singuratatea in doi...
Raspunsuri - Pagina 3
mika-pitica spune:
este foarte trist ce se intampla in unele familii. si in a mea este aceeasi situatie. am un sot care poate fara sa vrea este misogin, sau poate ca asa este el din constructie, nu stiu. el a trait ceva foarte gresit in familie, avand exemplu pe tatal lui. adica este genul care el are voie sa faca ce vrea si eu nu, eu sut femeie si trebuie sa tac, sa-l urm,ez, sa-l sustin, sa-l ajut, sa fac doar ce-i foloseste lui. mi-a impus chiar sa imi las jobul sa lucram impreuna, lucru pe cre din pcate l-am facut, asa am crezut ca e bine, find doi sa loucram impreuna sa realizam ceva, lucru pe care-l regret cu totii porii mei.el are voie sa lipseasca noaptea si sa vina dimineatza, sa se vada cu toti prietenii lui chiar daca sunt din cei carora le place sa bea si sa petreaca zilnic, chiar daca nu au nici o obligatie materiala sau morala fata de cineva. din cauza acestui comportament, am juns sa fim despartiti de anul trecut din oct pana anul aasta in februarie, timp in care nu a cumparat nimic fetitei noastre care are acum 10 luni jumate.acum iarasi este op situatie tensionata pentru ca el nu intelege ca un copil iti solicita foarte mult timp, sa te jovci, sa-l hranesti, sa-l scoti afara, sa-i faci mancare, sa faci mancare pt casa, curat, pita, splat, etc si ca poate dupa o zi care a inceput la 7 dimineatza , seara la 10 sunt epuizatat si nu am chef de SEX, unde incepe scandalul ca nu stiu sa fiu feminina, ca nu sunt femeie, ca nu stiu sa fac nimic si nu fac nimic toata ziua.imi vine sa pentru greseala facuta ca m-am intors la el, ca m=-am uitat si am pus urechea la vorbele lui goale lipsite de adevar.Si asta este doar o parte din ce traiesc, asa ca....te inteleg foarte bin si stiu prin ce treci. eu nu sunt in stare sa iau o masura in privinta relatiei mele, asa ca ce sa mai vorbim sa dau sfaturi altora care sunt in aceeasi situatie. Nu stiu ce sa iti spun. analizeaza si vezi daca merita sa continui sarada sau nu, daca ai si bebe..atunci bebeul osa sufere cel maim mult pt ca asa o sa perceapa ca este normal sa fie intr-o familie.gandeste-te bine inainte.3
Elle_seb spune:
Da, Mika, o asemenea prostie am facut si eu, am aplecat urechea la vorbele lui goale! Si, Doamne, cat de mult regret!
In seara asta ma intalnesc cu sotzul meu (in locuinta unei prietene, ca la noi "acasa" nu putem discuta, avand in vedere ca stam cu socrii); trebuie sa pun cumva lucrurile la punct... Cu atat mai mult cu cat ma-sa i-a spus mamei mele ca nu e deloc multumita de noi, ca eu nu fac si nu dreg (desi lucrez zi lumina), ca nu am facut nimic de cand suntem impreuna... samd. Simt ca expoldez, cred ca in seara asta se va rescrie istoria relatiei noastre... Nu mai sunt dispusa sa mai accept. Nu mai pot. In punctul asta a refulat paharul. De azi inainte - ori la bal, ori la spital
mihaela amalia spune:
Elle din cate povestesti, la voi nu mai este vorba de despartire, pentru ca se pare ca acest pas este facut demult.....
A ramas doar sa pleci din casa parintilor lui pentru ca totul sa fie bine pentru tine...
Eu una nu as suporta (sa nu ma intelegi gresit nu te critic, ci doar imi spun parerea personala) sa mai stau in casa cu el in conditiile pe care le prezinti.Noi am stat certati (cel mai mult 6 luni) timp in care eram de 3 ori sa plec, din cauza ca nu mai suportam acea tensiune.Dar deodata s-a schimbat total...A redevenit cel dinainte si asa a ramas.Exact situatia nu mi-o mai aduc minte, stiu doar ca a fost de ziua mea cand a inceput deja sa imi vorbeasca pe alt ton, si in decursul zilei respective totul era ca la inceput(cum se spune)
Deja a trecut mai bine de un an de la respectiva impacare, si de atunci, chiar daca ne-am mai certat, acea stare de tensiune nu mai dureaza decat doar cateva ore...Deci si-a dat si el seama ca cearta si tot ceea ce ea genereaza nu duce la nimica bun...
Dar asta trebuie sa o constientizeze si sa vrea ca totul sa fie bine...ceea ce in comportamentul sotului tau nu vad acest lucru....
Oricum decizia iti apartine...Multa bafta si putere sufleteasca sa iei decizia cea mai buna
"Exista patru lucruri care nu se mai intorc inapoi niciodata: cuvantul spus, sageata trasa, trecutul si o sansa ratata."
Elle_seb spune:
Da, Mihaela, ai dreptate, la noi ruptura s-a produs demult... Acum nu a ramas decat o situatie de compromis...
Zilele trecute am avut din nou o discutie cu sotzu'. Concluzia: eu sunt de vina pentru tot, eu sunt cea care nu face suficient de mult pentru a salva relatia . Eu sunt "jigodia ordinara"...
