100% sincer ?
Raspunsuri - Pagina 4
iulian1969g spune:
Initial creeata de Elise[/i]
>sinceritate e o calitate - dar orice calitate dusa la extrem devine defect?
...Devine defect in sensul in care nu este insotita de discernamant.
>Cind e sinceritatea benefica? si cind devine prostie? Sint mai multe tipuri de casnicii... un tip ar fi cel in care sotul e "best friend" si relatia e open: se pot discuta senin lucruri de genul "X a fost cea mai tare femeie din viata mea" sau "ce barbat era Y!"
Vezi tu, Elise, eu cred ca iubirea este cea mai importanta intr-o relatie de cuplu.
Iar sinceritatea trebuie sa se nasca numai dintr-o astfel de iubire autentica.
Daca sotul tau ti-ar spune:
"Vai, Elise, cand ma gandesc ce sani avea tipa aia, Cristina, cu care am fost impreuna aproape un an! Nu zic... ca si tu ai sani frumosi, Elise, dar tipa aia era superba!!! Vai, ce amintiri, ce amintiri!!!... Nu pot sa-mi iasa din cap sanii ei!... Vezi, Elise, eu sunt sincer cu tine!..."
Ei bine, in acest caz eu cred ca purtarea sotului tau nu ar fi deloc in regula!
Pentru ca... daca o placea asa de mult de ea, de ce nu mai este in continuare cu ea?
Sau, daca ea l-a parasit, de ce n-a ramas singur?
Sau, daca vrea sa fie sincer in toate pana la capat, de ce nu te-a anuntat de la inceputul relatiei voastre ca se va gandi si va pomeni mereu si mereu de sanii Cristinei?!...
Corect?
Pentru ca atunci cand iubesti pe cineva iti concentrezi toate puterile pentru a-i face bucurii, pentru a-l face fericit (nicidecum pentru a-l umili!); te gandesti cum sa-l ajuti mai bine!
Si in acest scop - de a-l face fericit - iti folosesti inteligenta, discernamantul, toate fortele de care dispui...
Fericirea ta este de a-l vedea pe el - omul iubit - fericit!
Si astfel elimini din comunicarea cu omul iubit ironiile, si toate cuvintele care l-ar putea rani.
Nu poti sa faci rau celui pe care-l iubesti cu adevarat!
Si, de asemenea, nu-ti pasa prea mult de ceea ce nu iubesti...
Nu cred ca exista o reteta anume; dar cred ca totul trebuie sa porneasca dintr-o iubire autentica si din de a fi cinstit cu tine insuti.
Giuliano
Elise spune:
quote:
O intrebare ajutatoare ar fi daca povesteste fostele aventuri si direct, catre tine sau de fata cu tine, catre alte persoane.
Caci daca nu, pe forum el este "forumist" si nu "sotul tau" asa ca nu se pune...
Dar te-as intreba si eu, asa, inafara concursului, pe o scara de la 1 la 10, cat esti de posesiva?
IEPU- nu-mi dau seama overall cit sint de posesiva - probabil variaza... acum, de ex., sint la limita d jos (1, daca vrei) pentru ca realizez ca n-am nici o sansa sa discut cu el.
Asa ca... sanatate, sa isi vada de viatza si ne prefacem ca nu-i nici o problema.
Stiu ca nu mi-a scris mie.
Postarile de mai sus sint, de fapt, varful icebergului.
Am considerat intotdeauna ca da, putem fi sinceri 100% unul cu altul, pentru ca nu e nimic intre noi care ne-ar putea rani atit de tare incit sa regretam ce am spus.
Deci, am considerat ca putem discuta "orice" si chiar am facut asta, pina la un punct.
Pina la punctul la care a sarit ca ars si m-a acuzat ca "vreau sa intru in mintea lui".
Admitind ca ar fi asa - ar fi fost vreo problema?
A fost o reactie f. bizara...
Si a coincis cu "povestirile" despre domnisoara de mai sus (de care, da, oricum stiam, mai putin faptul ca o regaseste "in gesturile mele")
Am dedus, cumva, ca aici e "buba".
Si ca sinceritatea lui se opreste pe undeva pe langa punctul asta. Mai departe nu e dispus sa mearga - e al lui si pus deoparte. Iar eu nu trebuie sa stiu.
Elise
Elise spune:
Giuliano,
ai perfecta dreptate.
Dar e greu de aplicat: daca te hotarasti sa fii sincer, si chiar esti, o perioada, dar la un moment dat intervine ceva si relizezi ca l-ai rani pe cel de langa tine prea mult?
Poti sa spui, brusc, "stop joc"?
S-ar putea sa fiu eu prea suspicioasa.
sau s-ar putea sa nu fiu.
Elise
IEPU spune:
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Ar fi bine sa nu ramii cu resentimente cind cunosti alta femeie, chiar daca o regasesti pe nevasta-ta in gesturile ei.Sint multe de spus.
Traieste-ti viata.
--------------------------------------------------------------------------------
Pai hai sa facem o "analiza gramaticala pe text".
Eu inteleg asa: daca iti lasi nevasta si cunosti o alta femeie, cauta sa nu o apreciezi fiind influentat de posibilele similitudini punctuale cu fosta.
