cum sunt sotii vostri?

Sunt casatorita de vreo 4 ani, si am avea destule motive sa ne potrivim si intelegem perfect. Prietenii nostri ne considera probabil perechea ideala, suntem mereu impraun, facem tot felul de lucruri faine impruna, avem casa si masina, muncim bine etc etc.
O parte proasta: suntem impulsivi, ne certam aiurea si tare. Eu nu tin la suparare, el da; bineinteles ca nu ridica mana (altfel nu as mai sta pe forumuri ci la trbunal), dar imi ataca punctele sensibile, si poate ramane bosumflat zile intregi.
Nu am avut tata acasa, si nu stiu daca asa ceva e normal sau nu. La voi se intampla din astea? Ma tem sa nu ne indepartam prea tare, si in final sa nu mai fim impreuna. Nu avem inca copii, din pacate...
Ce parere aveti?

July25 spune:

Eu il cunosc pe sotul meu de vreo 10 ani. Am fost colegi de serviciu.
Acum ne intelegem super-bine. Dar am avut si momente ( destule ) in care ne certam din aproape orice si ne intrebam daca avem de ce sa mai fim impreuna. Dar sa stii ca un copil, doi, trei fac oamenii sa se schimbe, sa se apropie. Cred ca daca ati avea un copil v-ati concentra asupra problemelor importante din viata si nu ati mai avea timp pt.impunsaturi...asa des. Dar asta depinde si de felul tau de a fi ca si de al partenerului. Dar la majoritatea functioneaza.
Eu cred ca va iubiti pt.ca oricat de buni actori ati fi dupa un timp cei din jur si-ar da seama ca ceva este putred in Danemarca.
Multa bafta in continuare si casa de piatra !

July25,cu Maria in burtica si Andrei (30.11.1996)

michelle7 spune:

si noi ne certam dar nu tinem la suparare. chiar daca mergem la culcare bosumflati a doua zi ne comportam ca si cum nimic nu s-a intamplat. si daca nu suntem la lucru suntem impreuna cu exceptia cumparaturilor pt mancare unde ne certam ca al meu ori se pierde prin magazin ori ma preseaza sa plecam odata .asa ca daca merg la cumparaturi ii spun in ultimul moment ca sa nu-i vina idei ca vrea si el sa vina

Elise spune:

noi sintem impreuna de 5 ani - deci, relativ aceeasi perioada ca shi voi - si, da, ne certam cu tunete shi traznete aproape zilnik si ne impacam la fel de repede....
Nu cred ca asta afecteaza relatia pe termen lung, dar probabil nici nu facem lucruri care chiar chiar sa il raneasca pe celalat.

Cred ca depinde unde se opresc certurile astea: eu sint destul de impulsiva, si am o gura destul de bogata, dar nu "sar calul" peste limita la care cuvintele incep sa doara. Si pun frana constient. Pentru ca imi pasa. Altfel... probabil s-ar fi degradat relatia in timp, intr-adevar.
Nu e vorba de ce spui.
Ci de cum spui.
Acelasi adevar are foarte multe nuante.
Cred ca la fel procedeaza si el.

Ne "descarcam" tensiunile pe moment si ne vedem de viatza ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat.

Elise

alinutza00 spune:

Hmmm, si noi tot un cuplu cu nabadai suntemDupa cum zice matematicianul casei, dupa ce am rezolvat problemele, trecem la facut exercitii, sa nu care cumva sa ne pierdem indemanarea
90% din cazuri eu initiez "scandalul", dar de obicei nu am cu cine ma certa ca se sta si se uita mine...vaaai, dar ce ai cu mine, cu o figura bosumflata..si am chestii de genul, aruncat hainele peste tot cand vine de la serv, etc iar el se enerveaza cand pierd verdele ca eu casc gura si el tb sa astepte pe partea cealalta.
La inceput time out urile erau scurte, ore, apoi am trecut la 1 zi si am ajuns chiar la 3(la motive "mai serioase"), dar de ceva timp nu mai suporta sa stam certati si incepe sa zambeasca frumos cum imi prinde privirea, asa ca nu pot sta prea mult suparata, ca nu rezist zambetului

Si la noi e o adev poveste cu cumparaturile, se intampla si sa se invarta cuminte dupa mine in magazin, dar de obicei prima lui grija cand intram undeva e sa se aseze la casa, sa plateasca

alinutza si david nazdravanul (11 mai 2004)
http://community.webshots.com/user/alinutzza77

July25 spune:

Fetelor-dragelor va urez multa sanatate si liniste alaturi de sotiorii vostrii care nu par a fi baieti rai din moment ce voi i-ati ales.
Sarbatori fericite si

July25,cu Maria in burtica si Andrei (30.11.1996)

Happiness_4_us spune:

Michelle 7, super beton faza cu cumparaturile! Am recunoscut o buna prietena de-a mea, in ce ai scris tu, si ea e la fel de hotarata in momente din asta si mi se pare super!
Noi suntem doar de 1 an cuplu iar din iulie vom fi sot si sotie. Deocamdata e ok, avem si noi micile noastre dispute ca fiecare , insa numai din copilarii si de fiecare data din vina mea. De ce oare? Off femeile, unele dintre ele....
Paste fericit va doresc, dragutele mele!

