cum sunt sotii vostri?
Raspunsuri - Pagina 3
IEPU spune:
Cum este al meu? Cel mai bun, mai sensibil, mai sincer, mai iubitor, mai calm, mai destept, mai sexy,... norocoasa de mine 
.
Asta este baza! Si presupun ca e normal ca fiecare sa creada la fel despre "al ei".
Mai este nevoie sa se potriveasca si modelele comportamentale de "acasa". Aici este de obicei problema.
Mai este nevoie ca fiecare sa implementeze anumite modele de comportament care ii fac placere celuilalt. Daca nu e exagerat de orgolios.
De exemplu: daca sunt ingrijorata/agitata vreau sa fiu tinuta in brate, leganata si linistita. E greu? Nu! I-am spus si face asa.
Si sunt sute de feluri in care ii spui celuilalt ca il iubesti. In primul rand ca tii cont de dorintele lui. Ca nu uiti ca te-a rugat sa faci una, alta... Ca il vezi cand e obosit si abatut si ii iei din mana ce facea si faci tu in locul lui. Ca il mangai asa fara vreun scop, doar pentru ca treceai pe langa el. Ca renunti la ideea ta fixa ca sa il vezi fericit. Si desigur ca ii spui de cateva ori pe zi cat de tare il iubesti si ce mult iti place sa traiesti cu el.
Uite noi am reusit sa nu ne cartam niciodata in cei 3 ani de cand suntem impreuna, nu ne fie de deochi. 
Si nu pentru ca adunam ranchiuna, cum spunea cineva aici, ci pentru ca ne concentram reciproc pe ceea ce il face fericit pe celelalt.
Magda, mami de Horia (20ian1997) si Matei (3oct2005)
nushulica spune:
fara sa ma laud sau fara sa il laud este cred eu cel mai potrivit pentru mine
nu zic cel mai bun dar sigur cel mai potrivit pentru mine ....il iubesc pentru ca este mai molcutz" sau mai "mototol"cum ii zic eu cand ma enervez pe el dar pentru asta ma si enerveaza cateodata eu fiind mai iute de felul meu,il iubesc pentru ca este "puturos"dar clar il si urasc pentru asta , il iubesc pentru ca este al meu si atat
sper sa nu se schimbe nimik intre noi si sa ne intelegem la fel de bine ca si pana acum
Nushulica si finutza 
Ingrid(11.12.2005)
carolinah spune:
Sotul meu este un tip teribil de calm si unul dintre putini oamenii care m-ar putea suporta...
Practic eu sunt carcotasa, nemultumita, nerecunoscatoare etc, iar el le suporta pe toate pt ca ne iubeste pe toate 3. Eu imi dau seama de fiecare data cand sar calul si el stie ca imi pare rau ca l-am beshtelit. Ca atare, in cei 5 ani de cand suntem casatoriti nu ne-am certat niciodata la modul serios, cu zbierete, urlete si nabadai, nici nu ne-am culcat suparati. Si eu am devenit mult mai calma intre timp si am invatat sa ma temperez, eu provenind dintr-o familie de oameni "pasionali", eufemistic vorbind.
Este adevarat, insa, ca noi vorbim f mult. In timpul zilei pe messenger si seara acasa, dat fiind faptul ca nu ne uitam la TV decat la cate un film din an in Paste. Ne spunem absolut totul si ne aratam iubirea cat mai mult si asa i-am invatat si pe copii sa faca.
Ahh, si v-am spus oare ca il iubesc la nebunie si este cel mai cel barbat din lume pt mine 
?
lina, cu Alina si Ana... si tati, evident
grati.ela spune:
Noi suntem impreuna de 15 ani si casatoriti de 13. Am avut un mare avantaj ca ne-am rodat in facultate unde cel putin nu aveam grija banilor. El este un rac tipic: familist convins, incapatanat, retras, vorbeste putin ("nu vorbesc discutii draga!"). L-am luat harnic, destept si frumos foc, acum este si mai destept si inca destul de frumusel (cu harnicia...doar la servici). Il admir pentru creierasul lui motat, pentru cultura generala pe care o are, inca ma surprinde cu multe...Aaaa! Mai are o calitate: ii plac grasutele ca mine!
Eu sunt geamana 100%: capricioasa, incapatanata, vorbareata, generoasa. Am multe calitati dar si un mic defect: nu suport sa-mi impuna cineva ceva si mai ales sa nu ma asculte. Fac urat rau, dar sotiorul meu pare ori ca s-a obisnuit ori ca nu-i pasa. Ne certam cu adevarat cam la 2-3 luni pentru ca daca depasim perioada iese si mai rau. Nu-mi amintesc sa-l fi ciocanit (desi el jura ca in facultate l-am articulat pe spinarusa) sau sa ma fi corectat el vreodata, dar cand nu aveam fata si ne certam cam trebuia sa-ti pui casti. Consider ca ne completam bine, ca eu sunt o zapauca si el un calm, eu sunt afurisita si el blajin, eu destul de desteapta pentru o femeie iar el prea destept pentru un barbat, eu f. frumusica si el suficient de frumos...Partea cu curatenia am rezolvat-o: menajera; cu soacrele: el o iubeste pe mama ca pe "bunica Ozanei si mama sotiei" eu pe soacra mea aidoma, cu ajutorul bunicilor ma ocup eu (am grija sa preintampin unele nevoi consistente, gen bani de operatii, mobilier sau electrocasnice cumuland mai multe ocazii). Dar toate astea le-am invatat in timp.
