un lucru de care-mi amintesc cu drag
Raspunsuri - Pagina 2
ingerash spune:
quote:
Originally posted by sanziana72quote:
Originally posted by ingerash
eu am atatea amintiri dragi, cateodata mi-e frica sa nu le uit, asta ar fi cea mai mare nenorocire, prin asta inteleg eu ca as pierde tot...Nu înceta niciodata sa zâmbesti, nici chiar atunci când esti trist, pentru că nu se stie cine se poate îndragosti de zâmbetul tău!
De ce nu le scrii ? Eu asa fac. Atunci nu mai pierd nimic.
M-am hotarat sa fac la fel si pentru fiica mea. Adica sa scriu un jurnal cu cele mai frumoase amintiri legate de ea pe masura ce acestea se intampla. Ca pana ajunge ea la maturitate sa nu le uit si sa nu le deformez.
Eu nu am un singur lucru sau o singura amintire draga, ci o infinitate. Fiecare lucru drag are povestea lui si un coltisor in sufletul meu.
De la prima pijama a fiicei mele (care e cat antebratul meu) pana la balena de piatra primita de la mama, trecand prin mirosul de padure dupa ploaie si fosnetul marii, viata e plina de comori.
De ce nu le scrii ?
Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/my_photos
Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!
Sanziana, sa stii ca m-am gandit si eu, cred ca as putea umple caiete intregi
, problema e timpul...dupa examene sper sa ma pun pe treaba.
greieras spune:
Si eu imi aduc aminte cu drag de mirosul cozonacilor in ajun de Craciun.
Si-mi mia aduc aminte de noaptea de dinainte sa mergem in vacanta pe undeva. Eram asa de fericita ca abea puteam sa dorm. Si de nunta mea imi aduc aminte cu drag pentru ca a fost exact ceea ce am visat toata viata sa fie si am avut exact rochia pe care mi-o imaginasem din copilarie si adolescenta.
Am crescut la bloc asa ca natura o vedeam mai mult in vacante dar imi aduc aminte cu placere de bunica mea care de cand eram mici ne facea inka si zicea ca e cafea si o punea in cescute mici, mici de tot si pe o masuta mica, si zicea: hai sa stam la taclale ca cucoanele. Ce o mai iubeam pe bunica!! Era bunica croitoreasa, si cand ne facea hainele trebuia sa le punem pe noi neterminate ca sa le probam si ea mai punea cate un ac aici, unul colo, si era asa de placuta atingerea ei pe corpusorul meu mic de copil. Bunica mai traieste dar nu mai croieste.
Gloria si Eva (22 dec. 2004)
poze
poze recente
corinadana spune:
Amintirile mele dor. Eu sunt departe departe de ele. Nu incerc sa ma gandesc la ele ca mi fac doar rau.
Le am citit cu placere pe ale voastre si iar mi e dor.
corinadana mama Ralucai
The mother's heart is the child's schoolroom.
oanademunck spune:
Buna!Ce subiect deosebit!Citeam ce ati scris si parca m-am intors o clipa inapoi sa mai miros o data florile si prajiturile si mirosul de curat sau de vopsit, sau mirosul de benzina de sters podeaua clasei, sa ascult linistea din amiezile cu 40 de grade din campia baraganului, unde nu trecea nimeni pana dupa ora 4 pm cand incepeau tractoarele sa aduca muncitorii de la ferme. Mi-e dor sa ma joc cu prietenii mei pe sub podisti sau prin pomi si poduri, sa mananc cu mainile murdare placinta cu branza si sa nu am nici pe naiba, sa imi pier blele de la par si sa umblu mereu cu parul despletit si sa o mai iau si pe coaja pentru asta. MI-E DOR DE MAMA SI DE TATA TINERI..................................cum vin de la serviciu si casa e iar aiurea, mancarea e neatinsa sifonierul mamei de rascolit iar eu defilez prin casa cu hainele ei. Sa ma certe iar mama ca am cumparat patrunjel in loc de leustean sau marar(si acu le incurc, noroc ca aici nu mai gasesc leusetan si marar...)Mai mi-e dor sa ma bat cu fratele, sa ne jucam de'a magazinul sau de'a doamnele;mi-e dor de cum credeam in Mos Craciun si de cate povesti si inventii a fost in stare fantezia mea cand a venit intrebarea unde isi tine mosul cadourile peste an?
Mi-e dor de tot ce am trait pana acum, toate mi-s dragi si toate or ca-s ale mele!
Intrebai de un lucru drag, cel mai drag-primii mei cercei-mici mici si apoi poate la fel de drag-jurnalul meu din anii de facultate!
emilyjeuly spune:
un subiect care mie imi aduce multa nostalgie in suflet. imi aduc aminte cu drag de perioada copilariei petrecuta la mamaia si tataia, in bucuresti, dar la curte, o curte mare si frumoasa cu multi copaci, flori si vita-de-vie, imi aduc aminte de leaganul montat de tataie intre doi pomi pe care imi petreceam toata ziua si cantam si visam, eram atat de fericita; imi aduc aminte de vacantele care le petreceam tot la mamaie si tataie, de mancarurile si prajiturile delicioase ale lui mamaie, de mirosul de lemne de la soba iarna, de mirosul de flori primavara si vara, de spectacolele pe care le dadeam cu prietenii de joaca, de jocurile tipice de atunci.... sunt atat de multe amintiri frumoase.... ah, si imi aduc aminte cum spuneam la toata lumea ca cea mai mare dorinta a mea era sa fiu adult (sa fiu mare) 
si acum sunt mare si nu imi pare rau pentru ca si acum am amintiri mai recente frumoase, cand am intrat la facultate - bucuria mamei si a bunicii pentru ca am fost prima in familie care a intrat la facultate; cand l-am cunoscut pe viitorul sot; cand m-a cerut de sotie....sunt multe! as scrie pagini intregi dar mai tre' sa las si pe altii.....
