singuratatea in doi...

incognito spune:

Eu...,eu imi privesc in continuare sotul ca pe-un strain.Iar de la un strain te poti astepta la orice,fara sa suferi prea tare.Nici nu ma gindeam sa ajungem aici.Dupa 14 ani.Viata e incurcata.Continui sa afirm cind ma privesc in oglinda ca il iubesc.Este batut in cuie,pur si simplu.Il iubesc pe cel cu care m-am casatorit,pe cel cu care am realizat,pe cel care s-a realizat,pe cel cu care am cei doi copii...Nu il urasc pentru ceea ce mi-a facut,dimpotriva daca mi-ar spune chiar azi ca vrea sa plece cu o alta femeie l-as ajuta sa-si stringa bagajul si l-as intreba de doua ori,poate trei ori,daca este sigur ca asta vrea,daca este sigur ca o iubeste pe cealalta.Pentru ca usa catre mine s-ar inchide definitiv iar D-zeu nu deschide totdeauna o fereastra.Iar miine as fi <demolata>,in dementa mea chiar i-as duce grija pentru unde este,pentru ce face.Avem 32 de ani.Doi copii.O casa.Am avut o relatie frumoasa pina la un moment dat.Nu pot sa cer divortul pentru ca nu pot sa lovesc intr-o persoana cu care am trait atita vreme,cu care am doi copii.Nu pot sa tirasc intr-un tribunal atitia ani din viata noastra.Nu-i pot lasa pe altii sa ne considere numai un caz.Nu l-as mai putea privi daca as face asta.Iar inainte cum sa merg tot alaturi de el?Am pierdut increderea si nu poti trai la infinit macinat de indoieli.Cu o mie de temeri.Am ajuns sa fiu depresiva.Nu stie si nu-si da seama.Si nu pot sa-i spun despre asta.Vorbesc cu el,povestesc,iesim impreuna...Il ajut cu ceea ce ma roaga daca ma roaga,si ma ajuta-este ceea ce s-a schimbat-daca il rog.Au trecut deja 6 luni.Imi este greu.Nici macar furie nu mai sint in stare sa simt,nu mai vorbesc de altele.Merg inainte cu valul.Am ajuns in situatia pe care o urasc cel mai tare.Si care in plus mai imi creeaza si un complex de vinovatie.Asta-s eu acum.Si nu e bine deloc.

Elle_seb spune:

La noi ruptura s-a produs de mult, suntem practic doi straini care impart acelasi domiciliu.
Ma simt vinovata ca nu am facut poate mai mult. Ma simt vinovata ca nu am fost suficient de versata cu el, suficient de invaluitoare si de diplomata sa pot sa trec peste toate hopurile lui. Poate ca si eu am contribuit la moartea relatiei noastre dandu-i libertate de actiune, fara sa-i cer socoteala pentru fiecare lucru, fara sa-l urmaresc indeaproape, acceptand aproape totul on and on...
Nu stiu cum ar fi decurs relatia noastra daca as fi fost un zbir de femeie... poate ar fi fost mai bine, poate mai rau... n-o sa aflu niciodata
In dimineata asta, dupa ce in ultima perioada i-am spus ca eu nu mai pot continua in relatia noastra si ca vreau sa ne despartim, l-am anuntat ca e posibil ca intr-o saptamana - doua sa ma mut. In chirie, cu tot cu copil. Si i-am spus sa stea de vorba cu mama lui, s-o puna si pe ea in tema, sa nu aibe vreun soc cand va afla. A zis ca el nu-i spune nimic , sa-i spun eu. Tot eu. Se absolva de orice respunsabilitate si in ceasul al doisprezecelea.
N-a stiut sa-si asume responsabilitati niciodata si nu o va face acum.