Chestie de bun simt, as zice!
"Am considerat intotdeauna ca da, putem fi sinceri 100% unul cu altul, pentru ca nu e nimic intre noi care ne-ar putea rani atit de tare incit sa regretam ce am spus."
Ai considerat bine dar de cand s-au aglomerat problemele epuizarea nervoasa va face sa spuneti/cititi aceleasi cuvinte si sa intelegeti mesaje diferite. De fapt nu numai ca reactionati diferit la stress dar reactionati chiar prost.
Magda, mami de Horia (20ian1997) si Matei (3oct2005)
iulian1969g spune:
quote:
Originally posted by Elise
Giuliano,
ai perfecta dreptate.
Dar e greu de aplicat: daca te hotarasti sa fii sincer, si chiar esti, o perioada, dar la un moment dat intervine ceva si relizezi ca l-ai rani pe cel de langa tine prea mult?
Poti sa spui, brusc, "stop joc"?
Elise
Poti sa spui:
"Nu mai pot continua. Pur si simplu nu pot. Te rog sa nu te superi, dar nu mai pot continua discutia pe aceasta tema."
Adica sa fii cinstit: si cu tine insuti si cu cel de langa tine.
Adica sa anunti daca te-ai razgandit in vreo privinta, daca ai inceput sa privesti lucrurile in alt mod.
Eu asa procedez, si am constatat ca este cel mai bine: raman cinstit si cu mine insumi, si nici nu-l mint pe el de langa mine.
Giuliano
Happiness_4_us spune:
Eu cred ca majoritatea recurgem la cea de-a doua varianta, involuntar. daca intr-adevar iubim persoana de langa noi, tinem cont de ce anume ar rani-o sau i-ar face rau.
Nana Motoc
Kehleyr spune:
Eu pot sa spun ca mint prin omisiune. Adica, "sa spui adevarul, tot adevarul si numai adevarul" -- eu spun adevarul si numai adevarul, dar nu il spun pe tot. Daca sunt intrebata direct ceva, raspund sincer, dar altfel, prefer sa nu deschid discutii de dragul discutiilor.
Eu am considerat intotdeauna ca asa cum eu am nevoie de un spatiu al meu interior intim in care sa ma pot retrage, asa au nevoie si cei din jurul meu. Nu vreau sa intru in capul nimanui. Asta face pe oricine sa se simta vulnerabil si atacat. Fiecare dintre noi are ganduri si sentimente pe care le tine pentru el. Verbalizarea lor nu face nimic bun.
De fapt vreau sa spun cam ce a spus kitz-kitz mult mai frumos decat mine 
. Mai ales partea cu vorbele care dor, e asa adevarata! Odata ce le-ai spus nu le mai poti lua inapoi.
A, si inca ceva. Uneori sinceritatea nu dovedeste curaj, ci lasitate. Pentru ca odata ce ai spus ai aruncat responsabilitatea in afara. Cumva, "gata, am fost sincera, de acum nu mi se mai poate reprosa nimic". Uneori e nevoie de mai mult curaj sa iti controlezi tu gandurile si sentimentele decat sa le expui in fata celuilalt.
Se intelege ca nu vorbesc aici de ascunderea unor lucruri grave ca tradarea sau faptul ca a disparut iubirea sau faptul ca mi-am schimbat orientarea sexuala sau mai stiu eu ce de acest gen. Ma refer la ganduri si emotii de multe ori imprecise care pe moment par revelatoare si de impact maxim dar de fapt... trec repede.
In aceasta nehotarare, la raspantia optiunii, eu insami, in restul de realitate pe care-l ignor, stau si ma astept in zadar.
carmita_baby spune:
Eu am facut o mare greseala la inceputul relatiei cu sotul meu. Am fost foarte sincera cu el. Bine nu am inceput cu comparatii sau faze de astea, insa i-am spus multe lucruri care l-au ranit cu toate ca eu nu intelegeam asta. Treptat, treptat am inceput sa ma schimb. In momentul de fata nu as mai face greseala de la inceput. Poate ca intre timp m-am maturizat si realizez ca nu poti spune chiar asa absolut ce iti trece prin cap, pentru ca poti rani multa lume.
Nu imi plac nici mie minciunile gogosate, dar uneori o minciuna alba poate aduce multa liniste sufleteasca sufletului de langa tine.
Mello motanelul iubit
Elise spune:
Se prea poate sa percep prost mesajul lui: dar mi se pare bizar ca un om care tot timpul mi-a spus TOT (chiar daca doare) acum brusc are rezerve (si numai ref. la un anume subiect) si imi reproseaza ca atentez la intimitatea lui.... ("vrei sa intri in mintea mea").
Nu e un repros - doar nu ne putem impune ce simtim.
E doar o constatare.
Probabil nu vrea sa ma ranesca, dar nu-si da seama ca o face oricum.
Probabil de multe ori suspiciunile ranesc mai mult decit adevarul.
Elise
Kehleyr spune:
Elise, daca explicatia era pentru mine, ai dreptate. Eu vorbeam la nivel teoretic, tu normal ca in cazul tau particular interpretezi altfel toate "mesajele" lui. Si avand in vedere tot "trecutul" vostru este normal sa iti pui intrebari.