Prietenie intre persoane de sex opus
Raspunsuri - Pagina 3
impreuna spune:
quote:
Originally posted by Elise
DAR imi e foarte greu sa generalizez si sa spun ca toti barbatii de care eu nu sint atrasa vor fi atrasi de mine, sau n-avem ce discuta.
Si ca nu exista varianta in care nimeni nu e atras de nimeni - decit daca sint homosexuali!
Doamne fereste de asa ceva... ar insemna sa raman eu singura cu barbatu-meu, sa nu mai avem cu cine sa iesim la o bere fara sa provocam drame!!!
Elise
Da, sunt de acord.
Tocmai asta e, ca mi-ar place sa fiu la fel de sigura ca si tine, insa cu cat trece timpul, cu atat mai mult imi pun semne de intrebare...
Si nu ma bazez doar pe experienta mea, ci si a altora, ca am "studiat" cu foarte multe persoane "fenomenul" asta...
Edit pt ultima fraza:) cred ca e vorba de o relatie care implica mai mult decat iesit la o bere, ca asemenea amici e cat se poate de normal sa "detina" orice persoana.
Flavia (sotie si mamica fericita)
icradulescu spune:
quote:
Originally posted by impreuna
Revin cu o xplicatie in speranta sa nu fiu inteleasa gresit:
cand spun ca in majoritatea cazurilor in care m-am inteles f bine cu un barbat si din partea lor veneau avansurile, nu este din cauza ca as fi eu cine stie ce mandra "madona" :)
Ci pentru ca eu puteam avea o relatie de prietenie (platonica:) cu cei de care nu ma simteam atrasa. Si dc nu simteam asta de la inceput, slabe sanse sa apara pe parcurs.
Cu cei pe care ii simpatizam, nu ma puteam purta la fel de natural, nu eram la fel de sigura pe mine si n-ar fi iesit nimic.
In schimb cu ceilalti era invers, poate tocmai asta ii atragea, nu stiu...
Flavia (sotie si mamica fericita)
cat de frumos purple]Flavia[/purple] (sotie si mamica fericita)
[/quote]
Elise spune:
Roxana, si eu cred ca depinde foarte mult de felul de a fi al fiecaruia: daca o femeie e convinsa in sinea ei ca toti barbatii aflati pe 1 km patrat in jur sint atrasi de ea ca mustele de miere, logic ca va "emite" niste semnale pe care saracii le vor interpreta ca atare.
Si o sa considere ca asta se asteapta de la ei.
Vor purcede sa o cucereasca cu incredere, fara sa banuiasca faptul ca va deveni scandalizata din cauza asta.
Nu spun ca nu exista si barbati din rasa "marele alb", vezi reclama de mai sus, dar sa nu generalizam, ca nu sint toti asa.
Cel putin, nu toti care au peste 16 ani.
Si care sint heterosexuali. 
Elise
Mara76 spune:
quote:
daca nu m-a atras de la inceput, nu ma va atrage niciodata.
Da, dar oamenii se mai schimba. Sau poate ma simt eu cu musca pe caciula, ca cel mai bun prieten mi-a devenit sot?!
Ideea e ca se poate sa fii prieten ani de zile cu un om, sa n-ai nici o idee sexoasa referioare la el si totusi sa se intample ceva, sa fie un declic si sa ajungi sa-l vezi cu alti ochi. Si atunci totul se schimba, ramane comunicarea aia grozava si se adauga atractia. Si eu credeam si sustineam cu toata convingerea ideea ca exista prietenie intre un barbat si o femeie, pana am ajuns sa constat ca mai toate marile prietenii au sau au avut candva in timp si sex la mijloc. Nu vreau sa generalizez si ma bucur sa aud ca sunt si exceptii, dar in principal n-am vazut relatii durabile de prietenie intre sexe opuse, fara implicatii sentimentalo-hormonale. 
Roxane spune:
Din tot ce spuneti aici trebuie sa realizez ca de fapt sunt o norocoasa ca am reusit sa mentin o asemenea prietenie, adevarat, intre mine si el.
Nu neg, se poate ca dintr-o amicitie pentru inceput sa devina in timp o mare dragoste..este posibil dar sunt oameni si oameni, relatii si relatii.
Roxane
Lia spune:
Eu am doi prieteni foarte buni care nu-s gay,cu care n-am fost niciodata altceva decat prieteni buni si am convingerea ca dupa 16 respectiv 14 ani nu ne vom hotara sa devenim altceva.
Jocelyn spune:
Cred ca problema e ce intelegem prin prieten si pe urma sa se discute chestia asta.
Eu una nu as putea avea ca prieten un barbat caruia sa-i impartasesc la fel de multe lucruri sau la fel de profunde (si nici macar pe-aproape) asa cum o pot face in prezenta sotului meu. Si nici nu vad de ce aceasta nevoie.
