sintem ffff tristi
Raspunsuri - Pagina 3
giul spune:
nu ma jeli,nu sunt un mit sunt doar un inger fericit . sunt sus in ceruri, sau pe mari, sunt steaua ce-a cazut in zari , sunt blandul lunii rasarit , sunt soarele ce apune-n asfintit, sunt trilul pasarilor-n zbor, sunt apa rece de izvor, sunt ploaia ce se scurge dintr-un nor, sunt doar refrenul trist de cor , nu ma jeli, nu sunt un mit , sunt doar lumina, n-am murit. am gasit -o pe un site de animale .
aime spune:
Offfff...ce trist
....si ce-am mai plans la povestea ta...ptr ca seamana cu a noastra si noi traim acum momentele in care trebuie sa alegem...catelusa noastra un schnautzer metis, de aproape 13 ani ne-a fost ca si un copil, ne-a adus-o mama, gasita infrigurata langa usa blocului...era un morman de caltzi argintii, un botic catifelat si moale...si era mica de tot, daca avea 1 luna. Am pastrat-o...si au trecut anii, ne-am atasat de ea enorm, a fost cu noi peste tot, la mare, in concedii...e minunata, toti se mirau ce exemplar minunat de maidanez este, ca e 80% maida pur...cand in cele din urma DD s-a indurat si ne-a dat un bebe, e adevarat ca a cam trecut pe planul 2, dar nu era neglijata, avea deja 10 ani, dar era vioaie si curioasa sa vada mogaldeata care i-a luat locul. Nu va spun ce afectuasa era cand eram insarcinata, nu se dezlipea de mine si nici eu de ea, desi toata lumea ma acuza ca nu fac bine...
In fine, de 10 zile se simte rau de tot, picioarele din spate au lasat-o, nu mananca, nici apa nu prea bea, vomita...se simte rau de tot....si eu sunt trista ....trista ...mai plang si baietelul meu vine si imi fac „mai-mai” de parca ar sti...si pe ea o mangaie (acum locuia cu parintii mei, ptr ca cel mic din prea multa dragoste o cam necajea)...chiar acum sotul meu e la alt medic cu ea sa vedem ce e de facut....asta noapte nici n-am putut sa dorm, ma gandeam la ea, la cum alerga fericita pe malul marii, la plimbarile pe langa carutul cu bebe....stiu ca e batrana, dar...nu vreau sa accept....acum asteptandu-l pe sotul meu sa vina...am dat peste subiectul acesta....offfff....ce rau imi pare dupa sufletelul meu drag...te inteleg perfect Pepsi, nu credeam ca o sa vina si ptr noi clipa asta...si chiar ma gandeam de dimineata ce vom face daca va trebui sa alegem ca si voi....
N-am sa pricep niciodata oamenii care iti rad in nas cand te vad cat suferi dupa animalutu tau.
Va doresc ce-mi doresc si mie, putere sa treceti peste moment si sa ii povestim micutului nostru povesti frumoase cu "a fost odata un catel...."
aime
mona25 spune:
Of Of ....iti intreleg durerea pt ca si eu iubesc foarte mult cainii, si am doi acasa...si cand ma gandesc ca la fel de mult voi suferi cand ii voi pierde ma apuca plansul...mai ales ca unul dintre ei e batranel are 12 ani..
Asta e..nu ai ce face...dar eu de fiecare data cand vad un caine mort pe marginea drumului imi vine sa morrr dar ma gandesc ca e in rai, asa trebuie si tu sa gandesti de saracutul pepsi.
miris_ spune:
pepsi, iti inteleg durerea.
eu am trait ceva asemanator. unul dintre cainii mei, un rottweiller care a fost ca si copilul meu timp de 5 ani, a trebuit eutanasiat la 10 zile dupa ce am nascut eu. nu am avut puterea sa ma duc la el, era la terapie intensiva-cancer generalizat, dar i-am trimis jucaria preferata si paturica pt a-l ingropa tatal meu in padure la noi la tara. cand a plecat, a plecat cu o parte din sufletul meu. ceea ce vreu sa iti spun, ce m-a ajutat sa imi revin, a fost faptul ca de atunci, in fiecare saptamana ma duc si ii aprind o lumanare la biserica. si copilul m-a ajutat sa imi revin, pt ca toata atentia a fost indreptata catre el.
nu am putut insa sa stau fara un suflet alaturi de mine si copilul meu si cand mihnea a facut 4 ani i-am luat un bichonel. de unde zisesem ca eu niciodata nu imi voi mai lua caine. nu am putut, stiu cat de frumoasa e viata si cu un caine alaturi.
e greu, insa trece...
pastreaza in suflet amintirea lui si el va fi alaturi de voi...
la tara, de multe ori, ma gandesc la el, la rossco (ca e ingropat acolo), ma gandesc la frumoasele momente petrecute alaturi de el stiu ca imi e dor de el si de multe ori imediat simt o adiere usoara... imi place sa cred ca el e acolo cu mine. era copilul meu dinainte de a-l naste pe mihnea. parca dumnezeu l-a luat ca sa nu sufere ca nu mai e pe primul loc. nu stiu...mi l-a dat cand aveam mare nevoie de ajutor, parca rossco ar fi avut o misiune, iar cand am nascut, misiunea lui s-a terminat si d-zeu l-a luat la el pe sufletul acela minunat.
asa a fost sa fie....
fii tare! noi suntem alaturi de tine, de voi.
Cristina si Mihnea Stefan
miris_ spune:
amintirea lui ma emotioneaza mereu...
imi cer scuze daca nu are noima ce am scris mai sus
Cristina si Mihnea Stefan
aime spune:
Va scriam mai sus povestea noastra...de azi sufletel al meu nu mai e...a plecat in raiul lor, al cateilor...si tot cancer...la splina....inca ....am ingropat-o in curtea din spatele casei...si mereu stiu ca va fi acolo ...dragul meu sufletel iubit drag
aime
Mariaa spune:
Aime, imi pare rau pentru pierderea ta...Si noi l-am ingropat pe Negrut in livada, sub un par si in anul urmator au iesit lalele in locul unde l-am ingropat...
Fii tare !
- Rabdarea este cheia fericirii -
Mariaa
miris_ spune:
aime, imi pare rau ca si voi treceti prin necazul acesta...
sufletul ei va fi mereu alaturi de voi
Cristina si Mihnea Stefan