Al doilea copil?
Raspunsuri - Pagina 4
Theiuta spune:
Si eu gindesc asa, anculina, mai ales ca ma pot intelege cu Nicolas asa de bine acum!!! Apropo, si noi vom incerca marea aventura Grecia, la inceputul toamnei.Dar pe de alta parte ma mai gindesc putin...sa vad cum se asaza lucrurile peste un an-doi.
theiuta
poze cu Nicolas
Otiliav spune:
quote:
Originally posted by filofteia
Uita-te in jurul tau si vei vedea ca nici un copil singur la parinti nu se simte complexat...
Eu cred ca mai degraba alimentam noi aceste "complexe"... Asa si cel care este "mai mare" are complexele lui, asa cum "cel mai mic" le are pe ale lui, sa nu mai vorbesc de cel din mijloc...
Cel mai bine este sa faci cum simti tu ca esti in stare... A face al doilea copil ca apoi sa-ti spui ca nu ai apucat din cauza lui sa faci nu stiu ce pentru tine este o greseala... mai bine nu il faci decat sa te simti ingradita... Copilul unic nu este ciumat si iti garantez ca nu va avea complexe mai multe decat unul cu frati...
Spune "Doamne fereste " sa nu-i faci un frate si apoi sa constati ca ai probleme cu cel de acum ... tocmai pentru ca are un frate...
Exista acelasi risc dupa parerea mea si cu frate si fara....
Filofteia, sper ca nu crezi ca am ceva cu tine, dar de cand am citit mesajul tau aici stiam ca la un alt subiect ai facut o afirmatie dintr-un alt punct de vedere, de aceea mesajul tau mi s-a parut subiectiv. Inca mai este sotul tau? Am gasit in sfarsit mesajul acela:
quote:
Mai fetelor, dar nu toti barbatii isi doresc copii...
Eu am ales sa fac avort decat sa ma trezesc singura cu doi copii... O sa-mi spuneti ca mai bine ma despart dar sa stiti ca nu este asa usor... una este sa privesti din afara alta este cand esti "inauntru".
Eu am plans nopti in sir pentru primul... prima intrebare cand am ramas insarcinata a fost daca il pastrez... iar prima fraza dupa ce am nascut a fost "asta este singurul..."... Sa mai spun ce cosmar am trait cand am ramas insarcinata a doua oara?... Am simtit atunci ca nu mai sunt in stare sa lupt... Acum ma gandesc cu groaza la posibilitatea de a ramane iar insarcinata (ma protejez oricum...) pentru ca alta varianta nu as avea decat avortul... sau divortul...
Otilia si Ana Maria (18.12.2004)
Theiuta spune:
Imi pare rau, otiliav, dar acesta nu este mesajul meu. Doar cind am citit despre avort mi-am dat seama ca eu nu am putut post niciodata acest mesaj pentru ca eu nu am facut avort niciodata. Sorry, este o greseala.
Theiutapoze cu Nicolas
Otiliav spune:
Theiuta, am modificat acum mesajul anterior, imi pare rau ca am creat confuzie.
Tu cum mai esti, ti-ai facut un plan de bataie, ai discutat cu sotul?
Sa stii ca multe din intrebarile tale mi le pun si eu. Eu trebuie sa mai astept ca am schimbat serviciul, tara si cel mai mult imi doresc sa fim impreuna toti 3, si vom mai vedea noi. Ma bucur insa ca sotul este de acord cu bb2, adica am discutat si am cazut de acord intr-un final. Problema cea mai mare ramane Rh- si izoimunizarea pentru ca nu am facut vaccinul dupa nastere 
si acum trebuie sa-mi asum niste riscuri care nu sunt deloc mici. Cat despre schimbat de pampersi si colici cred ca nimanui nu-i place, dar asta face parte din meseria de mama. Am citit azi undeva, o fraza care m-a pus pe ganduri, si anume "Tragedie nu este cand apare un copil nedorit ci atunci cand iti moare un copil ..."
Otilia si Ana Maria (18.12.2004)
Otiliav spune:
quote:
Originally posted by Anculina
Noi o avem pe Maria Carolina de aproape 2 ani si nu mai vrem alt copil. Nu ne facem griji ca va fi complexata ( a-propos, de ce ar fi complexat un copil ca i se ofera lui totul ? ). Am asteptat cu mare nerabdare sa iasa din stadiul de bebe sa ii aratam tot ce e mai de calitate si mai frumos pe lumea asta, sa inteleaga lumea, lucrurile, vara asta face 2 ani, plecam in Grecia cu ea si de-acum incolo peste tot, ne asteapta lucruri minunate sa le descoperim impreuna...nu m-as mai intoarce la nopti nedormite, colici si scutece in viata mea...