Asta nu inseamna ca te izolezi! Avem prieteni cupluri si persoane care nu au nici o relatie, prieteni comuni, dar pana la a fi buna prietena cu un alt barbat sau el cu alta femeie e cale lunga. Din punctul meu de vedere o prietenie presupune foarte multe lucruri... printre care si timp petrecut impreuna doar cu persoana respectiva. Ceea ce poate fi/deveni daunator pentru relatia ta, oricat de inocenta sa zicem c-ar fi acea prietenie. Nu e vorba de gelozie, dar mie uneia nu mi se pare ok.
It is not enough to be good. You must be good for something. You must contribute good to the world. The world must be a better place for your presence. And the good that is in you must be spread to others. In this world so filled with problems, so constantly threatened by dark and evil challenges, you can and must rise above mediocrity, above indifference. You can become involved and speak with a strong voice for that which is right.
impreuna spune:
Joce hai sa iti zic cum vad lucrurile din punctul meu de vedere:)
Prietenii mei buni, de sex opus, ii am din copilarie/tinerete, adik cu mult timp inainte sa fiu casatorita.
Din punctul de vedere pe care il prezinti, mi se pare ca ai dreptate. Acum cand sunt casatorita poate ar fi o mare exceptie sa caut/dezvolt astfel de relatii.
Si din cate povestesc fetele aici, caare au asemenea prieteni buni, cam toti au ceva vechime, deci probabil tot inante de casatorie (in mare parte sa zicem).
Atunci problema se pune: sa rupem relatiile cu ei doar pt ca acum avem un partener de viata si ca sotul ne este deajuns?
De ce n-ar putea continua, bineinteles cu unele schimbari de atitudine, prioritati, etc?
Pt mine prietenii buni au ramas aceeasi, chiar si cativa din cei care la un moment dat au avut si alte sentimente fata de mine (indragostiti) am trecut peste asta pentru ca eram prieteni prea buni, prea vechi si am trecut prin multe impreuna. Am luat-o ca "un moment de ratacire".
Sau prietenii cu care am copilarit, cu 2 am fost si colega de facultate, erau ca si familia mea pt ca toti 3 eram departe de casa, mereu mergeam impreuna, aveam grija unii de altii sa nu ne lipseasca nimic, ne-am ajutat reciproc inclusiv la obtinerea job-urilor...
Mie mi se pare normal sa ramanem prieteni buni, cu atat mai mult cu cat atunci cand a aparut in peisaj sotul meu, s-au imprietenit imediat.
Flavia (sotie si mamica fericita)
Elise spune:
Jocelyn, si prietenii nostri buni sint prieteni vechi.
Ai mei sau ai lui.
I-am "asimilat" amindoi.
Dar nu neaparat la modul "eu stau cu femeile, tu vorbesti cu barbatii". De exemplu, mi s-a intimplat sa vorbesc f. mult cu prietenii barbati comuni, cind am avut probleme: el si-a luat "bobarnace" si a cerut opinia femeilor prietene... tocmai pentru ca mentalitatea unui barbat difera, totusi, de cea feminina.
Un prieten, am mai spus asta, este cel care poate de exemplu sa piarda o noapte cu tine, intr-un bar, ascultindu-te. Pentu ca uneori nu e nevoie de mai mult, ca sa te simti inteles.
Orice as spune, sint lucruri pe care nu pot sau nu vreau sa le discut cu EL.
Poate pentru ca l-as rani, poate pentru ca pe moment l-as impovara cu o problema in plus... poate pentru ca simt nevoia sa ascult o opinie neutra.
Asta nu inseamna ca noi doi nu sintem foarte uniti. Tocmai pentru ca sintem foarte uniti, pentru ca sint foarte sigura ca pe el il iubesc si nu vreau altceva, consider ca putem avea prieteni de sex opus fara nici o problema.
Elise
paraluta spune:
Eu am din fericire pentru mine un astfel de prieten; ne cunoastem de mai bine de 15 ani, am fost si colegi de liceu, iar pe urma am urmat aceeasi facultate. Este minunat sa ai un suflet langa tine, chiar daca persoana este la mii de km distanta. Dar am corespondat mereu, avem chiar o corespondenta foarte stransa, prin care ne punem unul altuia intrebari de tot felul, iar fiecare incearca sa-i raspunda celuilalt. Suntem ca doua suflete pereche, pot spune ca-l chiar iubesc, dar numai ca pe un prieten minunat care este. Nu stiu, probabil ca numai departarea a tinut relatia noastra de prietenie la acest nivel, si faptul ca eu sunt casatorita, el inca nefiind, probabil ca in alte conditii ar fi evoluat totul altfel. Dar suntem amandoi constienti ca daca am merge mai departe s-ar duce naibii prietenia noastra minunata, si nu merita. Pentru ca eu am spus candva ca o prietenie de suflet este ceva mai minunat chiar decat o relatie de casatorie care merge foarte bine.
Nu stiu, cred ca depinde foarte mult de imprejurari si de cele doua persoane implicate.