Elle_seb

May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!

annmary77 spune:

Si mie imi este greu sa iau o decizie. Pt ca nu vreau sa regret ceva mai apoi.Am momente in care sunt sigura ca vreau sa divortez, apoi ma intreb daca nu cumva fac o greseala, dc nu cumva e sincer. Inca ma mai trezesc noptile intrebandu-ma de ce."Casnicia e un sir de compromisuri" spunea cineva, nu mai retin cine. Eu consider ca mi-am terminat portia de compromisuri lasandu-l sa se mute din nou in casa noastra.Se poarta cu mine ca si pana acum , e la fel de grijuliu,isi da seama cand ma supara ceva numai privindu-ma, int-un cuvant isi da silinta sa revenim la ce a fost.Poate era mai bine sa nu imi spuna nimic. Poate se simtea vinovat, sau doar i-a fost frica sa nu aflu.Nu stiu raspunsul la aceste intrebari.Nu stiu nici daca intradevar vreau sa-l aflu.Int-un fel suntem impreuna, dar...cand vine noaptea fiecare are camera lui. M. o considera un test.
Incognito si eu il iubesc pe cel care mi-a facut viata frumoasa in ultimii 10 ani. Si eu am aproape 2 copii (Alex de 4 ani si bb din burtica care trebuie sa vina in cca 2-3 sapt)si 30 ani. Si eu stau si ma intreb daca nu cumva aventura este de fapt o relatie.De fapt daca nu cumva a fost o relatie,pentru ca am facut cunostiinta cu "noutatea" si sigur daca cumva mai era ceva pe "ordinea de zi" s-a dus pe apa sambetei.
Ann

annmary77 spune:

continuare
Desi "noutatea " ma cunostea mai demult, si stia ca era insurat. Cred ca ceea ce nu stia era ca avem un copil si ca sunt din nou gravida. Si daca pana acum nu am stat de vorba, acum am avut o dicutie serioasa, la care sotul meu asista fara cuvinte, iar ea tremura din toate incheieturile si fuma tigara de la tigara. Stiu, am fost malefica, atunci cand am chemat-o de pe tel lui la noi in casa. I-am dat toate instructiunile prin msg.Dar am vrut sa le vad reactia. Si mai ales sa imi vad reactia mea.Si vreau sa va spun ca am fost incredibil de calma. De fapt mai mult eu am vorbit. Dar dupa toate astea tot nu stiu ce sa fac. Un singur lucru stiu aproape sigur :daca voi avea ocazia ii voi plati cu aceasi moneda (nu voi cauta ocazia asta cu tot dinadinsul,dar daca se va ivi....), asta dupa nastere, dupa ce imi revin, si daca vom mai fi impreuna. Nu o fac din razbunare, ci pentru a experimenta aceea noutate de care vorbea M.,pt ca daca el pana sa ma cunosca pe mine a mai avut diverse relatii, inclusiv sexuale, pentru mine a fost primul si singurul. Si sincer as vrea sa aflu daca nu cumva am pierdut ceva fiind atat de cuminte.
Ann

Elle_seb spune:

quote:

---

Originally posted by annmary77

continuare
Desi "noutatea " ma cunostea mai demult, si stia ca era insurat. Cred ca ceea ce nu stia era ca avem un copil si ca sunt din nou gravida. Si daca pana acum nu am stat de vorba, acum am avut o dicutie serioasa, la care sotul meu asista fara cuvinte, iar ea tremura din toate incheieturile si fuma tigara de la tigara. Stiu, am fost malefica, atunci cand am chemat-o de pe tel lui la noi in casa. I-am dat toate instructiunile prin msg.Dar am vrut sa le vad reactia. Si mai ales sa imi vad reactia mea.Si vreau sa va spun ca am fost incredibil de calma. De fapt mai mult eu am vorbit. Dar dupa toate astea tot nu stiu ce sa fac. Un singur lucru stiu aproape sigur :daca voi avea ocazia ii voi plati cu aceasi moneda (nu voi cauta ocazia asta cu tot dinadinsul,dar daca se va ivi....), asta dupa nastere, dupa ce imi revin, si daca vom mai fi impreuna. Nu o fac din razbunare, ci pentru a experimenta aceea noutate de care vorbea M.,pt ca daca el pana sa ma cunosca pe mine a mai avut diverse relatii, inclusiv sexuale, pentru mine a fost primul si singurul. Si sincer as vrea sa aflu daca nu cumva am pierdut ceva fiind atat de cuminte.
Ann

---

Wooauu, si dupa toata aceasta discutie, "noutatea" s-a mai intalnit cu sotul tau??

