am citit povestea Sarei si mi-ai trezit niste amintiri... de acum doi ani de la nasterea fetitei mele, tot prin cezariana. Nici nu-mi vine sa cred ca peste o luna voi simti iar minunea si, din pacate, si "calvarul" unei noi nasteri, tot prin cezariana. Din fericire, timpul ne ajuta sa uitam toate suferintele si sa pastram doar clipele de emotie si fericire ( desi, nici in ziua de azi nu am putut uita durerile pe care le aveam cand, dupa operatie, asistenta ma apasa pe burta de-mi venea sa-i tai mana si sa o bat cu ea 
). Felicitari inca o data si multa sanatate si tie si celorlalte mamici si bb-i!
neda, si eu am o prietena care a nascut acum doi ani un baietel de 1100 gr si care acum este bine mersi, nici nu-ti dai seama ca s-a nascut prematur (si asta in conditiile din Romania, intr-un oras de provincie), asa ca mult curaj, totul va fi bine!
VoichiV spune:
Neda, ai incredere ca bebele tau va fi bine. Noi suntem alturi de tine si ne rugam pentru micut.
Am vazut pozele cu beblusi. Sunt toti niste scumpici. Felicitari mamicilor.
VoichiV37+
poze burtica si Maria Alexandra http://pg.photos.yahoo.com/ph/vvoichita/my_photos
http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/1;10054;104/st/20060603/dt/7/k/0029/preg.png