:(

Am 31 de ani si am speriat toti barbatii din viata mea din cauza ca...nu vreau copii. Nu vreau sa ma distrez, nu din cauza aceasta nu vreau (sunt o persoana destul de solitara), credeti-ma, nu vreau un barbat in viata mea numai pentru ca la un moment dat imi cere sa avem un copil. De ce oare? Nu am reusit sa raspund la intrebarea asta. Am crezut ca imi va trece cu timpul dar nu reusesc sa gandesc altfel. Am intrebat si specialisti,am ajuns si la psihiatri chiar, toti mi-au zis ca la un moment dat "trece" felul acesta de a gandi si ca apare instinctul de mama. Asta acum 5 ani. Si uite-ma tot aici...la fel .....doar cu un instinct de refuz categoric.
Ce sa ma fac? Ce altceva sa mai incerc?
Va multumesc mult.

Elle_seb spune:

Buna, Amedeea! Care este motivul pentru care nu vrei sa ai copii? Ce te face sa simti asta?

Avalon spune:

Te inteleg foarte bine... pana la 30 ani nici eu nu am vrut copii... dar la mine stiu care a fost sursa acestui refuz, este veche, din adolescenta. Trebuie sa cauti in trecut, sa vezi care este cauza, acest refuz de a avea copii nu este nejustificat. Sa-ti dau exemple: o colega a mea nu dorea copii pt ca stia ca in familia sotului ei au fost multe cazuri de copii cu malformatii si ii era teama ca si copilul lor va 'mosteni' aceasta tara ereditara... alta prietena a avut 3 frati, ea fiind cea mai mare din ei, practic si-a petrecut toata adolescenta spaland scutece, pregatind mancarea fratilor, plimbandu-i , ducandu-i la doctor, etc... era satula pana in gat de crescut copii si nu si-a mai dorit propriul ei copil... La tine trebuie sa fie o cauza, poate daca o vei constientiza iti va fi mai usor sa intelegi de ce nu doresti copii, si apoi stii ce se spune, daca aduci la suprafata din subconstient o 'angoasa' reusesti sa scapi de ea...
Eu iti doresc succes, poate va fi nevoie de un bun psiholog pt tine, sau poate doar de o 'discutie' deschisa cu tine insati pt ca instinctul matern (care este innascut la noi, femeile) sa iasa la suprafata. Nu de alta, dar pierzi cea mai frumoasa parte din viata, aceea de a fi protagonista unui miracol, miracolul de a da viata. Pentru asta ne-a creat Dumnezeu.

*******************************
Este inutil sa fim mereu ingrijorati pentru ziua de maine fiindca fiecare zi vine cu problemele ei. La urma urmei, azi este ziua de maine pentru care iti faceai probleme ieri.

nematics spune:

eu cred ca daca vei gasi o persoana la care sa tii cu adevarat, dorinta va veni de la sine

" Cita luciditate, atita drama - Camil Petrescu"

karol spune:

Eu n-as sti ce sfat sa-ti dau pt ca toata viata mi-am dorit un copil iar acum ca il am sint cea mai implinita femeie din lume.
Asa ca eu una nu te inteleg...

michelle7 spune:

nu toata lumea isi doreste copii si s-a demonstrat prin studii ca persoanele care nu au copii pt ca nu isi doresc sunt la fel de fericite ca si persoanele care si-au dorit si au copii. asa ca nici o pierdere pt tine. Eu daca as fi in situatia ta as incerca sa gasesc un barbat care nu vrea copii ( exista) sau un barbat care are deja copii dintr-o relatie anterioara si nu mai vrea altii.

RaluD spune:

Ei si daca nu vrei, ce?
Poate structura ta interioara e diferita de cea a majoritatii femeilor. Nimeni nu spune ca tre' sa fim toti la fel. Sau poate s-a intamplat ceva care te-a facut sa simti astfel.
Accepta-te asa cum esti si vei fi mai fericita.
Dar eu zic ca ai nevoie de o relatie stabila in viata ta, sa nu fii singura cu un catel. Desi nici asta nu-i rau.
Cred ca ar fi o idee buna sa vorbesti si cu Principesa. Nu ca sa "te tratezi" ca nu vrei copii, ci pentru a te intelege pe tine.


Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina

Principesa spune:

Amedeea, uite ce inteleg eu din ceea ce descrii tu. Inteleg ca in viata ta, la un moment dat s-a petrecut un lucru care a blocat dezvoltarea dorintei de a avea un copil acum. Poate ca stii despre ce e vorba, poate nu.
Inteleg si ca tu folosesti aceasta informatie pentru a testa barbatii si capacitatea lor de a te accepta asa, adica in mintea ta probabil cu o invaliditate.
Deci eu as transfera o parte a acestei probleme in sfera increderii in ceilalti, o parte in sfera autoacceptarii si increderii in tine si abia dupa aceea as aborda blocarea dorintei de a avea un copil.
Ce zici?