Elle_seb

May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!

annmary77 spune:

Din cate stiu eu nu. Ideea e ca sotul meu sustine sus si tare ca nici nu ar mai vrea sa se intalneasca cu ea. Probabil i-au ajuns cele doua "intalniri de afaceri".Pt ca nu stiu daca v-am spus dar noutatea a primit niste bani (cu titlu de imprumut, desigur!!!!!).Asa a inceput se pare .Ea l-a rugat sa o ajute cu niste bani, iar el s-a gandit ca nu i-ar strica ceva relaxare la un hotel(de unde si pana unde a avut tupeul sa-i ceara bani cu imprumut nu o sa inteleg niciodata). Pt ca nu erau prieteni. nu stateau la barfa, nimic,ea lucreaza ca vanzatoare la un magazin de langa sediul nostru;nici el n-a inteles chestia asta (dupa cum mi-a spus, dar...probabil nu a contat sa-si bata capul prea mult cu astfel de intrebari). Oricum am mai sunat-o de pe tel lui si nu mai raspunde la telefon.cred si eu dupa ce i-am spus ca probabil sotul meu s-a gandit la un menage a trois, atata timp cat el sustine cu disperare ca nu vrea sa divorteze.Si ca daca nu o fac eu el nu o sa fie niciodata disponibil 100% pentru ea.Si n-are decat daca prefera sa fie cealalta, dar va veni o vreme cand isi va da seama ca nu se merita.Sau daca nu cumva si ea s-a gandit la niste reprize de sex in trei atata timp cit stia ca e insurat si nu i-a pasat. Mi-a raspuns ca ii vazuse verigheta dar mai demult si daca a vazut ca nu o mai poarta de ceva timp a crezut ca a divortat, dar dupa spusele ei nici nu l-a intrebat daca e casatorit.Intr-adevar M. nu mai purta verigheta de vreo 3-4 luni pt ca s-a ingrasat si nu-i mai intra, si nici nu a marit-o, nici eu nu am insistat prea mult pe tema asta.Acum ca dovada a "nemarginitei iubiri" ce mi-o poarta are din nou verigheta pe deget. Se pare ca s-a putut mari, fara sa necesite prea mult efort. Cireasa de pe tort a fost atunci cand am intrebat-o cand are de gand sa-mi dea banii inapoi.Mie.Sa-mi spuna o data.Nu am nevoie de ei, nu ii vreau, dar ...m-am simtit bine sa fiu afurisita. Se uita cand la mine, cand la M. si parca nu ii venea sa creada ca nu reactioneaza in nici un fel.Inca ma mai gandesc cum sa fol banii(dc mi-i va da )astfel incat sa-i arat ca nu imi trebuiau cu adevarat si i-am luat doar ca sa o stresez pe ea.Poate nu e bine ce fac, dar vreau sa simta si ei cum m-am simtit eu,am suportat destul de greu "cornitele" dar trebuie sa fiu tare pt bb-ii mei, mai ale pt cel din burtica, sa nu-l stresez prea tare.

Ann

incognito spune:

Si sotul meu poarta din nou verigheta.Dupa ce nu a mai purtat-o vreun an de zile.Si-a pus-o pe mina fix in ziua in care au explodat toate.Ca si cum,o data in plus vroia sa-mi atraga atentia ca noi doi sintem legati si de nedespartit prin casatoria noastra.Stii,Ann,nu mi se pare deloc ca ai fost malefica in ceea ce ai facut.Dimpotriva.Mie mi-a luat trei luni sa o gasesc pe d-ra-din august pina la sfirsitul lui oct.-timp in care sotul meu nu a tradat-o.Si se pare ultima zi in care au vorbit a fost cea in care am venit acasa si am marturisit ca stiu identitatea ei adevarata-m-au mintit amindoi de comun acord in ceea ce privea numele ei-,stiu unde locuieste,unde lucreaza,ii cunosc chiar si data de nastere-urma sa fie,pe 9 nov.In plus imi amintesc ca i-am spus printre altele sotului meu -daca se va intimpla sa ajungem la divort,singurul meu martor va fi ea.Sint numai expresiile durerii sufletesti,dupa mine.Neputinta de a mai schimba ceva deja intimplat.Urletul.

