copilul meu - nu este asa cum m-am asteptat
Raspunsuri - Pagina 2
stefanluchian spune:
Mama mea a vrut sa devin cineva. Ma compara mereu cu altii. M-a vrut zecist. Nu m-a obligat, dar m-a vrut asa. Iar eu am iubit-o pe mama mea si n-am vrut s-o dezamagesc. Asa ca m-am straduit din rasputeri. M-am lasat pe mine de-o parte ca s-o vad pe ea fericita. Am crezut c-o sa reusesc si apoi o sa ma ocup si de mine.
Dar n-a fost sa fie asa. Acum nu-mi folosesc la nimic rezultatele scolare. Nici ei (pentru ca nu am finalizat, nu am punctat asa cum si-ar fi dorit). Evolutia registrului meu de valori n-a coincis cu a ei. Si n-a avut nimeni de cistigat. Nici eu, nici ea.
Eu ma simt fericit asa cum sunt. Ea nu. Pentru ca m-ar fi vrut altfel.
Fetita ta va fi, Kehleyr, fericita raportindu-se la scara ei de valori. Tu insa risti sa nu fii, pentru c-o raportezi pe ea la modelul tau. Las-o libera, sa se exprime in viata dupa cum simte. Las-o sa fie fericita. Si cind zic "las-o" nu ma refer la actiunea de a nu o ingradi pe ea, ci la tine, la a nu-ti conditiona fericirea ta de realizarile ei conform modelului tau.
Nu cred ca Dumnezeu ne vrea pe toti destepti. Dar sigur ne vrea pe toti fericiti.
Fii fericita. Fetita ta oricum este.
Cricor spune:
Kehleyr, parca esti eu. Si eu sunt oarecum ingrijorata de lipsa preocuparilor intelectuale la fi-miu, totalul dezinteres fata de scoala. Eu credeam ca toate astea se mostenesc, dar el n-a mostenit nimic de la noi. Cu toatea astea e un copil optimist si fericit, il place toata lumea, are un suflet bun si cand ma trezesc comparandu-l cu copii prietenilor (pentru care scrisul e o activitate placuta), imi spun ca cel mai important pe lumea asta e sa fii fericit si sa ai dragoste pentru cei din jurul tau. Poate n-o sa faca o super de scoala, so what, daca o sa fie sanatos si fericit ce altceva imi mai pot dori pentru el??
Stiti cum zicem cu totii ca cel mai important e sa fie copilul sanatos? De multe ori uitam de asta si ne preocupam exagerat de mult ca nu scrie, sau nu deseneaza cu sens, etc. Am o prietena care a descoperit ca baietelul ei de 3.5 ani are autism. De atunci ma gandesc ca toate nelinistile mele vis-a vis de preocuparile intelectuale ale copilului meu sunt meschine.
Corina
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58588&whichpage=1/" target="_blank">Ajutati-l pe George!
www.cuzuc.netfirms.com
mamica dulce spune:
cricor ai dreptate.Cred ca stefanluchian a exagerat putin-adica e corect ce a spus,dar e prea mult pentru cazul de fata,dupa cum inteleg eu problema lui kehleyr este relativ simpla si nu cu mult deosebita de a altor mame.
Ideea ei de timp de calitate petrecut cu fiica ei e sa faca puzzle,sa citeasca,etc-anume activitati intelectuale.Si e putin frustrata-ca dezamagita ar fi cuvant prea mare-ca nu poate sa petreaca mult timp asa,deoarece fetita nu coopereaza in sensul asta.
Pentru alte mame idealul ar fi sa bata mingea,sau sa cante,sa faca balet sau cine mai stie ce.
Dorinta mea cea mai fierbinte e sa sporovaiesc cu fi-meu,sa ma toace pana il rog eu sa taca:)-insa nici o sansa deocamdata.daca el nu coopera in alt sens,mi-as fi dorit si eui probabil sa fi fost ma i "tocilar" sau mai sportiv sau mai infipt ..
pe de alta parte copiii se schimba si felul cum sunt acum,mici,nu e o oglinda a ce vor fi cand vor mai creste!!!
Apropo de ce zicea cineva-el E fericit asa,nu pun presiuni mari asupra lui,daca pun nu-l impresioneaza si...am momente destul de nasoale cu mine insami.
Apoi ma gandesc..asa cum spunea cricor,am copil..o minune,sanatos,frumos si destept..o sa vorbeasca,fiecare cu ritmul lui.
pe de alta parte eu cred ca pana la un punct trebuiesc puse presiuni asupra copilului...si parintii mei m-au vrut zecista si cu facultate si de toate-le am si?nu-mi folosesc la nimic acum,dar le am!Daca merg pe principiul copilul sa fie fericit si relaxat,nu conteaza cat poate sau cat interes depune...in cazul meu ar spune si la 7 ani suc! in loc de da-mi suc te rog,
sau cati copii invata isi dezvolta aptitudinile din impuls propriu,sau invata sau..?Acum iar o ia discutia pe aratura dar,din punctul meu de vedere trebuie sa fie un balans la cat pui copilul la treaba si il lasi sa fie fericit.
Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.
casandra spune:
Stiu ca ti s-a mai spus, dar, totusi, are doar 2 ani.
Eu am invatat sa numar la 5 ani, literele la scoala, la 6 ani, puzzle n-am facut in prima copilarie. Si cu toate astea am un masterat in matematica.
roisin spune:
Dar de ce trebuie sa stie litere, cifre si sa construiasca puzzleuri? De ce nu e de ajuns sa fie doar fericita si sa faca exact ce-i place?
La doi ani jumate eu n-am nici o pretentie de la fiica-mea: stie destule, invata repejor orice cu conditia sa-i placa (rezonabil, zic eu), nu recunoaste nici 5 litere, cifrele le cam incurca, iar la puzzle e dezastru. In schimb e fericita sa se tarasca sub masa cu sor'sa, sa se ascunda in geamantan si sa coloreze peretii.
Un copil perfect nu este unul care face puzzleuri pe banda rulanta. Un copil perfect este un copil care rade.
Mie nu mi-e ciuda ca fi-mea nu stie cate-n luna si-n stele, pe mine ma omoara ca n-am suficiente resurse sa-i dezvolt imaginatia si spiritul creativ...
Rosey spune:
quote:
Initial creeata de Kehleyr
[br
Nu poate face singura nici macar un puzzle de 6 piese. Intr-o vreme stia toate literele si numara, acum nu mai vrea. Sunt convinsa ca nu e retardata sau ceva de genul acesta, pur si simplu nu o intereseaza.
Ai asteptari ridicol de mari din partea ei. Sfatul meu, de mama si de cadru didactic, este sa o lasi sa se bucure de copilarie si sa nu cumva sa o stresezi inutil!!!
Rosey spune:
quote:
Originally posted by roisin
Dar de ce trebuie sa stie litere, cifre si sa construiasca puzzleuri? De ce nu e de ajuns sa fie doar fericita si sa faca exact ce-i place?
Un copil perfect nu este unul care face puzzleuri pe banda rulanta. Un copil perfect este un copil care rade.
Subscriu total!! Asta as fi vrut sa spun si eu, daca nu o ziceai tu:)
filofteia spune:
Mi se pare foarte interesant subiectul...
Eu sunt in extrema cealalta... Adica sunt foarte multumita de Adi... desi la 2 ani nu vorbea ... La 4 ani l-a spus pe r ... Acum are 5 ani si nici vorba de puzeluri... sau alte constructii mai complicate... Nu este extrem de interesat de citit... nu sunt sigura nici daca stie toate literele... deabia de o luna a inceput sa se joace copiind ceea ce scriu eu... In schimb este foarte interesat de cifre... face adunari in gand ... si canta... Are un repertoriu bogat... nu stie poezii, dar stie zeci de cantece...
Problema mea este familia... care il compara mereu cu varul mai mare cu 2 luni si care stie sa citeasca si alte alea... Sa spun ca spiritele s-au mai domolit dupa ce a inceput canto si si-au dat seama ca totusi are si Adi al meu ceva deosebit...
Eu nu vreau un supercopil... ci unul care sa fie normal... sanatos, fericit... sa aiba o familie si sa se bucure de ea...
Din prisma familiei ma ingrozeste scoala... daca va fi undeva pe la mijloc iar vor incepe comparatiile... eu nu am de luptat cu mine si cu cei din jur...
roxanaz spune:
Parerea mea este ca toti copiii se schimba, evolueaza. eu am crescut intr-un mediu cu mari asteptari intelectuale - parintii si rudele mele m-au stimulat intodeauna sa citesc, sa cant la pian (am facut 13 ani, in fiecare zi minim 2 ore de studiu), sa invat foarte bine ("nu bine, foarte bine" 
- asta e citat). si o faceam. si recunosc ca nu aveam intotdeauna tragere de inima, dar asa era rutina si asa ma cresteau ai mei, mai "nemteste". dar acum le multumesc, pentru ca incet incet am inceput sa iubesc lucrurile astea, tonele de carti din biblioteca si cunostintele care s-au acumulat si care imi folosesc acum.
asa ca sfatul meu este sa nu disperi si sa nu te superi. dar nici sa nu abandonezi. continua sa ii citesti, sa o stimulezi, sa desenati impreuna, sa colorati, sa cantati. va incepe sa aprecieze si sa iubeasca toate lucrurile astea. si sa le faca din proprie initiativa. nu spune nimeni ca trebuie sa faca integrale sau sa rezolve ecuatii la 6 ani. dar parerea mea este ca educatia si lucrurile astea or sa ii ajute mult de tot....si ca iti va fi recunoscatoare atunci cand va fi mare si isi va intemeia o familie.
Roxana
stefanluchian spune:
Filofteia, nu ai de luptat cu cei din jur, decit daca parerea lor este un parametru in formula fericirii tale.