Speranta e un lucru bun. Iar lucrurile bune nu dispar niciodata!
Cu siguranta nu are de ce sa fie complexata ca ii oferiti totul, hai sa fim seriosi sunt foarte multe familii cu un singur copil fie ca asa au vrut fie ca asa s-a putut. Doar trebuie sa aveti grija sa nu o sufocati cu dragostea vostra
!Otilia si Ana Maria (18.12.2004)
danette spune:
Theiuta, eu sincer nu cred ca un copil singur la parintzi risca sa devina complexat sau frustrat doar fiindca nu are alti frati sau surori... dezvoltarea copilului este strans legata de modul in care este educat de parintzi (in principal) si poate sa fie foarte bine echilibrat chiar singur fiind, fara sa fie nea[arat rasfatzat.
Eu mai am o sora de varsta foarte apropiata si referindu-ma la relatia dintre frati, pot spune ca nu am fost niciodata intr-o relatie speciala... avem firi extrem de diferite. Nu pot sa spun ca am avut un partener de joaca in ea pentru ca pur si simplu ne [placeau complet alte lucruri sau jocuri (asta in copilarie) apoi in adolescentza relatiile au fost si mai incordate... acum stam la 700 km distantza si ne vedem la sarbatori...
Deci eu de ex. nu cred ca aparatia/ existentza unui frate face copilul mai bun, mai echilibrat, mai darnic, mai sociabil. Si mai e o chestie pe care nu o cred deloc, afirmatie de genul: "facem al doilea copil pentru ca primul sa aiba un partener de joaca"... cum adica?adica ratiunea existentei unui al doilea nascut este sa fie distractia primului? astfel de texte sunt aiureli, oamenii isi fac copii pentru ei insasi(fiindca poate le place o familie numeroasa, poate se gandesc ca daca se intampla ceva cu primul sa mai fie unul/doi, ca vor sprijin la batranetze, etc., sau pentru ca pur si simplu s-a intamplat. Numai nu totzi vor sa recunoasca.
Dana & Iris 1an+
pozele noastre
filmuletze
syracuse spune:
quote:
Originally posted by danette
Theiuta,
Deci eu de ex. nu cred ca aparatia/ existentza unui frate face copilul mai bun, mai echilibrat, mai darnic, mai sociabil. Si mai e o chestie pe care nu o cred deloc, afirmatie de genul: "facem al doilea copil pentru ca primul sa aiba un partener de joaca"... cum adica?adica ratiunea existentei unui al doilea nascut este sa fie distractia primului? astfel de texte sunt aiureli, oamenii isi fac copii pentru ei insasi(fiindca poate le place o familie numeroasa, poate se gandesc ca daca se intampla ceva cu primul sa mai fie unul/doi, ca vor sprijin la batranetze, etc., sau pentru ca pur si simplu s-a intamplat. Numai nu totzi vor sa recunoasca.
Dana & Iris 1an+
pozele noastre
filmuletze
Dannette,
M-am gandit la ce ai zis tu si poate ca in anumite cazuri asa este; eu insa tind sa cantaresc lumea in functie de "probabilitati", nu de "cazuri izolate".
Sansa unui copil care NU este singur la parinti de a dezvolta o relatie apropiata cu o sora/frate variaza intre anumiti parametri. Sansa unui copil singur la parinti de a avea aceasta relatie in viata este 0 absolut. Sunt de acord ca exista frati si surori care nu au nimic in comun si care ar fi putut tot asa de bine sa fi fost singuri la parinti. Insa exista si cei care sunt extrem de apropiati si compatibili si ai caror frati/surori nu ar putea fi inlocuiti de nici o amicitie de pe lumea asta.
Eu am experimentat ambele cazuri: sunt foarte apropiata de sora-mea (nu exista nici o prietena care ar putea-o inlocui desi actualmente locuim la un ocean departare...ceea ce sper sa se modifice in curand); si nu sunt deloc apropiata de fratele meu (desi tin la el foarte mult) pentru simplu fapt ca nu am avut experiente de viata similare; eu am luat-o pe anumite carari, el pe altele total diferite samd.
Insa sunt constienta ca un copil singur la parinti este privat din capul locului de ORICE FEL de sansa de a avea aceasta relatie deosebita de familie care, MAI ALES IN ZIUA DE AZI, nu cred ca poate fi inlocuita cu amicitii si "prietenii de suflet".
