personajele imaginare - cum ii abordam?

Am o fetita de 2 ani si 9 luni. De ceva vreme incoace, de fiecare data cand o supara ceva sau cineva, sau daca o cert si nu vrea sa recunoasca faptul ca a gresit, pune capul in piept, se supara ea si spune ca "m-a suparat crocodilul". Acest crocodil imaginar devine scuza de fiecare data cand refuza o discutie si vrea ea sa stea suparata.

Ba chiar si noaptea sau seara, cand nu vrea sa doarma, imi spune ca "vine crocodilul". Nu stiu daca este o panica reala sau doar inventeaza scuze, pentru ca alteori adoarme singura fara probleme, nu are crize de anxietate.

Nu a speriat-o nimeni niciodata cu crocodilul sau cu altfel de bau-bau. Daca ar fi fost sa aleaga un personaj negativ caruia sa ii puna in carca toate relele, m-as fi asteptat sa ia pe cineva cunoscut: tigrul Shere Khan, vrajitoarea Ursula etc. Nu stiu de unde a aparut acest crocodil. Ea se uita des in atlasul zoologic si este unul dintre animalele pe care le recunoaste, dar din ce povesteste nu pare sa il considere mai infricosator decat pe leu, de exemplu.

Aseara am auzit-o prima oara cautand pe altcineva imaginar, sau altceva, nu am reusit sa imi dau seama. Pur si simplu rostea un nume (sau poate era un nume al unui obiect cunoscut si nu imi dadeam eu seama ce este) si alerga prin casa sa il caute, dar vesela, nu cu teama. Inclin sa cred ca era doar o scuza sa nu mearga la culcare. Nu am reusit sa imi dau seama la ce se refera, pentru ca nu a vrut sa imi dea detalii.

Si acum vin intrebarile:
1. Este normal, nu? Stiu ca in aceasta perioada ei incep sa isi foloseasca imaginatia si nu disting exact ce este real si ce nu.
2. De ce tocmai crocodilul? Era de asteptat sa aleaga ceva mai cunoscut?
3. Cum tratez problema? Eu nu am ras de ea nici o clipa, nu am certat-o ca spune minciuni sau altele de genul asta, am incercat pur si simplu sa ii spun ca nu e nici un crocodil, ca eu nu am vazut nici unul, ca nu trebuie sa dea vina pe el, de cateva ori chiar m-am prefacut ca ma uit dupa el prin camera (atunci cand nu vroia sa se culce la ea in camera).

Nu as vrea nici sa ii infranez imaginatia, dar nici sa o las sa se sperie de "basme". Desi pana acum, dupa cum am spus, crocodilul pare mai mult o scuza decat o teama reala.

mariussimiuc spune:

Nu cred ca pot sa-ti raspund intocmai la intrebarile tale,dar voiam sa-ti spun ca si baietelul unei prietene,atunci cand era cam de aceeasi varsta cu fetita ta,a avut 2 prieteni imaginari.Doar ca ei erau copii de aceeasi varsta cu el.S-au jucat impreuna,au vorbit impreuna,s-au certat,s-au batut chiar i-a facut cunostinta si mamei lui cu ei. Totul a trecut o data cu varsta si atunci cand a inceput sa mearga la gradinita,unde si-a gasit prieteni reali,nu imaginari.


Miha si Robert (18 nov 2004)



Omuletul pentru care se merita sa incerc sa fiu un om mai bun


Cand viata iti ofera lamai,fa-ti o limonada!

alinaluchian spune:

Eu m-as arata entuziasmata de crocodilul ei M-as juca cu ea asa cum vrea ea sa se joace. As intreba-o ce culoare are crocodilul ei. I-as spune ca si eu stiu un crocodil, dar al meu nu ma supara, ma face sa rid, sa fiu vesela. Si as ride ! As face-o curioasa de crocodilul meu si as intreba-o daca vrea sa-l vada. Si atunci i-as desena unul, indiferent cu ce culoare. Apoi as ruga-o sa mi-l arate si ea pe al ei Cred ca vei ramine uimita din nou de imaginatia fetitei tale.



Cel care furnizeaza altuia un gind constructiv, l-a imbogatit pe vecie.

