sintem ffff tristi

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Karina spune:

Si eu am avut o catelusa, canis, Lady. Am avut-o de la o luna si a murit la 13 ani si un pic. A avut cancer tot la gura, dar am avut noroc, intr-o luna a murit, fara sa se chinuie. Si acum imi dau lacrimile cind ma gindesc. Stiu ca eram la serviciu cind mi-a spus mama si am inceput sa pling asa tare ca s-a speriat colegul meu, ca cine stie ce am patit... Am plins luni de zile... Poza ei e si acuma pe usa biroului meu. Imi plac tare mult ciinii, dar am zis ca nu-mi mai iau niciodata alt ciine, dar asta probabil pina la proba contrarie , ca nici pe el nu l-am vrut (adica nu l-am cautat) dar cind l-am vazut, n-am putut sa renunt la el...



Asta e parerea mea, dar tu faci cum crezi ca e mai bine



Karina + Bogdanel

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41659" target="_blank">Ajutati-l pe Mihaita !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Pepsi spune:

oanademunck imi pare rau ptr catelusa ta, nici eu nu l-am vazut pe sotul meu plingind si suferind asa niciodata in 13 ani de cind sintem impreuna.ma bucur ptr ca aveti noroc de celalalt catel, sa dea Domnu sa fie sanatos in continuare. merci ca te gindesti la mine si merci ptr gindurile bune si incurajari!

ana-maria 21, ma bucur ca si tu ti-ai adus aici catelul, sa ai parte de el, cine stie poate dupa citiva ani vom mai vrea sa avem un catelus dar acum nu sintem deloc deschisi la asta, cind ma gindesc cum a suferit Pepsi, si cit de mult costa tratamentele aici (un tomograf in Montreal este 16000$)si cu toate astea nu l-am putut salva ne este frica sa avem alt ciine!si cel mai greu a fost sa luam hotarirea sa-i curmam viata...... ca sa nu mai sufere.
nu e moment sa nu pling cind ma gindesc la el....

roxana 1974, nici noi nu avem curaj sa ne luam alt ciine!

karina, si eu ca si tine pling pe la servici, si am poza lui la mine in portofel linga cea a sotului si a bebelusului meu. si eu zic acuma ca nu ne vom mai lua ciine dar cum spui tu cine stie cum se va face viata!

va multumesc la toata lumea de raspunsuri si ptr sustinere morala, ma ajuta fff mult in aceste momente!
merci


Flavia, mama lui Dominic 17 mai 2004
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sgflavia/album?.dir=/f878
http://community.webshots.com/user/pepsidominic

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tzuni spune:

Pepsi draga, si eu am trecut printr-o experienta de genul asta, dar n-am sa-ti povestesc despre ea. Eu, din cate ai scris tu la prima postare am vazut un lucru singur important:

Pepsi al tau, atat cat a trait, a avut o viata FERICITA! Ce catzel umblat prin lume ! Cat de rasfatat ! Cat de mult iubit ! Sa te intareasca gandul asta: atata cat i-a fost scris sa traiasca a fost FERICIT si NOROCOS sa va aiba ! Cu siguranta ca si el e acum un ingerash de catzel si de-acolo, de sus, ar vrea sa va multumeasca pt ceea ce-ati facut pt el! Si n-ar vrea sa va vada tristi! Hai, Pepsi, zambeste ! Ai facut un catzel fericit pana la sfarsitul vietii lui si asta-i MARE LUCRU!


Tzuni mic si drag si scump si grasunel

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns malina_mircu spune:

te inteleg... ati facut ce era mai bine pt el...
eu am avut caine lup 11 ani, il chema Argus... l-am avut de la 11 ani, am crescut cu el, am colindat toata padurea avand body-guardul cu mine, mi-am fauct cunostinte priteni, am avut o mare independentza pt varsta mea fiind in siguratza cu el.
mia avusese probleme cu picioarele din spate pana cand intr-o zi i-au paralizat picioarele din spate. cel mult putea sa stea / mearga in fund. a fost groaznic... era lucrul de care ma temeam cel mai tare sa trebuiasca sa-l eutanasiem. Pana la urma am luat decizia asta...
Multumirea mea este ca a inchis ochii senin, fara chinuri, tinandu-l in bratze.

si acum imi dau lacrimile desi au trecut 4 ani si desi sunt la serviciu...


pupici
Malina siDanutz (5 aprilie 2004)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anis spune:

Offf..imi dau seama ca suferi f tare.
Si eu am 3 catelusi, mama cu cei 2 pui.Mama lor are 11 ani..si ma gandesc cu groaza ca se apropie din ce in ce mai tare batranetea ei si nu vreau sa o vad cum se chinuie.


AniS si Ingrid *** ingerashul ce mi l-a trimis Dumnezeu *** (2 august 2005)
"Happiness is like perfume,you can't pour on others without getting a few drops on yourself."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns louisea spune:

quote:
Originally posted by Tzuni
un lucru singur important:

Pepsi al tau, atat cat a trait, a avut o viata FERICITA! Ce catzel umblat prin lume ! Cat de rasfatat ! Cat de mult iubit ! Sa te intareasca gandul asta: atata cat i-a fost scris sa traiasca a fost FERICIT si NOROCOS sa va aiba ! Cu siguranta ca si el e acum un ingerash de catzel si de-acolo, de sus, ar vrea sa va multumeasca pt ceea ce-ati facut pt el! Si n-ar vrea sa va vada tristi! Hai, Pepsi, zambeste ! Ai facut un catzel fericit pana la sfarsitul vietii lui si asta-i MARE LUCRU!




uff nu vreau sa-mi inchipui cum ar fi sa-l pierd pe Bandit..