Amicii in ziua de azi concureaza acerb unii cu altii - ceea ce nu este deloc condusiv la a dezvolta relatii cu adevarat sufletesti. Fratii si surorile (unii!) inca mai sunt capabili sa lase concurenta la o parte si sa fie pur si simplu umani unii cu altii.
Cat despre facutul unui al doilea copil pentru primul - nu mi se pare nimic anapoda in aceasa logica intrucat in momentul in care al doilea copil apare pe Pamant, primul deja este prezent aici pentru al doilea ...deci sunt AMBII unul pentru celalalt, nu numai al doilea pentru primul.
Eu una daca nu as avea expectante uriase pentru copiii mei - care inevitabil cer si putere financiara extrem de solida - nu as ezita nici un moment sa il fac si pe al doilea. Ca sa fiu cu sufletul impacat pentru doi, as avea nevoie in acest moemnt de mai multi bani, mai putini ani, si mai mult timp disponibil.
M-as stradui sa ii cresc apropiati ca atunci cand noi nu vom mai fi sa ramana amandoi unul pentru celalalt in lumea asta care se dezumanizeaza pe zi ce trece.
filofteia spune:
Ce frumos spui tu Syracuse... dar totusi cu toate avantajele... te opresti la unul...
Iar in ceea ce priveste relatia proata intre frati, eu cred ca sunt mai multi , dar nu spun tocmai pentru ca restul lumii ii priveste ciudat...
Danette... sunt perfect de acord cu tine...
danette spune:
Syracuse, cred ca toti ne formam principiile de viatza si gandire in functie de exemplele pe care le avem la indemana(in familie, intre prieteni..)
Din pacate in familia mea sau a sotzului nu am avut deloc parte sa vad relatii stranse, apropiate intre fratzi,...am vazut invidie, indiferentza... si poate de aceea am ajuns sa vad lucrurile din acest punct de vedere.
Nu exclud, evident, ca sunt fratzi/surori care se intzeleg, care sunt apropiatzi.
Da, si ai dreptate in privinzta relatiilor superficiale de amicitie, ....dar eu de exemplu intzeleg sa-mi gasesc sprijinul in partener.
Vroiam doar sa-i spun Theiutei ca nu cred ca Nicolas : "ar fi din start complexat daca nu va avea un fratior sau o surioara"...
am un exemplu excat pe dos in vecini de mine, o fam. cu 2 copii, primul era febletzea tuturor baiat fiind si primul nascut.. dupa vreo 3 ani a aparut fetitza care nefiind la fel de reusita fizic nu a fost al fel tratata de familie si cunoscutzi... anii au trecut, baiatul insa nu invatza a ajuns sa repete clasa, in schimb fetitza a intrat la un liceu de muzica, este super talentata la viora si participa mereu la concursuri, concerte... rolurile sau inversat, ea este acum febletzea... si baiatul mult apreciat a cazut din gratiile de altadata..
Ei, acum cine credeti ca este cel complexat?
Ideea e ca potzi oricum sa fii complexat cu frate sau fara frate.. dar nici una din variante nu este o garantzie a dorintelor parintzilor sau a ceea ce ar trebui sa fie chiar si crestineste vorbind.
Dana & Iris 1an+
pozele noastre
filmuletze
danette spune:
quote:
Originally posted by Anculina
Noi o avem pe Maria Carolina de aproape 2 ani si nu mai vrem alt copil. Nu ne facem griji ca va fi complexata ( a-propos, de ce ar fi complexat un copil ca i se ofera lui totul ? ). Am asteptat cu mare nerabdare sa iasa din stadiul de bebe sa ii aratam tot ce e mai de calitate si mai frumos pe lumea asta, sa inteleaga lumea, lucrurile, vara asta face 2 ani, plecam in Grecia cu ea si de-acum incolo peste tot, ne asteapta lucruri minunate sa le descoperim impreuna...nu m-as mai intoarce la nopti nedormite, colici si scutece in viata mea...
Speranta e un lucru bun. Iar lucrurile bune nu dispar niciodata!
Sunt de acord cu tine, un copil de care te ocupi cu mare atentzie, caruia incerci sa-i oferi tot ce e mai bun si mai frumos nu ar avea motive sa devina complexat..
In functie de puterea financiara a parintzilor, mai degraba asta se poate intampla cu doi sau trei copii, in sensul ca nu mai potzi face aceleasi lucruri pentru mai multzi copii, veniturile trebuie impartzite, timpul pe care il acorzi fiecarui copil trebuie impartzit si el, viatza parintzilor este alta.
...depinde de fiecare, cum isi vede viatza, ce asteapta de la ea..
Dana & Iris 1an+
pozele noastre
filmuletze