annmary77 spune:

Al meu nici nu are nevoie de martori (asa a spus). Pt ca o sa recunoasca tot ce vreau eu sa recunoasca.Ca a fost un prost ,ca m-a inselat, ca el este singurul vinovat in tot ce s-ar putea intampla- divort, custodia copiilor care mi-ar reveni mie fara doar si poate, pt ca el nu va avea nici o pretentie.Mi-a spus ca i se pare logic sa recunoasca, dc a facut o prostie trebuie sa aiba coloana vertebrala si sa suporte toate consecintele; dar totusi spera sa il inteleg intr-un final, pt ca trebuia sa-mi spuna, pt ca numai el stie ce a fost in sufletul lui cand m-a mintit.Sincer nu am fost prea afectata de toate acesta discutie.poate spune adevarul, poate nu, dar nu mai am disponibilitatea sufleteasca sa ma mai gandesc ca poate si el sufera, sa-mi pese de asta.Cred ca balanta inclina tot mai mult spre divort.

incognito spune:

Nu reusesc sa ma adun.Sint mai rau decit in urma cu o luna.De parca mai urmeaza sa se intimple ceva.S-ar putea sa fie o impresie complet falsa,drept urmare la tot ceea ce a fost.Hai sa o iau pe indelete,chiar daca voi repeta unele lucruri spuse deja.14 ani de cind sintem impreuna,7 ani de la casatoria civila.Urcusuri si coborisuri ca la fiecare.Un efort fantastic,de care acum nu mai sint in stare pentru a fi bine cu el,pentru a fi bine cu noi.Dupa un an de casnicie descopar ca-i place sa bea.Stam de vorba,il rog,ii explic, il implor...persevereaza.Nu ma dau batuta,ramin alaturi,multumita ca nu abandoneaza drumul pentru propria realizare.Se raresc episoadele de betie,in schimb se amplifica absentele de acasa.Cred ceea ce imi spune-Am mult de lucru,sint la serviciu.Nu caut sa verific,nu cer niciodata socoteala pentru banii pe care ii cistiga,mizez pe omenia din el-acum ma intreb unde naiba am vazut asta.Nu controlez buzunarele,telefoanele...actele,agendele,servieta de serviciu-cum sa fac asa ceva?Este un om bun.Cum ar putea sa ma traga pe sfoara?La ce i-ar folosi?Avanseaza destul de repede in viata profesionala-O.K.,bravo!,sint mindra de el chiar daca sint o sumedenie de lipsuri in viata noastra comuna.Usurel,din mers,se vor rezolva.Pe vremea aceea stateam inca la parintii mei.Discutiile cu ai lui ma dureau insa nu m-au impins inapoi niciodata.Lasa,se vor potoli-imi spuneam,-nu am gresit cu nimic fata de ei,dimpotriva copilului lor ii este bine cu mine.Devenim parinti.Sarcina cu gemenii a insemnat 6 luni de repaus la pat,multe controale,mult tratament,multa frica,multa grija.Nu statea prea mult pe linga mine,era ocupat,dar am apreciat tare mult ca nu a lipsit de la nici o vizita la medic,ca s-a ocupat in a-mi procura medicamentele,cind si cind in a-mi satisface cite un capriciu.Mama mea statea permanent acasa si acoperea absentele.Dupa doua saptamini in maternitate am venit cu copii acasa.Dupa o luna de zile acasa in care sotul meu a participat,atunci cind era prin preajma ,la ceea ce insemna efortul pentru cei mici,m-a anuntat intr-o seara ca el se muta in sufragerie,are serviciu si dormitorul e zgomotos.Bun!Au urmat luni bune in care doar ne-am intersectat prin casa cu schimb minim de cuvinte.Isi vedea de viata lui iar eu de ale mele-lapte,pampers,nopti nedormite,febre...iesit in parc...Asteptam sa vada singur ca e cazul sa se implice in cresterea celor mici.Sa se apropie de noi.Am mizat pe intelepciunea parintelui ce devenise prin nasterea gemenilor-acum cred ca devii parinte nu prin nasterea copiilor ci crescindu-ti copii,deci nu avea cum sa aiba intelepciune.Si s-a implicat in cele din urma o vreme dar pe la 1 an si 4 luni ai copiilor,dupa citeva rafuieli.Toate bune si frumoase,imi reiau activitatea la serviciu si ne mutam la casa noastra la 2 ani ai copiilor.Ehei,de aici incolo au aparut marile probleme.M-am trezit singura cu toate cele.Cita vreme am stat la parintii mei nu am sesizat cite lipseau pentru ca ei acopereau golurile.Timpul meu s-a fragmentat intre tot ceea ce era necesar la o casa-gatit,curat,spalat,cumparaturi,scos copii in oras,achitat datorii curente etc.iar timpul sotului meu s-a fragmentat in ale lui.Eu spuneam ce am nevoie,eu auzeam,eu faceam...Bineinteles,intre zilele lui de serviciu,iesirile de unul singur cu el stie cine si zilele presarate cu un pahar in plus ne certam-el imi spunea ca nu sint in stare sa ma descurc-el,el cel care nu facea nimic!