Emily
Inima cunoaste ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste
Poze
Mireasa de 15 iulie
nushulica spune:
aproape ca m-ati facut sa plang cu subiectul asta si citind toate mesajele pe care voi le-ati scris aproape ca m-am regasit si eu in multe din amintirile voastre as putea spune ca am trait o copilarie aproape comuna ...din anumite puncte de vedere
mie sincer cel mai tare mi-e dor de zilele cand eram toti fratii acasa(noi suntem 5 si eu cea mai mare) adik sambetele si duminicile si ne certam ne bateam nu ne mai ajungeau jucariile si jocurile dar cand ne certau parintii ne aliam intre noi si eram toti impotriva lor ceea ce pe ei ii faceau sa rada 
...am avut o copilarie foarte frumoasa si la bunici la tara si aici la iasi toti intr-un apartament cu 3 camere si toata frumusetea zic eu ca a fost chiar faptul ca eram multi
un lucru la care sa tin mult nu am niciodata nu am pus accent pe ceva material
Nushulica si finutza 
Ingrid(11.12.2005)
dyadya spune:
Offf ce subiect frumos. Si eu ma regasesc in amintirile voastre...nu stiu...o fi fost lumea altfel cand eram copii, parca pe cine intreb imi da ca raspuns amintiri din perioada petrecuta la bunici. Imi amintesc cu drag de...mireasma diminetii, cand ma trezeam la ore matinale si toata curtea era plina de verde si de roua. Imi amintesc de prima data cand i-am dus bunicului meu mancare la camp. Si-mi amintesc perfect expresia fetei lui cand m-a vazut pe bicicleta si cu pachetul sub brat. Imi amintesc de jocul de-a bucataria pe care-l practicam cu cea mai bune prietena a mea din copilarie; aveam amandoua amenajat in curtea proprie un loc numit "bucataria mea" si adunasem acolo tot ce era necesar intr-o bucatarie. Imi amintesc de perioada in care mergeam cu bunicii mei la piata, cu camionul cu cal. Plecam la 3 noaptea ca sa ajungem dimineata la 5.30-6 in piata, la ora cand poporul muncitor se indrepta spre fabrici si uzine. Si-mi amintesc cum stateam in caruta si priveam cerul plin de stele pe tot parcursul drumului. si-mi amintesc sunetul de copite de cal pe drumuri pe care nu mai era nimeni. Greieri si copite. Si iernile la tara, si colindatul la care mergeam impreuna cu bunicul meu. Si-mi amintesc de celalat bunic care m-a crescut in Bucuresti, si am in fata ochilor o imagine cu mine la 6 ani, avand oreion, stateam la masa din bucatarie si el din greseala a varsat cana de ceai in directia mea, fara ca eu sa fi patit nimic. Si-mi amintesc cum a inceput sa planga, crezand ca m-a oparit...si eu copil mic, nu intelegeam de ce plange taiul meu....si acum plang si eu...asa ca ma opresc aici...
Diverse pentru nunta
aka spune:
Am citit subiectul cu lacrimi in ochi. Nu imi aduc aminte decat de copilarie, cu mamaie si tataie, pentru care eu eram cea mai importanta fiinta de pe pamant. Din pacate mamaie nu a mai putut astepta sa-si vada stranepotul (atunci cand o sa vina). Imi aduc aminte de masa asezata de cate ori veneam de la scoala, intotdeauna cu ceva dulce. Mirosul de cozonac scos din cuptor, de mesele de craciun si de paste, cand ne strangeam toti. Sfaturile primite de la mamaie, statul de vorba, pur si simplu. Mai precis, cred ca imi este dor de copilarie, si asta pentru ca stiu ca nu va mai fi niciodata ca atunci.
danyelana spune:
Subiectul vostru e atat de frumos si in acelasi timp dureros.
Si pt mine cele mai dragi amintiri sunt din perioada copilariei de la bunici. Dumnezeu sa-i odihneasca pe bunicii care nu mai sunt.
Dumnezeu sa ne ajute la toti
Andra28 spune:
Aka, m-ai facut sa plang. Mi-am adus aminte ca nici mamaia mea nu a apucat sa-si vada stranepotul. A murit cu doua luni inainte de a se naste Alexandru. Dumnezeu s-o odihneasca! Pe ea si pe toti bunicii care au cladit copilarii minunate pentru nepotii lor si care nu se mai pot bucura de ei si de copiii acestora.
Minunat subiectul, mai ales acum, in pragul sarbatorilor pascale!!
Andra, mami de Alexandru (27 ianuarie 2004)