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

Tino spune:

eu cred ca nu trebuie sa faci nimic. nu trebuie sa te fortezi.
totusi, cred ca din moment ce iti pui intrebari nu este o hotarare definitiva.
in general, barbatii sunt foarte atasati de copii. poate de unde ei insisi sunt niste copii "mai mari".
exista o "lege a firii" care e foarte impamantenita printre oameni in sensul ca isi pun intrebari la modul "dar ce traiesc degeaba?", "dar ce pentru cine muncesc?", unii o fac pur si simplu pt. ca face parte din viata, dar principalul e ca toti fac cam acelasi lucru, adica procreeaza.
eu zic ca noi, oamenii, facem parte din natura si acesta este scopul, bineinteles undeva, acolo ancestral, dar exprimat altfel si trecut prin "filtrul" fiecaruia dintre noi.
nu stiu daca in viata trebuie sa fii atat de sincera, tocmai pentru ca s-ar putea sa iti schimbi optiunea. si atunci sa nu te trezesti singura. ar fi pacat ...
iti spun toate acestea pt. ca un exemplu viu langa mine - nasa mea.
tot asa zicea ca nu vrea si nu vrea sa aiba copii, dar ea era deja casatorita cand spunea acest lucru spre deosebire de tine. nasul meu a lasat-o in pace pt. ca ii cunostea ideile inca dinainte de casatorie.
interesant a fost ca abia dupa 5 ani de la casatorie a ramas insarcinata si desi a avut "o mica criza" (care a tinut-o cam 1 luna) a facut fetita care culmea e leita ea (cel putin fizic).
si de aici toate cele ... isi exercita "functia de mama" ca orice femeie.
ah, nu am precizat fetita s-a nascut cand nasa mea avea de ani 33 ani.
tocmai de aceea eu zic, cel putin la modul cum pui tu problema, sa nu incepi o relatie si sa gasesti omul potrivit pe care sa il pierzi din cauza unei idei care nu e definitiva.
gandeste-te ca la aceasta varsta mai greu legi o relatie (nu zic ca esti prea in varsta pt. ca dupa mine dragostea nu are orar).
dar daca reusesti si crezi in cineva eu zic sa lasi lucrurile sa curga, iar apoi sa vezi daca mai vrei sau nu copii.
eu nu zic sa fii nesincera, dar nu pleca de la acest lucru, cel putin in opinia mea.
intai asteapta sa intalnesti "jumatatea ta" si apoi o sa vezi daca te simti implinita, daca vrei sa mergi mai departe etc.
intr-un fel e normal ca la varsta acesta un barbat sa isi doreasca un copil, dar nu e o regula.
si eu aceeasi opinie ca michelle7 in sensul ca poate daca o sa mergi pe linia asta, sa iti gasesti o pereche cu acelasi idei.
nu trebuie sa te complexezi. are dreptate RaluD nu suntem toti la fel si "nu e pentru toata lumea", ca de altfel si casatoria sau alte lucruri coniderate firesti in viata.
eu, de exemplu, la inceput nu doream pt. ca nu eram pregatita, dar niciodata nu esti pregatita in adevaratul sens al cuvantului sa devii mama. iti pot confirma toate fetele.
dupa aceea cand am rams ma consideram "handicapata" ca eu nu o sa stiu sa ma descurc sa cresc un copil, ca e prea greu etc., dar toate astea se invata pt. ca din momentul in care te hotarasti sa il pastrezi ai o mare responsabilitate.
poate tocmai asta te sperie. poate asta e acolo, undeva, in adancul sufletului tau. cine stie?

iti dorim numai bine si succes!

anaisanais spune:

Amedeea,
nu trebuie sa ai copii ca sa fii fericita(parca asa spunea Michelle), ceea ce este adevarat; lipsa ta de dorinta de a deveni mama poate avea mai multe explicatii( un psiholog te poate ajuta, cred). Eu pot sa-ti spun ca, pina sa am copilul meu, adica pina sa ramin insarcinata, mai corect, nu m-am gindit daca vreau sau nu sa am copii, desi, trebuie sa recunosc, ma tenta ideea de a nu avea copii, cred ca din comoditate. Cind am ramas insarcinata, sotul meu a fost foarte-foarte fericit, iar eu mi-am dat seama ca imi doresc copilul; stii de ce? pentru ca abia atunci am constientizat cit de mult imi iubesc sotul, iar copilul mi s-a parut o "continuare" fireasca a ceea ce traiam.
Cred ca inca nu ai intilnit un barbat pe care sa il iubesti asa cum te iubesti pe tine( ca sa parafrazez un citat din Biblie)si care sa te faca sa doresti un copil al vostru.
Daca totusi ai un astfel de partener( spui, daca am retinut, in mesajul de inceput:" ...am speriat toti barbatii din viata mea"; de aceea am presupus ca inca nu ai iubit pe cineva- un barbat- atit de mult incit sa doresti un copil), dar nu iti doresti copilul vostru, probabil ca ar fi bine sa mergi la un psiholog.

Ana_Alx spune:

La un mom dat la tv ,in cadrul emisiunii Genialii cand era invitata Stela Popescu care nu are copii,la intrebarea de ce nu are copii a spus ca nu au vrut.Nu au vrut nici sotul nici ea pentru ca aveau o viata tumultoasa,si nu ar fi avut timp sa aiba grija de ei sa le acorde timpul necesar...Si uite ca e bine merci sanatoasa si nu pare de loc nefericita pe tema asta...Probabil ca ideea e ca sa iti gasesti omul care sa accepte asta,pentru ca totusi barbatii chiar isi doresc copii.Eu zic ca mai bine sa recunosti si sa iti accepti felul de a fi ,decat sa faci un copil nedorit si sa il duci la parinti sa il creasca si sa il vezi din cand in cand.Am cunoscut o tipa care nu voia copil,si a facut pt ca sotul voia neaparat si cum l-a facut imediat din saptamana a doua l-a dus la parinti.Nici asa nu mi se pare normal.