------------------------
Louisea si Bandit

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Pepsi spune:

am plins citind ce mi-ati scris.
tzuni, ai dreptate, mama si o prietena de-a mea mi-au zis la fel. da a fost fericit ci vesel, poate mai putin in ultimii doi ani de cind a venit bebe nostru si ultimele luni din cauza bolii!
malina mircu, noi nu am avut puterea sa-l tinem in brate pina se stinge, ne-au descris procedeul, ar plingeam atit de tare si eu si sotul si nu ne simteam capabili sa-l tinem in brate pina moare! ne-au zis ca-i pun morfina si ca nu va suferi deloc, dar acum ma simt vinovata ca nu am avut forta sa-l conduc pe ultimul drum, si ca l-am lasat singur printre straini.dar pur si simplu n-am putut sa stau sa-l vad cum moare...
anis din pacate asta se intimpla cu noi toti imbatrinim si intr-o zi nu mai sintem, la fel se intimpla si cu cateii.
pe noi ne-a luat prin surprindere, Pepsi abia facuse 5 ani, era tinar...
il visez noaptea, cu blanita lui moale si botul catifelat.....imi lipseste mai mult decit mi-as fi putut imaginat.....sint sentimente pe care nu le controlam.......si va ramine un gol acolo toata viata!
daca-mi permit un sfat profitati de animalele voastre cit mai mult, ca nu se stie cind nu mai sint linga voi!

Flavia, mama lui Dominic 17 mai 2004
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sgflavia/album?.dir=/f878
http://community.webshots.com/user/pepsidominic

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns malina_mircu spune:

gandeste-te la momentele frumoase pe care le-ai petrecut cu el. nu te mai gandi ca nu mai este... va fi tot timpul in amintirile voastre.

nici eu nu mai vreau acum alt caine, pur si simplu nu mai pot. mai ales nu in apartament.
dar cand o sa ne luam casa sigur o sa ne luam ca sa se bucure si copilul meu de compania unui animal minnunat. eu am tarin inconjurata de animale si a fsot ff frumos.

pupici
Malina siDanutz (5 aprilie 2004)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns giul spune:

daca te ajuta cu ceva ,si eu sufar la fel.fetita mea -catel ,giuli s-a dus pe 24 ian 2005 avea cam 10 ani jumate .de atunci totul s-a frant in mine ,am simtit cea mai profunda durere fizica si psihica.am sot si copii,mai aveam 2 caini si 5 pisici ,aveam servici ,lipsa acestora ar explica o durere atat de mare .pe 6 febr. am luat din targul plumbuita o puisoara de setter irlandez pentru fiica-mea ,mi-era teama ca nu s-a exteriorizat deloc plangand ,povestind .in afara de faptul ca fata o iubeste mult ,ca am strans dupa catel de m-am saturat,ma simt vinovata ca nu simt nimic pentru ea ,durerea mea si dorul de giuli sunt la fel de mari ca in ziua cand a plecat .si ca suferinta sa fie completa la 1an si o luna mi-a mai murit alta catelusa .nu stiu cum sa explic de ce doare atat de rau .va doresc numai bine





















Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mariaa spune:

Imi pare rau ca treci prin asta...
E tare dureros, iar faptul ca l-ai dus cu voi pana in Canada spune multe despre ce ati simtit pentru acest catel..

Noi am pierdut primul nostru caine in 2003. Avea 17 ani, era maidanez si era negru ca taciunele. La un moment dat incepuse sa cada din senin in timp ce alerga sau latra. La doua zile dupa prima 'criza' dupa ce am ajuns acasa de la lucru, a murit. Parca ne-a asteptat..
Noi stam la casa si avem o curte mare. Era atat de pustie dupa ce a murit cainele nostru...stateam in curte si ceva lipsea..era prea liniste.
Dupa o saptamana n-am mai suportat si ne-am dus in Aurora ( daca esti din Timisoara, stii despre ce vorbesc ) cu gandul sa ne uitam la caini sa ne mai linistim.
Am dat peste un pui de husky siberian care ne-a topit pe loc. Numai coada era de el, lunga si subtire...in rest ochii albastrii si blana pufoasa..I-am zis Oscar, macar numele sa fie impresionant ca el parca era de jucarie...
Acum are 3 ani si o splendoare de caine (ca doar e al nostru ..) si-l iubim foarte tare. Ne amintim des de Negrutz si ne dorim foarte tare ca si Oscar sa fie langa noi tot 17 ani macar, la fel de vioi, de liber si de fericit.

Apropo, profilul telefonului meu se numeste...Oscar, asa ca...

Nu te simti vinovata, ai facut ce era mai bine pentru el, l-ai eliberat de suferinta si el stia asta, cu siguranta.

In timp, dupa ce va mai reveniti, poate ar fi bine sa aduceti alt puiut de caine in casa, sa nu-i simta lipsa si sa nu sufere Dominic.


Numai bine va doresc-Rabdarea este cheia fericirii-
Mariaa

[http://community.webshots.com/myphotos?action=viewAllPhotos&albumID=551210272&security=FPKeiD

Mergi la inceput