un lucru de care-mi amintesc cu drag
Raspunsuri - Pagina 3
Idora spune:
Am f. multe amintiri de care-mi amintesc cu drag, din mai multe perioade ale vietii,nu pot mentiona doar una.
------------------------------------------------------------------------------
Viata e scurta si frumoasa.Ea merita si trebuie traita.Dar nu oricum.
poze
Liseberg-Göteborg
Mirunaa spune:
Citind subiectul si ce ati scris toate, remarc ca foarte multe dintre voi sunteti legate prin amintiri de bunici.Imi dau seama ca eu nu am amintiri placute de la bunici.Asta nu pentru ca nu am avut bunici care sa ma iubeasca dar niciodata nu mi-a placut sa ma duc la ei.Tin minte ca odata stateam imbratisata cu fratele meu(care este cu 1 an si 5 luni mai mare ca mine)si plangeam amandoi de dorul mamei.Eram la bunicii din partea tatalui....
In schimb am amintiri foarte placute din perioada copilariei de acasa.Eram foarte baietoasa, jucam toate jocurile baietesti(fotbal, oina, lapte gros....) si pentru ca eram foarte buna, baietii ma acceptau in echipa, eram una de a lor.
Mai tin minte zilele de duminica cand mancam cu totii si mama ne pregatea si budinca sau un alt desert....
Mai tin minte de ziua cand plecam la mare.Ne trezeam de la 5 dimineata ca sa ajungem pe racoare la mare.Fratele meu se intindea pe bancheta din spate si-si continua somnul iar eu stateam inghesuita si urmaream tot traficul si vorbeam cu ai mei.Nici acum nu pot dormi in masina, indiferent cat sunt de obosita...
Mai tin minte si plecarile in circuit pe care le faceam cu ai mei si o gasca de prieteni d`alor mei.Ne duceam la munte cu cortul....Acum n-as mai putea pleca cu cortul.Suntem prea comozi.
Ce vremuri frumoase....
Toate cele bune!
craciunitza spune:
Noi am fost saraci.
Amintirile de care-mi amintesc cu drag incep la 18 ani, cand am fugit de acasa :)
Nu certati copiii cand viseaza!
Noi
Mitele
tora97 spune:
amintiri....
cele mai proaspete sunt cele legate de sotul meu, imi amintesc foarte limpede primele nboastre intilniri, parca as revedea un film Reaud si resimt tot ce am trait in acele clipe si tare mult imi mai place! Am multe amintiri legate de el, si le revad cu infinita placere
DAr da, si copilaria si amintirile legate de ea imi spunt de aur De ceva timp, ma trezesc dimineata si deschid fereastra sa aud mierlele Ele ma duc undeva, cu multi ani in urma.. M am nascut si am trait pina in urma cu 2 ani intr un cartier cu multa verdeata si multa liniste (din pacate acum s a schimbat mult..) unde dimineata ascultam mierlele iar seara greierii, unde in curtea imensa ne adunam droaie de copii, pina seara tirziu si incingeam o fatea ascunselea, ori leapsa de mama focului
Si plopii imensi de pe partea noastra de strada, si teii de pe partea opusa care vara te imbatau pur si simplu cu mirosul lor
Apoi, imi amintesc de hirjoana cu fratii mei, de mama, Dumnezeu s o odihneasca Si acum, de cite ori mai merg pe la casa copilariei mele cind intru in curte ma astept sa o vad pe mama stind pe banca si strigind "Teodoraaa uite cine vine!"
Da, mi e dor de copilarie, mi e dor de mama Imi doresc sa existe o posibilitate de a ma intoarce in timp, macar din cind in cind...
Obiecte, am un singur iepuras de plus, din cei umpluti cu paie... il am de pe cind aveam vreo 10-12 ani, probabil ultima relicva a copilariei
poze multe cu noi
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez
Elise spune:
Am incercat de multe ori sa imi "retraiesc" amintirile.
Imi aminteam din casa bunicilor doar o alee lunga si alba, sub bolta de vita-de-vie din care atirnau ciorchini imensi de struguri albi.
O alee imprejmuita cu o jungla colorata de flori galbene ca soarele, care imi atingeau obrajii din fuga si se clatinau a mustrare in urma mea.
Rasul si tropaitul talpilor goale pe cimentul cald, pietricelele de care ma impiedecam si senzatia de aventura cind coboram cu viteza...
Imi aminteam in cel mai mic detaliu acea alee cucerita pe cand eram prea mica sa imi pese daca alerg sau ma rostogolesc. 
N-am putut sa o uit, si am cautat-o.
Am mers citeva sute de kilometri pina la o casa parasita, sa imi caut ALEEA - si am gasit-o.
Citeva dale sparte, ingropate in pamant, ca lespezile unui mormant. Si un cadrul de fier ruginit pa care, odata, atirnau minunatii de struguri albi.
Am simtit ca am spart in acel moment cea mai draga icoana a copilariei mele.
M-am intors acasa fara copilul din mine - l-am ingropat atunci, sub lespezile acelui mormant.
Elise