-ca sint doar o biata nebuna,ca daca in viata intima intimpinam dificultati este tot vina mea,problema este numai la mine si de ce nu merg sa ma caut,ce naiba vreau atitea-el este foarte ocupat...,nu are timp de mine,in plus la ce bun sa iasa cu mine ptr.ca il plictisesc,numai de probleme stiu sa vorbesc...-si care probleme?Ca lui i se par toate bine,doar eu si mintea mea fiind problema.Un an aproape s-a derulat asa.Ajunsesem sa cred despre mine ceea ce imi spunea,practic am carat totul de unul singur in spate pt.ca,oricum,si daca apelam la el fie ma expedia repede la telefon recomandindu-mi sa ma descurc cu tata eventual daca mama nu poate,fie imi inchidea complet telefonul ceea ce insemna ca este indisponibil.Bun.Cei apropiati nu indrazneau sa-mi spuna decit-Mai deschide si tu ochii si uita-te macar la tine.Meriti mai mult.Si am deschis ochii in final.Si m-am implicat spre a da de cheia tuturor problemelor.Iar ceea ce am descoperit m-a devastat pe dinauntru.Mi-a ramas in minte dupa-amiaza in care am vazut mes.ei plin de tandrete pe telefonul lui si in sfirsit momentul meu de maxima indrazneala de a-i cere socoteala pe marginea unei dovezi evidente.M-a izbit de perete,mi-a rasucit miinile,a urlat efectiv la mine-mi-a fost frica de el!-si a plecat ca o furtuna din casa abia dupa ce mi-am dat cuvintul ca am sunat-o doar sa-i aud vocea,nu am vorbit,nu am jicnit-o.Noroc ca cei mici nu erau acasa.Dar discutia a continuat a doua zi,in fata copiilor...Mi-a spus ca a fost numai o aventura care deja s-a incheiat dar cind l-am rugat sa-mi dea telefonul lui sa vorbesc cu ea ptr.ca la nr.meu nu raspunde,m-a refuzat.Mi-a spus ca ea nu stie ca e insurat si are copii-si i-am cerut sa o sune in fata mea si sa ii spuna lucrul acesta dar m-a refuzat.L-am intrebat de ce a facut asta,-nu mi-a raspuns.Ea mi-a raspuns la telefon abia dupa ce a vorbit cu el pret de vreo 10 minute,dupa cum aveam sa vad in factura detaliata.Mi-au spus amindoi acelasi nume fals al ei.Au urmat trei luni in care am cautat-o singura-pt.ca sotul meu nu a tradat-o,i-a protejat identitatea tot timpul-si se pare ultima lor conversatie a fost in seara in care am venit acasa si am spus ca stiu totul despre ea-nume,adresa,unde lucreaza...Intre timp,in discutiile noastre el a refuzat complet separarea,a incetat brusc sa ma jicneasca ori sa-mi spuna ca am probleme psihice,a inceput sa-si petreaca mai mult timp acasa,mi-a preluat din sarcini la foc automat ptr.ca dupa asta nu am mai fost in stare sa duc atitea singura...Si am mai povestit cum s-a schimbat,in bine ce-i drept.Recunosc ca mi-a trecut prin minte ca toate aceste lucruri bune pe care le face sint menite doar sa-l apere in cazul in care vom divorta.Ca sint numai fragmente din cine stie ce plan de-al lui-m-a amenintat de multe ori ca va dovedi ca am probleme mari emotionale si imi va lua copii.Mi-e urit de tot ceea ce s-a intimplat.Este liniste in casa acum si intelegere.Pentru cine vede de afara,pare minunat.Altfel,sint macinata de ginduri.Continui sa ma intreb cine este el cu adevarat.Si probabil nu voi afla curind ori stiu deja raspunsul si mi-e teama sa recunosc?Am incercat sa ma aplec numai asupra mea si am abandonat pentru ca intilnirea cu mine mi-a produs prea multa durere.Iar mie,acum,mi-e frica de durere.Caut sa-mi umplu timpul cu lucruri marunte si usor de dus pina la capat.Imi fac planuri pentru timp scurt-de exp. ce voi face in urmatoarele doua zile.Ma tot intreb-oare alta femeie in locul meu,cum ar fi procedat,ce ar fi facut?Si mai sper intr-o dimineata in care sa ma trezesc senina,sigura de mine si sa-mi raspund clar la toate intrebarile.Fara frica.Ma scuzati ca am scris atit de mult,dar am nevoie sa vorbesc.Cu prieteni.Stiu ca e urita povestea mea.Dar e a mea si vorbind-o cu voi poate voi reusi sa vad mai clar toate lucrurile.