Si da, am luat o decizie: VOI DIVORTA. I-am spus-o si asa voi face...
Cred ca este singurul lucru bun pe care l-as putea face in ceea ce ne priveste...
Ma doare sufletul pentru copilul meu... Nu vreau ca aceasta decizie sa-l afecteze pe el... il iubesc din tot sufletul, este singurul lucru bun din viatza mea.
Imi e greu... nu stiu daca voi putea trece peste asta vreodata...
aelita spune:
Elle,daca ai ajuns la concluzia asta,atunci da-i ianinte fara reprosuri.Banuiesc ca te-ai gandit suficient si la pro si la contra,si daca acum poti sa rupi, tu stii cel mai bine ce ai de facut,contezi foarte mult si tu,nu numai el si copilul,asa ca ai grija si de tine ! Daca simti cu adevarat ca totul e rupt in inima ta, NU TE MAI UITA INAPOI !
Iti doresc sa iti iasa toate asa cum vrei tu, si sa rasara soarele si pe strada ta !
mihaela amalia spune:
Elle dupa parerea mea ai luat decizia cea mai buna.Si daca ai pornit pe acest drum sa nu mai dai inapoi, chiar daca e copilul la mijloc si crezi ca va fi mai bine pentru el daca ve-ti fi impreuna.Dar nu tot timpul e asa si vorbesc din proprie experienta, pentru ca parintii mei cand eram prin clasaI au divortat, dupa care s-au impacat din vina mea, sa imi fie mie bine.Dar nu a fost asa...am avut mai mult de suferit, si numai dupa catva ani au divortat din nou si pentru totdeauna...
Deci nu totdeauna e bine pentru copil ca parintii sa fie impreuna.
Eu iti doresc din suflet sa iti fie bine si tie si copilului tau
"Exista patru lucruri care nu se mai intorc inapoi niciodata: cuvantul spus, sageata trasa, trecutul si o sansa ratata."
Elle_seb spune:
intr-adevar, cu fiecare zi ce trece sunt tot mai covinsa ca asta este cel mai bun lucru pe care il pot face... De cateva zile, de cand l-am pus pe "sotzu'" in fata faptului implinit, a devenit cel mai blandutz si cel mai comunicativ om... Ma implora sa ma mai gandesc, sa mai analizez, ca ma grabesc sa iau o decizile la nervi s.a.m.d. Insa in sufletul meu nu mai exista cale de impacare... Sunt absolut convinsa ca nimic nu se va schimba in ansamblu, am aplecat urechea de prea multe ori la vorbele lui fara continut... Si nu mai simt nimic pentru eu, cum as putea sa-mi recastig increderea in el? Cum as putea sa mai vad vreodata in el mai mult decat ceea ce a fost pana acum, un om dezinteresat, lipsit de atentie, afectiune si grija fata de mine si de copilul nostru?
mihaela amalia spune:
Intr-adevar ai foarte multe intrebari fara raspuns si deasemenea si dubii, dar faptul ca el si-a schimbat atitudinea abia acuma...dar mai ales pana cand il va tine aceasta toana???Pana cand va fi sigur pe tine, ca nu vei mai pleca de langa el!?!?
Multa bafta in decizia ta
PS: eu te voi urmari in continuare si te voi sustine indiferent de decizia ta
"Exista patru lucruri care nu se mai intorc inapoi niciodata: cuvantul spus, sageata trasa, trecutul si o sansa ratata."
Elle_seb spune:
Exact, Mihaela, el nu a stiut sa se poarte cu mine decat atunci cand eram foarte suparata pe el, acum realizeaza ca ma pierde si incearca sa ma suceasca... Este tarziu, e trecut de al 12-lea ceas din punctul meu de vedere... Pana acum eu nu am avut din partea lui o vorba buna, nu l-a interesat viata mea, sentimentele mele si multe altele. Acum incearca sa repare in cateva zile ce a stricat mereu... insa nu se mai poate.... si i-am zis, nu mai am resursele necesare sa mai trec si acum peste si nici motivatia sa fac asta...
Iti multumesc, Mihaela ca esti langa mine, esti o scumpica
Elle_seb spune:
Mika, lafel ca si in situatia ta, cat am fost despartiti nu mi-a trimis nici un ban pt copil, pe motiv ca "nu va ajung 6 mil pe luna la amandoi? Eu cu ce raman?". Era metoda lui de a ma face sa ma intorc. Nici lucruri de-ale mele sau de-ale copilului nu a vrut sa imi trimita, decat dupa multe certuri si insistente din partea mea... Abia mai tarziu, cam cu 1 luna inainte de a veni sa ne impacam a inceput sa-mi mai trimita cate ceva, in rest, cat am stat la mama, eu m-am descurcat singura cu toate cheltuielile, iar cine are copil stie cum e...
Acum nu stie ce sa imi mai zica si cum sa ma ia ca sa ma convinga sa-mi schimb parerea. Insa decizia mea este luata. Imi este frica de divort... Nu stiu daca voi putea face fata evenimentului... Nu vreau sa pierd copilul, teoretic stiu ca nu sunt sansa, insa faptul ca ma voi muta temporar cu chirie cred ca nu va conveni tribunalului... nu stiu. Nu stiu care sunt procedurile. Nu stiu la ce sa ma astept...