Tango spune:

Draga Kehleyr, am si eu o fetita de aceeasi varsta cu a ta si are si ea un prieten crocodil, imaginar bineanteles. Cand o certam sau cannd are chef de alint vine crocodilul, iar cand are chef de joaca mi-l aduce sa-l mangai. Si io il mangai, ce sa fac si ma si bucur ca are imaginatie. Acu' astept raspunsurile celorlalte mamici ca poate totusi o fi ceva in neregula.
Pupa fata si prietenul ei crocodilul.

victoria si minunea mea Daria

tinatache spune:

Andra are un calutz pe care il cheama Go. Eu nu cred ca e ceva in neregula. Uneori calutul mai are cate un frate/sora. Uneori mai apare si catelul bunicilor (asta e real dar la noi e imaginar) si ii dam de papa, il mangaiem... Noi ne distram si le cantam in struna (a inceput si Patrick cu astea). Mai rau e cand incepe sa strige ca l-am uitat pe GO la gradi dar ii spun repede ca l-am luat, desigur ca l-am luat uite-l aici langa mine Odata a inceput sa strige "uite-l pe Go, mama!!" si mi-l arata in mijlocul intersectiei. L-am chemat la noi ca sa nu-l calce masina:))

Cristina
-----------------------------------------------
Explica-mi, si am sa uit
Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte
Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.
Confucius

corinadana spune:

Nu certati copiii cand viseaza!!!- zice cineva aici pe forrum!

corinadana mama Ralucai www.ralucaostoia1.exploretalent.com

Sabina spune:

Draga mea...sincera sa fiu, titlul m-a debusolat.

Cum tratam...


nu trebuie trata, trebuie savurat!!
Sofia are un milion de prieteni din astia.
la 2 ani si 5 luni era Mowgli din cartea junglei:)acu ea e motanu din pinochio si eu sunt vulpoiul si il vindem pe Pinochio:)
samd samd.


va pup pe amandoua.

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Principesa spune:

Kehleyr, din ce cauza reprezinta pt tine prezenta crocodilului o problema?
Dpdv al dezvoltarii e de asteptat sa aleaga crocodili sau alte creaturi cu accent pe oralitate.
Consider f inspirat mesajul alinei luchian si aceasta explorare te ajuta sa intelegi ceva despre psihodinamica fetitei tale si sa intelegi ce nevoi are si cum sa raspunzi la ele.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

Cristina_C spune:

Nu-i nimic de "tratat". Trece de la sine, dar trece si copilaria...Intra si tu in joc! Enjoy!

craciunitza spunea sa nu certam copiii cand viseaza!

Cumpara-i un crocodil de jucarie - materializarea celui imaginar. Daca pune ceva pe seama lui - de exemplu ca n-o lasa sa doarma - intri tu in rolul crocodilului si lamuresti lucrurille. La noi toate jucariile vorbesc, toate au ceva de spus: cu vocea mea, a lui tata, a lui Robert.

Mai nou, cand Robert face o pozna si-l certam, da vina pe un calut albastru. Ne spune sa-i vorbim calutului, ca el a gresit. Dar calutul nu se lasa acuzat pe nedrept... in cele din urma sfarseste prin a-i fi complice - eventual el i-a dat ideea sa faca boacana

Are si prieteni imaginari, inventeaza tot felul de situatii - e tipic varstei de 3-4 ani, am citit asta intr-o carte de psihologia copilului de Anne Bacus, daca nu ma insel.

Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002

filofteia spune:

La Adi personajele imaginare sunt din desenele animate...
Nici eu nu mi-am pus problema ca este anormal... Chiar ma amuza, cand isi imagineaza tot felul de situatii cu personajele din Scooby Doo... ultima data fred era in spital si el le dadea telefon la toti si le spunea si organiza echipa in locul lui Fred...
Vorbeste la telefon cu pisica de la tara si aia de la nasa, cu Labus cainele de la tara...
Si as avea multe exmple ca al meu are o imaginatie foarte dezvoltata.

Kehleyr spune:

Sabina - am modificat titlul subiectului din "tratam" in "abordam" pentru ca asta era de fapt intrebarea mea. Nu am formulat-o bine.

Principesa - eu vroiam doar sa intreb daca am de ce sa ma tem. Daca acest crocodil invocat mai ales in situatii negative poate reprezenta vreo teama a ei ascunsa pe care nu as vrea sa i-o ignor sau sa o las sa degenereze in altceva. Adica, sa stiu daca nu e expresia a ceva mai grav. Am in minte experienta Corneliei cu Maria ei si stiu prin ce a trecut. Sunt constienta ca nu se intalnesc des cazuri ca ale ei, dar... nu cred ca strica sa fiu prevazatoare.
Cum adica "accent pe oralitate"?

Va multumesc pentru ca mi-ati impartasit experientele voastre. Ma ajuta mult. Am sa incerc un mod de abordare care sa o incurajeze sa dezvolte reprezentarea crocodilului , poate asa imi raspund automat si la alte intrebari referitor la alte posibile semnificatii ale lui.

---

In aceasta nehotarare, la raspantia optiunii, eu insami, in restul de realitate pe care-l ignor, stau si ma astept in zadar.