incognito spune:

Am uitat sa va spun ca in cautarile mele privind-o pe ultima EA din viata sotului meu am descoperit ca inaintea ei mai existase o ea.Si inca una,in total vreo trei.Toate trei mai tinere cu citiva ani buni-22,24,26.Pe ultima o cunosc bine,de altfel o vad aproape in fiecare zi atunci cind plec ori ma intorc de la serviciu ori cind ies dupa cite ceva.Am vorbit de doua ori,numai la telefon-prima data dupa ce am aflat cind mi-a insirat ceea ce si-au dorit ei sa aud si a doua oara am sunat-o doar sa-i spun ca o cunosc,este lipsit de sens sa mai creada si sa se mai bucure ca m-a pacalit.Bineinteles a stiut tot timpul ca se afla in relatie cu un barbat casatorit.Si ce daca?Am uitat sa va spun si ca in cautarile mele am descoperit ca sotul meu a contractat datorii pe care le-a acoperit cu un imprumut in banca despre care nu mi-a vorbit niciodata.Cind l-am intrebat de ce,in ce scop au fost aceste datorii nu m-a putut lamuri in schimb mi-a subliniat calm si blind ca ea nu are nici un amestec.Va spun drept ca m-a timpit de-a dreptul cu toate astea.Am obosit sa ma cert,sa mai cer socoteala.Cistig aproape la fel de bine ca el si bineinteles contribui la plata dandanalelor,ca si la celelalte cheltuieli.Se foloseste de mine asa cum a facut totdeauna.Diferenta este ca acum stim amindoi ca eu stiu ca se foloseste de mine.Sint curioasa insa pina unde ar putea sa impinga lucrurile.Cred ca destul de departe ar fi in stare,asa cum nu cred ca se va schimba vreodata cu adevarat.Parintii lui au devenit tare tacuti dupa toate aceste incidente.Nu ca le-ar fi cumva jena-chiar m-as mira pentru ca nu m-au iubit niciodata!-ci cred ca le este teama de complicatii,spre exemplu intoarcerea fiului acasa cu toate datoriile dupa el.Ma uit la mine si-mi vine sa ma iau la palme pentru ca zac.Ca nu ma hotarasc o data incotro sa o iau.Ca m-am incurcat atit de tare.Ca imi este frica.Ca merg cu valul,asa cum v-am mai spus.