Adria_ spune:
E bine sa vada ca-l iubesti, daca il iubesti, de ce sa te ascunzi dupa deget? Ce, tie nu-ti place sa vezi ca te iubeste? Oricum eu consider ca e o minune sa iubesti, daca o tii pentru tine se transforma in altceva, nu mai e iubire.Eu zic ca nu trebuie sa-ti temperezi sentimentele bune: dragoste, bucurie, fericire, cu gandul la ele trecem peste greutati, nu?
Adriana
malla spune:
Sotul meu e diferit de mine: calm, rabdare cat cuprinde, echilibrat, eu reversul: impulsiva, repezita, panicoasa... Dar ne potrivim de minune(A stiut Dumnezeu ce face!). Cert e ca si in ganduri ne potrivim, de multe ori nici nu apuca sa zica el ceva ca zic eu sau invers!!! Este un sot extrordinar care ii pasa de mine, de gandurile mele, de starea sufleteasca a mea, de mine. Nici nu imi imaginez viata fara el.
De certat? Ne certam, la inceput cand nu "ne cunosteam",pe timpul prieteniei, acuma din ce in ce mai rar, aproape deloc. Si cand se intampla e tot din cauza mea ca sunt mai "aprinsa", dar el ma "stie".
A, avem un an de can ne-am casatorit, si avem si 
, suntem fericiti!!!
va doresc la toate fericire!
Adinella
"Cand Dumnezeu este cu tine, nimeni nu poate sta imptriva ta"!
Andrei si Adriana
any spune:
da, buna treaba aia cu vorbitul intre 4 ochi, fara tv., etc, cel mai bine e sa iesiti la o plimbare, noi nu avem timp de discutii decat atunci cand suntem afara, e asa de frumos...in spatiu inchis, in casa, etc., ceva tot distrage atentia, dar pe strada e super,
cu bine,
diana1971 spune:
buna la toata lumea.......initial aveam multe de spus dar daca fac o medie aritmetica din cateva raspunsuri gasesc exact ce voiam sa spun.
Eu sunt casatorita de 9 ani si impreuna suntem de 12, spre surprinderea mea si a sotului inca nu ne-am plictisit.
Eu sunt un temperament coleric si am un caracter autoritar,cu alte cuvinte dificila,dar sotul meu a fost singurul cu care m-am inteles si nu am avut certuri .De ex...eu ma iau si de vanzatoare ca nu ma serveste cum vreau,de soferii de pe strada,...de tot ce nu imi place.
Avem noroc ca nu se amesteca nici parintii nici rudele...nimeni.
E normal ca nemultumiri au fost si sigur vor mai apare si la noi ....dar consider ca 2 oameni care se considera "de aceeasi parte a baricadei" nu au de ce sa se comporte ca la un concurs"care e mai tare,mai capos,mai ambitios,care cedeaza..." .Viata e prea scurta ca sa iti pierzi vremea cu aiureli din astea.Orgoliul nu are ce cauta intr-o relatie...fiecare trebuie sa-l aseze pe celalat deasupra orgoliului ...si gata (daca se poate) .
Poate pare ciudat ,,,dar o cearta e benefica din cand in cand...pt descarcare.
Nu am mers niciodata suparati la culcare...de fapt daca avem o problema o rez pe loc...nu lasam timpul sa treaca.indiferent care a gresit...nu tinem cont,unul dintre noi incepe cu discutii sau dragalasenii si trece.
sper ca pisucmicse gandeste la ce am scris.
diana
RaluD spune:
Cum e al meu? E .
Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina
miria_cristina spune:
Trebuie sa recunosc si eu cum imi este sotul! Dar in acelasi timp, cum am ajuns eu, in relatia pe care o avem.
Este un tip comod, tare comod, dar in acelasi timp, nu imi cere nimic. Deci, daca vreau sa fac ceva, fac, daca nu, nu.
Este in continua miscare si vrea el sa le faca pe toate, sa se implice in orice (mai putin in casa). Asa ca nu stiu nici unde se plateste telefonul.
Daca il apuca spumele si simte nevoia sa se descarce il las sa se manifeste, dar il ignor si incep sa ma gandesc la altceva ca sa nu ma enervez. Lui ii face placere sa se certe cu oricine. Mie, insa, nu. Asa ca, din spirit de conservare, nu ma implic. Dupa ce i-a trecut ma cauta sa ma pupe.
Este un tip extrem de loial si chiar naiv. Aici as avea comentarii, dar il las ca pana la urma tot n-as revolva nimic.
Are suflet bun, dat e rau de gura. Simt, cand i pare rau, dar nu vrea din orgoliu sa recunoasca.
Nu il intreb niciodata daca ma lasa sau nu sa fac ceva. Fac si gata! Cand are comentarii, zic ca el si fac ca mine. Nu incerc sa-i argumentez ceva pentru ca, in general, stiu ca oamenii vor sa aiba dreptate, asa ca nu am de ca sa intru in polemici inutile.
In concluzie, desi as avea in fiecare minut motive de cearta si scandal, eu am liniste si armonie.
Mi-am adaptat sfatul unei cunostinte care e psiholog si care spunea ca: daca iubesti o persoana si vrei sa fii cu ea, atunci trebuie sa ii accepti toate bubele si sa inveti sa le ignori sau sa ajungi sa nu le pui la suflet. Altfel, vei ajunge sa ai numai cearta si necaz, iar cand cearta ajunge serioasa si constanta, oricat l-ai iubii tot vei tine minte cuvintele grele pe care apuca sa ti le spuna, la fel si el, si asta nu mai e viata.
Sa te obisnuiesti sa te certi inseamna sa renunti la liniste si cand nu ai liniste nu mai ai nimic. Iar dragostea fara respect este egala cu zero!
Eu nu-i dau apa la moara, tocmai pentru ca stiu cum este. Am stiut de la inceput si am acceptat, deci daca ne-am certa ar fi vina mea.
Cristina si D
amiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina
"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."