Suceava (7)

ramonaa spune:

Sucevencelor mele, le doresc multa sanatate sa va ajute Dumnezeu in viata, aspirantelor le doresc cate un cat de repede, pe cele care sunt pe alte meleaguri le mai asteptam pe la noi.
Sarbatori fericite tuturor si sa aveti un Paste fericit!

poze 1
poze 2

Ramona si Robert (15 ianuarie 2004)

Dandush spune:

Sucevencele mele scumpe HRISTOS A INVIAT !!.


http://pg.photos.yahoo.com/ph/dana_japan2002/album?.dir=/8cd4

carmen spune:

Hristos a Inviat!
Simina ne gandim la tine.

Poze cu mandrutele;fetele mele
carmen & ana (04.11.2002) & daria (22.12.2004)
Regretul zilei de ieri si grija zilei de maine ne fura bucuria zilei de azi.

simina2005 spune:

OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!

---

HRISTOS A INVIAT!
Va multumesc pentru gandurile voastre frumoase!
Am ajuns aseara tarziu acasa din Iasi. Am fost tinuta mai mult in perfuzii...acum sunt mai bine , dar dupa Sfintele Sarbatori de Pasti trebuie sa merg din nou in spital si sa raman pana la nastere.

Sotul a mers la 12 noaptea si a luat lumina..., am primit pasca si oua rosii de la o prietena din Harlau (i-am botezat candva baietelul), asa ca la ora 4 dimineata sotul a putut merge cu Pasca la sfintit.
Cand ne-am trezit dimineata ne-am spalat cu ou rosu (sa fim sanatosi si intregi ca oul), banut( sa avem spor in toate) si aghiazma ( sa fim curati trupeste si sufleteste).
Acum asteptam sa li se faca foame la copii ca sa putem manca toata familia dintr-un ou ( sa fim uniti tot anul)

---

Simina Diana si Andrei

iliuta spune:

Fie ca lumina Domnului sa va insoteasca oriunde mergeti. Hristos a inviat!! Paste fericit alaturi de cei dragi.

Eu sunt singurica...sotul meu a plecat de dimineata in cursa, si eu la 14 plec la serviciu.....

Va pup pe toete.

http://es.pg.photos.yahoo.com/ph/micaelapodariu/my_photos
"Prietenia este mana care-ti sterge lacrima atunci cand viata te doare......"

Mihaela

ilincalif spune:

Fetelor cochetelor. pe noi ne teerorizeaza vecinii cu muzica lor..... si macar daca ar asculta muzica, da' e zdranganeala asta fara rost data la naximum bineinteles si cu multi basi ca sa se transmita mai usor prin betoane pina in creierul vecinilor ... lu'zamfiruca pare sa nu-i pese, da pe mine ma termina... CE SA FAC ? nici nu pot sa merg la usa lor sa le spun sa dea mai incetul, ca ei nu pricep, se uita la mine ca la o cioara alba,,, ultima oara cind m-au scos din sarite pysesera muzica populara si au inceput sa joace populara !!!! pe planseu din beton !!! m-am temut efectiv ca se prabuseste tavanul si mi=-or cadea in brate ! si cind le-am reprosat (cu jena si cu multe politeturi, deg, sa nu-i lezez in calitatea lor de proprietari, deci stapini in propria locuinta) s-au uitat la mine ca la un Yeti omul zapezilor si mi-au spus : "Ce vreti doamna ? sintem tineri, vrem sa ne distram !!!!!" Niste pitecantropi ! Cind mi-au facut (ultima, cea mai recenta, ca au fost zeci!!!) inundatie, au incercat sa ma convinga ca coltul tavanului meu este ud pentru ca teava mea are o problema, iar cind instalatorul a decretat scurt ca nu-i buba la noi, au zis ca e de la vecinul de la doi, de deasupra lor.. si cind am indraznit si i-am intrebat "Bine, si nu i-ati zis vecinului sa-si remedieze problema ?" stiti ce mi-au rasouns ? "Nu, doamna, cum sa il deranjam ?!?!?!"
In rest ne e bine. Sintem cuminti. Am fost si la plimbare un pic, prin cartier, ca ne tot urmarea un nor de ploaie, care ne-a si prins pina la urma, ... si... TRAGEDIE !.. l-a plouat pe prietenul Zamfirucai, domnul Iepuru... un personaj foarte important in familia noastra ! asa ca m-a certat maimutzica mea : "Mami, mami, n-ai avut grija de domnul Iepuru, ce ma fac eu cu tine ?" Acuma sta de vorba cu buni... au ajuns sa discute subiecte foarte importante : buni ii povesteste despre un pui de dinozaur, foarte verde, iar zamfiruca ii explica lui buni despre "nghe" si "ai"...

