parinti tineri-pro sau contra

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns alex_c spune:

si eu cred ca rabdarea si disponibilitatea pt copil nu tin neaparat de varsta . Cand am ramas insarcinata cu primul bebe aveam 21 de ani si imediat dupa ce l-am nascut am inceput pregatirile pt examenul de licenta . A fost greu dar nu imposibil , am reusit aproape intotdeauna sa-i rezerv cel mai mult timp lui si nu am simtit nici o clipa ca mi s-a sfarsit viata daca am facut un copil asa tanara . Acum , la al 2 lea bebe , tot in prag de licenta sunt (dupa ce se va naste bebe voi incepe ultimul an)si sunt la fel de nerabdatoare sa-l vad si sa ma joc cu el. Si eu vin tot tarziu de la serviciu ( dupa 19 de obicei) si desi am un burtoi aferent celor 7 luni de sarcina tot ies cu cel mare in parc cu bicicleta sau rolele , sau chiar un fotbal mic . Si uneori ma uit chioras la mamele de 20 de ani dar la cele care stau pe banca si mananca seminte si din cand in cand mai striga la copil sa nu-si mai toarne nisip in cap dar nu se misca pt nimic in lume din locul respectiv , nu cumva sa se raceasca bancuta .
Indiferent de varsta la care ai un copil cel mai important pt el este sa ai un suflet tanar , sa-l iubesti la nebunie si sa ai disponibilitatea necesara .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns teodora35 spune:

haideti sa va spun din proprie experienta de ce este bine totusi ca parintii sa fie tineri.Pe mine mama m-a nascut la 39 de ani si pot sa spun ca eu nu am fost niciodata apropiata de mama mea a fost un pic mai severa cu noi si poate din aceasta cauza nu am putut sa fiu apropiata de ea sa imi fie ca o prietena ca o confidenta.Am spus ca eu nu voi proceda asa cu fetita mea o sa incerc sa ii fiu prietena si mama in acelasi timpeste foarte greu sa nu poti sa spui ce ai pe suflet mamei tale

nu calca adevarul in picioare ,daca vrei sa ai trecere la oameni
familia mea
de-ale croitoriei
animalutze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CristinaT spune:

Teodora, intre mine si mama mea sunt 20 de ani. Ea zice ca grijile casei au impiedicat-o sa se joace cu noi. Eu nu am crezut-o si nu o cred. Tin la ea si atat. Nu am fost prietene.

Eu cred ca cel mai bine este sa fii mama atunci cand simti tu ca poti sa-ti asumi cresterea unui copil. Iar daca vreo mama "mai in varsta" se uita "chioras" la o mama tanara, ganditi-va ca poate o strang pantofii sau are nevoie la toaleta, nu ca ar fi invidioasa.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lorelaim spune:

M-am maritat la 35 de ani si a "venit barza" la 36 de ani :-) exact la 9 luni dupa casatorie... Asa a vrut bunul Dumnezeu :-) Desenez, construiesc micute castele din cuburi, cānt cātecele pt piticuti, si dansez pe muzica pt copii, sunt calut si leagan īn acelasi timp, ma dau pe tobogan, ma joc īn nisip si umblu īn pantaloni scurti toata vara, desculta - doar cu sandale, parul mai īntotdeauna la 1,5cm si nefardata... Nimeni nu ma crede ca minteni-dara voi avea 38 de ani :-) Tineretea nu este data de vārsta īn ani ci de sufletul de copil pe care-l pastrezi pururi īn tine. Recunosc foarte cinstit ca NU gatesc decāt strictul necesar si spal de māna foarte rapid hanutele micutei si alte maruntisuri - astfel īncāt niciodata nu se acumuleaza munti de rufe... dau cu aspiratorul aprox īn fiecare dimineata (īnainte de a ne apuca de "treaba": desen, construi, modelat, etc) pt altfel risc ca Gabisor si cu mine sa stergem praful de pe jos cu propriile noastre mānute :-) Sotul ma ajuta enorm - nu-mi cere sa fiu o gospodina perfecta - el vrea doar o mamica (pt printesa lui :-)) si o sotie FERICITA!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sinzi_ana spune:

Mie imi place sa fiu mamica tanara si imi pare rau ca nu am avut un copil mai devreme de 24 de ani la cat l-am nascut pe David...
Eu nu am vazut nici o privire chioras, ba chiar admirative...
Ce m-a deranjat au fost sfaturile de la toata lumea posibila care isi imagina ca habar nu am cum sa ma port cu un bebe sau cum sa il imbrac...
Dar totul se rezolva cu o usa inchisa si cu un telefon scos din furca

Fiecare dimineata e un nou inceput

Sinzi, Radusi David



David



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisicuta si matei spune:

conceput 21 nascut 22 rezultatul foarte bun
Evident ca sunt pro mamici si tatici tineri mai ales ca noi facem parte din aceasta categorie.Sarcina a fost usoara,nasterea ce sa mai zic.din cele 8 fete care am nascut in aceeasi zi eu am fost singura care am avut dilatatie,restul care aveau cel putin 27ani au avut dilatatie numai cu medicamente si nu mai zic ce travaliu lung si dureros au avut!
Sigur ca atentia mia si a sotului ese indreptata numai fata de Matei insa sunt sigura ca asta nu tine de varsta.e adevarat ca am mai multa disponibilitate sa ma joc si sa ma prostesc cu el si am colege care rad de mine ca fac asa si imi imaginez ce mame disperate or sa fie ele la 27-28 ani. si intr-adevar cum au mai zis unele persoane de aici sunt mai optimista si nu il cocolosesc asa tare pe Matei si asa am ajuns sa nu am nici o problema cu el in afara de cele pe care le ae genetic evindent(alergii,celiachie).
sunt intr-adevar persoane care nu se uita neaparat chioris,dar se simt datoare sa te invete cum sa iti cresti copliul si daca le spui ca nu ii e frig,sau ca nu pateste nimic ca nu are caciulita sau sosete sau mai stiu eu ce te considera iresponsabila,dar cine le pune pe astea la suflet?!
si mama mea a fost tanara cand m-am nascut si cu toate astea nu este si nu a fost preietena mea si nu a stiu sa imi fie alaturi atunci cand am avut nevoie de ea si evidena ca eu mi-am promis sa nu fiu asa cu Matei si poate de aceea este acum cam alintat ca uneori chiar nu ne mai intelegem cu el!
Si cam offtopic as vrea sa mentionez o chestie pe care am vazut-o la mai multi parinti:isi scot copii la joaca si le zic si se asigura chiar sa nu se murdareasca .eu nu fac asa si trebuie sa recunos ca aproape toate bluzitele lui Matei sunt patate,nici macar nu le pot dona dar macar el a fost fericit cand le-a purtat si pata,nu?!

ps:dorim pe aceasta cale(ca am scris la acelasi subiect) pe Sabina si fetitia ei dulcica(am vizionat pozici),caci noi ne-am cunoscut odata in tren cand mergea la Bacau la bunica.


Pozici cu noi
"Cronometrul" lunilor

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Dianami spune:

Si eu am bebe facut la 22 si nascut la 23 de ani si sunt anul 5 la Medicina. Este bebe dorit din tot sufletul si noi nu regretam absolut nici o clipa ca l-am facut. Sotul are 26.

Personal, nu consider ca mi-am terminat viata, ca nu pot merge la discoteca si alte alea...niciodata nu m-am simtit bine in asemenea locuri.

Cu bebe am mers la congrese medicale, spre deliciul tuturor , am luat si premii, scoala merge f. bine. Pot spune chiar ca sunt mai motivata.

Mai glumesc cateodata cu colegele mele, cand vor face ele bebei, dupa absolvire, eu deja o dau pe Iulia la gradinita .