P.S Am uitat sa va spun ce era mai frumos: in ultimul timp mi se spune: iubesti mai mult forumul ala decat pe mine!!!!

Nana Motoc

Nadia1976 spune:

Eu sunt cu sotul meu de 3 ani, si noi am facut un "pact" la inceputul relatiei: sa nu mergem la culcare suparati; el ar putea-o face (a si facut-o de cateva ori, a incalcat pactul), dar in general il tin langa mine pana ii trece supararea; daca, totusi, il las sa doarma suparat, a doua zi si la noi e ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, am dormit, ne-am calmat, a trecut!
Elise, eu cred ca stilul vostru afecteaza relatia, pe termen lung, dar... in bine; in sensul ca nu exista frustrari neimartasite, care mocnesc si o sa explodeze cand nu va asteptati; cuplurile care nu se cearta, e nu ptr. ca nu au motive, ci ptr. ca fiecare tine inauntru ce-l roade. Asa ca e bine sa lasati sa iasa tot ce va deranjeaza.
Pisuc mic, fiecare cuplu are "psihologia" proprie; exista cupluri 'agresive', ca Elise, dar care au o f mare sansa de reusita; si exista cupluri "pacifiste", cuplurile care in general sunt cuplul ideal in ochii lumii, exemplul de urmat si de invidiat (in sensul bun) de catre cei din jur. Dar acest cuplu, ori 'isi spala' rufele in familie, ori nu le spala deloc, si in acest ultim caz, in curand nu vor mai avea nimic de 'imbracat'.
Vorbeste cu sotul tau, spune-i ce te deranjeaza, spune-i ca nu-ti place sa mergeti suparati la culcare si, cine stie, poate o sa te inteleaga si o sa faca ceva in acest sens.
Te pup, pisicmic si bafta!



Winners don't quit; quitters don't win.

Don't give me an attitude; I already have one!

CristinaT spune:

Noi implinim acum in mai 14 ani de casnicie. Sotul meu este exemplul perfect de copil obisnuit sa faca mama tot. Nu-i da prin cap ca trebuie sa faca ceva, iar cand atac unele probleme mai sensibile ma pregatesc cu argumente. Daca sunt obosita incerc sa nu initiez discutii, dar nu prea reusesc.
Nu cred ca un copil ne-ar fi salavat casnia daca nu mergea. Dimpotriva, copilul va va ajuta (fara sa vrea) sa divortati mai repede.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006

roxana1974 spune:

quote:

---

Initial creeata de pisucmic

Sunt casatorita de vreo 4 ani, si am avea destule motive sa ne potrivim si intelegem perfect. Prietenii nostri ne considera probabil perechea ideala, suntem mereu impraun, facem tot felul de lucruri faine impruna, avem casa si masina, muncim bine etc etc.
O parte proasta: suntem impulsivi, ne certam aiurea si tare. Eu nu tin la suparare, el da; bineinteles ca nu ridica mana (altfel nu as mai sta pe forumuri ci la trbunal), dar imi ataca punctele sensibile, si poate ramane bosumflat zile intregi.
Nu am avut tata acasa, si nu stiu daca asa ceva e normal sau nu. La voi se intampla din astea? Ma tem sa nu ne indepartam prea tare, si in final sa nu mai fim impreuna. Nu avem inca copii, din pacate...
Ce parere aveti?

---

daca tot am facut valuri pe-aici ma gandeam sa va zic si cum e sotul meu :)

pisuc, si noi suntem exact ca voi! jur! singura exceptie e ca noi avem un copil, ceea ce va doresc si voua, daca si voi va doriti!

Care e parerea mea? Ca viata e ca o cutie de ciocolata...vorba lui Forrest Gump...

Edit: si suntem casatoriti de 6 ani...cica primii 5 sunt aia relevantzi...asa o fi...

hai noroc si sanatate ca-i mai buna decat toate!


R-b

---

vidiazni, ce-si face omu' cu mana lui se numeste lukru' manual ...

amuleta spune:

Un copil pune mai multa presiune asupra cuplului. cind esti gravida, hormonii sint in toate partile. Daca nu te poti controla negravida, o sa fie si mai greu cind esti gravida. Apoi vin noptile nedormite, frustrarea statului acasa, kilogramele in plus, uneori ceva depresie postnatala.
"Nu am avut tata acasa, si nu stiu daca asa ceva e normal sau nu"
Se mai cearta oamenii dar eu nu mi-i aduc aminte pe-ai mei sa se certe precum chiorii. O fi normal pentru alte familii, nu stiu. Totusi, consuma grozav de multa energie sa te tot certi cu partenerul, cred ca e mai simplu sa ignori anumite lucruri cu nesimtire.