Tati vrea sa citeasca presa online, asa ca ii facem loc la calculator, iar noi o sa ne facem o cafea mai slabutza, asa, doar de placerea de a mirosi aroma cafelei proaspat facute ! Vreti si voi ?

A, era sa uit, Dandush, pupiceii mei or sa ajunga un pic mai greu la tine, se pare ca s-au oprit pe Marele Zid Chinezesc si vor sa mai viziteze pe-acolo, asa ca m-au rugat sa te avertizez ca intirzie putin !

V-am pupat fetele cochetele



Ioana si Zamfiruca, minunata mamei

"Ne nastem uzi, goi si flaminzi... Abia dupa aceea lucrurile se inrautatesc ! ..."

simina2005 spune:

"Nu ne sta in putere sa facem lucruri uriase - ci numai lucruri mici, cu iubire uriasa." (Maica Teresa)

---

Dragi prietene,

Am primit pe e-mail o poveste scurta care
sper din tot sufletul sa va placa.

Sarbatori Fericite!

Un foarte cunoscut vorbitor si-a inceput seminarul
ridicand deasupra capului o bancnota de 20$.In
incaperea in care erau 200 de persoane a intrebat:


"Cine doreste sa aiba aceasta bancnota de 20$?"


Mainile au inceput sa se ridice in aer.Apoi a spus:


"Am sa dau aceasta bancnota unuia dintre voi, dar
inainte am sa fac lucrul urmator."


Vorbitorul a inceput sa sifoneze bancnota strangand-o
in pumn.


Dupa aceea a intrebat:


"Cine mai vrea acum bancnota?"


Mainile erau inca in aer.


"Ei bine," a replicat el, "dar daca fac asta?"


A aruncat bancnota pe jos si a inceput s-o
zdrobeasca de podea cu pantoful.A ridicat-o
din nou murdara si sifonata.


"Acum cine o mai vrea?"

Mainile s-au ridicat instantaneu.

Zambind, vorbitorul a spus:

"Prieteni, cu totii ati invatat o lectie foarte valoroasa.
Nu conteaza ce am facut banilor, voi tot i-ati vrut deoarece
valoarea lor nu a scazut. Inca valoreaza 20$.


De multe ori in viata noastra, suntem aruncati, sifonati si
improscati cu noroi prin deciziile pe care le luam si prin
natura imprejurarilor care apar.Toate acestea ne fac sa
ne simtim inutili.


Dar orice s-a intamplat sau se va intampla, tu niciodata
n-ai sa-ti pierzi valoarea.Pentru cei care te iubesc tu vei
fi de nepretuit.


Ceea ce conteaza in viata noastra nu este ceea ce facem
sau ceea ce stim ci ceea ce suntem!

Paste Fericit!

---

Simina Diana si Andrei

Dandush spune:

Frumos! Imi voi aminti aceasta poveste de fiecare data cand voi fi cu moralul la pamant. Multumesc mult Simina si iti doresc sarcina usoara in continuare.

http://pg.photos.yahoo.com/ph/dana_japan2002/album?.dir=/8cd4

ilincalif spune:

Fetelor cochetelor,

am primit ceva frumos de citit si ma grabesc sa va ofer si voua acest text... Paulo Coelho este poate prea la moda in ultimul timp.. imi place sa stiu ca l-am descoperit in varianta franceza cu citiva ani inainte de a fi tiparit la noi, prea au inceput sa-l citeasca pina si bazaristele (nu vreau sa jignesc pe nimeni!)

mie atit de mult mi-a placut cind l-am descoperit (mai intii am citit "Alchimistul" ) incit in preferintele mele de lectura e la egalitate cu "Micul Print", sus de tot in top... intre timp mi s-a mai tocit entuziasmul pentru el, mi se pare acum un pic prea comercial, dar nu dau cu parul, e chestie de gust, fiecare are dreptul si chiar datoria sa citeasca ce ii place !

asadar, pupicei mici da'multi
si lectura placuta :

