Al doilea copil?
Raspunsuri - Pagina 5
anca tanasica spune:
io...si aici intra si sotul...ne mai dorim sigur inca un bb...
el e singur la parinti...si/a dorit f.mult un frate sau o sora...si acum imi spune ca a suferit mult si ii cerea mamei lui un fratior sau o surioara...io am o experineta f.trista cu fratii...mama a nascut un baietel cand eu aveam 4 ani (si/l asteptam de numa'numa) care a murit...apoi doua fetite gemene cand io aveam 7 ani care au murit si ele (si le asteptam f.tare)...a fost ingrozitor...imi doream neaparat un frate sau o surioara...pana la urma (ce mult curaj le/au trebuit parintilor mei!!!!)...aceasta dorinta mare a mea de a avea un fratior sau o surioara a fost cumva compensata de matusi/mea (e cu 1 an mai mare ca mine...partial am crescut impreuna!)... a venit fratele meu care este mai mic decat mine cu 11,5 ani...am fost ca o mamica pentru el...il schimbam, ii dadeam sa pape...il plimbam...eu il duceam si il luam de la cresa/gradi/scoala...eu l/am invatat sa se imbrace si sa lege sireturile la pantofi!!!...ne intelegem f.bine chiar dc dif.este f.mare(intre mine si frate/miu a fost intotdeauna o relatie speciala...ne/am plans pe umar...ne/am sustinut si ajutat...tinem f.mult unul la altul si ne/am sprijinit reciproc neconditionat...chiar si in relatia cu parintii!!!)...sincer...eu (io cu experienta pe care o am in spate!!!) nu concep sa/i nu/i fac picei un frate sau o sora...ma gandesc ca dc vor fi la fel cum suntem io si frate/miu va fii super...nu vor fi niciodata singuri pe lume (chiar dc io si tac/su disparem!!! Doamne fereste!!!!)...asta e parerea mea!!!! oricum aman momentul bb2...si pana voi crede io ca a venit momentul sper sa/mi spuna si fiica/mea parerea ei(adeca sa pot purta o "conversatie" cat de cat cu ea!!!)...desi si io ma gandesc ca un bb2 inseamna sa renunt iar la cariera(pur si simplu ma scoate din "program" cel putin 2 ani!)...ma gandesc ca sarcina2 poate nu va fii asa usoara ca prima...ma gandesc la noptile de nesomn si la laptaria non/stop...dar io vreau neaparat bb2!!!! cred ca dc n/as vrea io in strafundul fiintei mele nu l/as face...asta a fost ceea ce vreau io....
sfatul in cazul de fata....e greu de dat....dar dc dorinta de bb2 nu vine din suflet...io cred ca nu trebe facut!!! bb1 nu va fi complexat ca n/are frate/sora...desi tb.sa/l intrebi si pe el (ca e membru cu drepturi depline al familiei si are dreptul la opinie!)...mai asteapta putin...poate peste cateva luni vei fi convinsa tu ca vrei un bb2...si dc vrei tu e OK...
Anca si Alexandra (10 nov.2003)
http://community.webshots.com/user/alexandra_ioana
http://www.magnetoterapie.ro
Theiuta spune:
Fetelor, am uitat sa va zic una buna: il mai intreb citeodata pe Nico pe cine iubeste el cel mai mult si zice..."pe sora mea"
.
Alta: aseara si-a manifestat opinia ca nu vrea sa doarma bebe mic in patutul lui???????
Theiuta
poze cu Nicolas
ruxandra_sb spune:
Am experienta si cu frate si fara.
Poate copiii singuri la parinti nu sunt musai complexati, dar siguri sunt supusi la o presiune prea mare. Pe care si eu am resimtit-o din plin.
Ganditi-va: 1 copil duce in spate atentia, visurile, sperantele a 1 pereche de parinti si, eventual, 1-2 perechi de bunici. Nu prea poate sa rasufle, fiind tot timpul in centrul atentiei; tot ceea ce face fiind monitorizat, masurat, evaluat.
Unde-s 2 sau mai multi, aceasta atentie se distribuie si mai "scapa" si bietul copil, macar pe rand. 
Pentru mine asta a fost o problema serioasa legat de a fi singur la parinti.
Asa ca, si de aceea, ne straduim sa ne mai inmultim.
Ruxandra & Matei (4 ani) & sotul drag
_
Rasul e ca stergatorul de parbriz: nu opreste ploaia, dar iti permite
sa iti vezi de drum. (Jeanne Wasbro)
syracuse spune:
quote:
Originally posted by danette
Vroiam doar sa-i spun Theiutei ca nu cred ca Nicolas : "ar fi din start complexat daca nu va avea un fratior sau o surioara"...
Dana & Iris 1an+
pozele noastre
filmuletze
Cu asta si eu sunt de acord. Sunt convinsa ca (,) copiii singuri la parinti NU au nici o legatura cu complexele, ba din contra...cateodata au senzatia ca universul se roteste in jurul lor. Potrivit cercetarilor, copiii singuri la parinti, PE MEDIE, reusesc cel mai bine in viata, daca e sa masori "reusitul" prin pozitie sociala, educatie, bani, cariera, etc. De unde atata complexe?
Singurul lucru de care imi este teama la un copil singur la parinti este ca se va forma prea concentrat pe sine, prea detasat sufleteste de altii si cu prea putine sanse de a avea pe cineva cu adevarat apropiat (in afara de partener, poate) si de a cunoaste relatii umane apropiate.
Altfel...toate bune cu cei singuri la parinti. Pe dinafara, sclipesc cel mai tare.
Eu inca nu stiu daca baietelul meu va ramane singur la parinti sau nu...dar tare mi-as dori sa mai pot face inca unul.