Independenta copiilor...
Raspunsuri - Pagina 3
AMarisa spune:
Draga Anca,
Eu cred ca independenta se invata cu mult tact si rabdare. Fata mea a fost ff legata de mine, practic nu puteam intoarce capul fara ca ea sa planga dupa mine... Dar incet-incet, aripioarele au crescut, s-au intins si au inceput sa falfaie. Am inceput, firesc, tot la locul de joaca unde mi-am impus sa o las cat mai mult singurica, sa interactioneze cu alti bebei, fara sa o scap insa din ochi. Apoi am inceput sa mergem la un Baby-club aici, la noi, unde lasam copiii cu asistentele, iar noi ne retrageam in camaruta alaturata sa discutam (desigur, dupa primele 5 minute apareau tot cate unul sa-si caute mamica, se linisteau si plecau inapoi la joaca). In fine, primul examen de independenta l-a dat la intrarea in gradinita si l-a trecut cu brio (ea, ca mie mi-a fost greu de tot). Apoi au urmat vacantele cu bunicii la munte si, uite, acum o saptamana a plecat fata de 6 ani singurica pe autobuz, 30 de kilometri, la sora mea, la tara. Si ea a fost mai viteaza decat mine, n-a sunat din 3 in 3 minute sa vada ce fac....
Daca ma intrebati, recunosc sincer ca inima mea de mama prefera sa o stie legata de piciorul meu cu o sfoara de maxim 3m, dar... Incerc din rasputeri sa o las sa zboare, oricat mi-ar fi mie de greu!
lena spune:
Fetelor a mea nu e asa dependenta de mine, dar totusi sunt de acord ca trebuie sa existe niste limite de bun-simtz zic eu...de exemplu, eu stiu ca pe la 7 ani, eram in clasa a intaia ma duceam sa-l iau pe fratele meu de la gradinitza si tzin perfect minte ca aveam de traversat 3 strazi tare "pacatoase" in zona Rahova...sincer nu-mi dau seama ce incredere avea mama in mine, bine ca erau si alte timpuri, dar eu n-as putea face asta, nici macar aici in Olanda unde sincer astia conduc destul de prudent, nu e traficul ala infernal din Bucuresti.
Cert este ca eu prefer sa invetze sa se descurce singurica in multe situatii, dar acuma depinde de varsta, de circumstante...bien nu va zic ce sistem au olandezii ca muriti de inima
astia ii lasa sa faca tot ce-i taie capul pe kinderi ma refer, uneori mi se pare prea mult, si eu o las pe tobogan, dar supravegheata, o las sa se catere pe diferite papadii de constructii d-astea de lemn, dar asa discret bag ochiul sa fiu acolo pe faza.
Bine ca fii mea a cazut din pat cu bare de lemn la vreun an de zile, catarandu-se ca o maimuta, noi ziceam ca doarme, deci, nah, ca se pot intampla multe si cu parintii in casa, cred ca vi s-a intamplat si voua, dar astea sunt inerente.
Oricum eu am o teorie, sa o invatz cand mai creste cateva reguli de aplicat, asa pentru orice caz...eu una veneam vesnic acasa cu genunchii busiti sau cu vanatai de la catzarat si alte d-astea...vreau sa o invat sa se proetejeze singura, sa anticipeze putzin pericolele, si sa se bazeze pe instinct, dar astea toate la o varsta de 5-6 ani, sa ma pot intelege cu ea mai ca lumea.
AB spune:
Am citit cateva postari...s-apoi m-or mancat degetele.
Eu cand am venit in .fr am avut un soc. La locul de joaca copii erau pe sus pe jos pe langa tobogan, urcand in tote sensurile. Parintii discutau pe banca. Cinstit sa-mi vina rau. Fiica-mea e o hotarata, dar daca-si ia in fata un pantof al unei pustoaice de cinci ani parca nu le vad bine pe niciuna.
Sau toboganele au in general o casuta sus (urci pe scarita in casuta s-apoi cobori). O groaza de copii se balanseaza periculos dand sa se aplece peste borduri. Evident ca unu de cinci-sase ani nu pateste nimic si dac-ar pica, dar un tanc mai mic incercand pri imitatie a busit de mama mama s-inca a avut noroc.
In plus copii aici se descurca la locul de joaca, dar nu se prea joaca.. e mai curand o competitie de cine face prostiile cele mai mari.
Ar fi ceva de zis. Eu nu veneam din .ro ci din US. Unde la locul de joaca copii erau supravegheati de parintii care spuneau faze de genul: lasa- si pe el/ea sunt mai mici, acum e randul tau/lui, imparte jucariile, jucati-va impreuna..... etc. Si copii se jucau frumos, nu se-mbranceau pt chestia mai sclipitoare, am capatat si imprumutat zeci de forme de nisip... Si fiica-mea a invatat repede sa fie foarte comunicativa si foarte independenta intr-un mediu safe si placut in care parintii/insotitorii nu erau parteneri de joc ci supraveghetori.
Andreea Abushsor Aburit
Lately, I'm always late, completely disorganized, and usually a mess! A penny for my thoughts. A dime for my ideas.
Here's penny for your thoughts too, a nickel for your kiss, a dime if you tell me that you truly love me and my kids too.