Petrus si Lupta cea Dreapta
PAULO COELHO

In 1996, pentru prima si singura data, am facut pelerinajul cunoscut drept Drumul spre Santiago. Tocmai urcaseram o panta usoara si la orizont se vedea un orasel; atunci, calauza mea, pe care o voi numi Petrus (desi nu este numele lui adevarat), mi-a spus :
- Uita-te in jur si fixeaza-ti ochii asupra unui punct, apoi concentreaza-te asupra a ceea ce iti voi spune .
Am ales crucea de pe o biserica pe care abia o puteam zari in departare. Petrus incepu :
- Omul nu poate inceta niciodata sa viseze; visurile hranesc sufletul asa cum mincarea hraneste trupul. Adeseori, pe parcursul vietii, ne vedem visurile distruse si dorintele frustrate si totusi trebuie sa continuam sa visam, altfel sufletul nostru moare. Riuri de singe s-au varsat pe cimpurile de sub noi si aici s-au dus unele dintre bataliile cele mai crunte pentru recucerirea Spaniei. Nu are importanta cine avea dreptate si cine nu, ceea ce conteaza este ca ambele tabere duceau Lupta cea Dreapta.
Noi ducem lupta dreapta pentru ca asa ne dicteaza inima. In vremurile eroice, in zilele cavalerilor ratacitori, acest lucru era usor, pentru ca era o multime de pamint de cucerit si erau multe de facut. Acum insa lumea e foarte diferita, iar Lupta cea Dreapta nu se mai duce pe cimpul de lupta, ci inlauntrul nostru.
Lupta cea dreapta se duce in numele visurilor noastre. Cind ele explodeaza in noi cu toata forta , cind sintem tineri, avem o gramada de curaj, dar inca nu am invatat sa luptam.
Dupa mari eforturi, in cele din urma, invatam sa luptam, dar atunci nu mai avem atit de mult curaj. De aceea ne intoarcem impotriva noastra insine, ne luptam cu noi insine si ne devenim cel mai aprig dusman. Spunem ca visurile noastre sint copilaresti, greu de realizat sau nascute din necunoasterea realitatilor vietii. Ne ucidem visurile pentru ca ne e teama sa ducem Lupta cea Dreapta.
Primul semn ca ne ucidem visurile este lipsa de timp. Oamenii cei mai ocupati pe care i-am cunoscut aveau intotdeauna timp pentru toate. Cei care nu faceau nimic erau mereu obositi, nu faceau nici macar bruma de treaba pe care o aveau de facut si se plingeau ca ziua e prea scurta; adevarul este ca le era teama sa duca Lupta cea Dreapta.
Al doliea semn ca visurile noastre au murit este certitudinea. Pentru ca nu vrem sa acceptam ca viata este o mare aventura ce trebuie traita, credem ca sintem intelepti si ca avem dreptate sa cerem atit de putin de la viata. Privim de dincolo de zidurile existentei noastre de zi cu zi, auzim sunetul lancilor care se fring si al oamenilor care cad, simtim mirosul de sudoare si de praf de pusca, vedem ochii avizi de victorie ai razboinicilor. Dar nu observam niciodata bucuria, imensa bucurie din sufletul celor care lupta, caci pe ei nu ii intereseaza victoria sau infringerea; tot ce conteaza e sa duca Lupta cea Dreapta.
Al treilea si ultimul semn ca visurile noastre au murit este Pacea. Viata devine o lunga dupa-amiaza de duminica, care cere foarte putin de la noi, niciodata mai mult decit vrem sa dam. Credem atunci ca sintem maturi, ca am lasat deoparte fanteziile copilaresti si ca sintem impliniti personal si profesional. Dar stim, in adincul sufletului, ca am incetat sa luptam pentru a ne realiza visurile, am incetat sa ducem Lupta cea Dreapta.
Cind renuntam la visuri si ne gasim pacea, ne bucuram de o scurta perioada de liniste, dar apoi visurile moarte incep sa putrezeasca inlauntrul nostru si sa infesteze atmosfera in care traim.
Incepem sa fim cruzi cu cei din jurul nostru si, in cele din urma, ne indreptam aceasta cruzime impotriva noi insine. Apar boli si psihoze. Tocmai lucrurile pe care am cautat sa le evitam din Lupta - dezamagirea si infringerea - devin singura mostenire a lasitatii noastre. Si intr-o zi visurile moarte, putrezite, fac aerul greu de respirat si incepem sa tinjim dupa moarte ca sa ne elibereze de certitudinile noastre, de ocupatiile noastre si de teribila pace a acestor dupa-amieze de duminica..."




Ioana si Zamfiruca, minunata mamei

"Ne nastem uzi, goi si flaminzi... Abia dupa aceea lucrurile se inrautatesc ! ..."

ilincalif spune:

A. era sa uit, fetelor cochetelor
Cu florile preferate nu m-ati lamurit. Nu m-am suparat ! Dar ce cititi ? Ce-ati mai citit frumos si bun in ultimul timp ?

Ioana si Zamfiruca, minunata mamei

"Ne nastem uzi, goi si flaminzi... Abia dupa aceea lucrurile se inrautatesc ! ..."