Iar varsta din buletin nu cred ca este importanta pt. a putea creste un copil (bineinteles, nu sunt adepta extremelor). Conteaza maturitatea psihica si asumarea deplinei responsabilitati a cresterii si educarii unui copil (de ex., nu as putea sa-mi dau copilul bunicilor, sa-l creasca, in ciuda greutatilor).

Asa ca...mergem inainte, viata e frumoasa alaturi de un bebe mic . Si o cresc exact asa cum vreau, nu a avut absolut nici o problema pana acum, nici o raceala, nici colici...este un bebe model si iubit .



Diana, mami de superbebelusa (15 iulie 2005)

Puiul meu iubit e atat de mare

Iulia Anastasia www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=70720" target="_blank">Povestea unei mame

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns impreuna spune:

Si eu sunt tot mamica tanara (la 24, deci ma incadrez) si imi place.
Unul din multele motive care imi vin acum in minte este faptul ca inca am toata viata inainte, copiii cresc repede iar eu voi putea profita sa traiesc din plin alaturi de ei.
Si de ce sa nu spun, imi place mult cand lumea se uita cu admiratie la o femeie tanara care are multe realizari, plus un copil pe deasupra. E o provocare in plus si inca una deloc neglijabila

Flavia (sotie si mamica fericita)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lorelaim spune:

Doresc sa mai intervin odata īn acest topic deoarece cineva a mentionat despre greutatil pe care le pot īnntāmpina mamicile nu tocmai tinerele la nastere... Doresc sa īncurajez mamicile mai coapte spunāndu-le ca exista si exceptii: am avut o sarcina deosebit de usoara, fara greturi, fara tensiune, fara diabet gestational... doar cu o pofta nebuna de ciocolata (Lindt - īn particular) īn fecare zii la 4:30am! Am mers pe jos foarte-foarte mult. In ultimele 2 luni de sarcina faceam regulat aprox 6-7 ture de teren de fotbal mars - īntre rapid si moderat. Bb a venit ca "ceasul" - a fost "programata" pe 8 iulie (coform calendarului dr-ului gineco) si la 7 am īn 8 iulie au īnceput blāndut-blāndut durerile facerii. La 10am m-am dus singurica la terenul de fotbal aflat la 15 min mers pe jos de noi s mi-am facut cele 7 ture dupa care am venit acasa si m-am culcat. La 6pm cānd a juns sotul acasa s-a rupt apa si au īnceput durerile adevarate. La 9pm am ajuns la spital (eram dilatat 2-3cm), la 10:30pm am cerut epidural ca sa pot dormi sa fiu odihnita pe cānd vine bb si s-o pot alapta. 9 iulie - 2am simt ca VINE, sotul cheama rapid echipa de medici care consata ca eram complet dilatat si la 2:09am - īn doar 9 min am adus-o pe lume pe micuta Ciocolata (porecla pe care i-a dat-o dr stiind ca eu am māncat zilnic ciocolata timp de 9 luni de zile la 4:30am). Dr m-a felicitat pt ca am rās tot timpul nasterii si am cooperat foarte bine la īmpins. Adevarul este ca am fost atāt de fericita ca nu aveam cuvinte... doar rādeam...
Asa ca nasterea usoara si rapida, fara probleme si complicatii nu tine numai de vārsta... Nu invidiez mamele tinere... Fiecare īsi are drumul sau īn viata - destinul este destin, bb vine cānd hotaraste bunul Dumnezeu... nu noi...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adela_22 spune:

Nu sunt mamica inca, dar imi doresc nespus de mult, am 23 de ani si imi doresc din tot sufletul un bebe, dar parca asa o particica mica din mine ma opreste poate ca inca imi este teama ca daca nu o sa fac fata tuturor cerintelor, daca nu ma voi descurca cand il va durea ceva si imi pun fel si fel de intrebari la cum ma voi descurca si poate de asta tot aman. Parca acum ca am citit toate parerile voastre parca am mai mult curaj
la toate fetele de pe aici

Mergi la inceput