parinti autoritari
Raspunsuri - Pagina 3
miki_c spune:
Gata l-am inscris azi la scoala, doar mama a stiut ca ma duc pentru ca am rugat-o sa stea cu bb si a venit (pentru ca sunt singura toate saptamana ca altfel nu indraznea - am avut in week-end iar o divergenta), iar tata nu m-a intrebat absolut nimic - pentru ca este suparat pe mine. Nu le vine sa creada ca am trecut peste cuvantul lor. Asa au fost obisnuiti ca eu sa fiu copilul care executa ce spun ei si atat.
Pana aici a fost gata hotarat. Pai pana cand.
cristiama spune:
Bravo pentru tine.
si in legatura cu ce zici de parintii tai ca ei nu o sa-si schimbe parerea. PAREREA lor ii priveste personal, nu are de ce sa te influenteze pe tine.
E copilul tau si tu faci cum crezi ca e mai bine pt el.
Faptul ca ei cred altceva ii priveste personal.
Sa nu cumva sa cedezi, vei crea un precedent periculos. Or sa stie ca daca "tatal tau se supara", ca daca mama e imbufnata o sa faci in continuare cum vor ei.
Stii care e problema la tine? Simtul datoriei. Tu crezi, ca si ai tai de fapt, ca trebuie sa-ti asculti parintii, ca ei stiu ce-i mai bine pentru tine.
Poate e timpul sa tai cordonul ombilical, sa te maturizezi.
In momentul in care vei fi pe picioarele tale statul impreuna cu ai tai nici nu va mai constitui o optiune, vei stii ca trebuie sa stati singuri!
Rufus spune:
Eu sunt un parinte autoritar.
Parintii tai sunt teroristi.
Este o diferenta.
Ceea ce trebuie retinut este faptul ca, intr-un final, lucrurile astea iti pot afecta viata si familia; intr-un sens negativ, fireste.
Cu metodele tale, fa-i sa inteleaga nu ca tu faci mai bine (ca nu vor intelege veci), dar ca esti singura care hotaraste. Azi asa, maine asa, vor accepta.
Poate n-am vazut eu, dar care-i pozitia sotului tau, in general?
poze multe cu noi
spic de grau spune:
Rufus, asta vroiam si eu sa intreb: care e pozitia sotului tau miki? El nu are nici un cuvant de spus? Cum accepta situatia?
Citeste articolul de mai jos! Ti se pare cunoscut?
ATENTIE LA MAMA FUZIONALA !
Autor: Marianne Chouchan
Traducere din limba franceza: Brindusa Pop
Brindusa Pop este psiholog, membru al Grupului de Studiu al Asociatiei Internationale de Psihanaliza (IPA). A absolvit cursurile de Masterat in Psihopatologie Fundamentala si Psihanaliza la Universitatea Paris VII.
A nu fi inteleasa de catre mama sa este dificil; a se intelege prea bine poate conduce la incapacitatea de a-si gasi propriul drum. Asta pentru ca mama si fiica traiesc intr-o relatie cvasi-exclusivista. Atunci cand dragostea dintre cele doua este foarte fuzionala, atentie, e periculos !
Exista mama care critica si mama care asculta…. Devenind cele mai bune prietene ale fiicelor lor, ajung sa traiasca aventurile adolescentei si devin, fara voia lor, distructive.
Mama-confidenta
Unele mame se tem ca fiicele lor vor trai lasandu-le pe ele deoparte si, din acest motiv, le "fagociteaza" inca din copilarie. Confidente ale tuturor tristetilor si bucuriilor, ele le incredinteaza si insatisfactiile si asteptarile lor. Prin urmare, este dificil pentru fiica sa distinga intre propriile emotii si emotiile mamei, pentru ca cele doua femei a avut tot timpul o relatie fuzionala. Astfel, tanara indragostita se va increde, fara ezitare, in aceasta mama careia ii poate spune orice, iar aceasta, care "isi cunoaste fiica pentru ca ea a facut-o", o va consilia sau orienta. Prietenia aceasta se va transforma treptat in prizonierat inainte ca fiica sa-si dea seama deoarece structura sa afectiva include aceasta legatura fuzionala. Ea nu va putea sa se indeparteze de mama sa nici cand va avea o viata de cuplu: ea cunoaste din interior durerea pe care o simte mama sa daca o va inlatura si se va simti responsabila de aceasta suferinta. Intr-o relatie fuzionala mama-fiica, a o face sa sufere pe mama sa inseamna a-si produce siesi suferinta.
A scapa de posesivitate
Unele mame si fiice se suna la telefon zilnic, chiar de mai multe ori pe zi. Nimic din ceea ce este intim pentru una nu ii este strain celeilalte. Atunci cand fiica sufera, mama este intotdeauna acolo pentru a o consala. Aceasta legatura, care poate sa para ideala, ii arunca pe ceilalti in afara unei sfere intime inegalabile. Astfel, partenerul de viata si sexual nu ocupa decat un loc secundar in preajma fiicei. El poate sa ajunga pana la a o seduce pe mama pentru a o castiga pe fiica, ca si cum mama si fiica ar fi una sau pentru ca privirea uneia o orienteaza pe a celeilalte. Atata timp cat mama si fiica sunt in acord, totul va fi bine pentru ele. In momentul in care fiica devine constienta de faptul ca nu are o viata proprie si vrea sa isi orienteze dragostea catre altcineva decat mama sa, relatia se degradeaza violent. Impartita intre compasiunea pentru mama si ura impotriva celei care nu ii permite o viata fara ea, fiica risca sa isi petreaca intreaga viata incercand sa se smulga din bratele acestei mame omnipotente, traind astfel o adolescenta fara sfarsit.
De la mama fuzionala la mama abuziva
Unele mame nu renunta niciodata la locul dominant pe care il ocupa in preajma fiicelor lor. Ele consiliaza, judeca, critica, fara a intelege ca trebuie sa le dea drumul. Uneori intretin la fiicele lor impresia de slabiciune pentru ca acestea sa continue sa se sprijine pe ele. Fiica adulta se simte vinovata ca nu este la inaltimea mamei sale, nu isi da dreptul, inconstient, nici sa reuseasca in viata amoroasa si nici sa se realizeze profesional. Atunci cand relatia mama-fiica este deteriorata la acest nivel, atunci cand influenta afectiva a mamei este de neinvins, fiica nu trebuie sa ezite sa recurga la o psihoterapie care o va ajuta sa se separe simbolic de aceasta mama prea devoratoare. 
Lumy- mamica lui 
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi
(11 Martie 2004)
Yesterday was the past, tomorrow will be the future,but today is a gift, that’s why we call it PRESENT
miki_c spune:
Sotul!! A fost si este prea bun ca altul in locul lui nu stiu daca rezista. Am avut multe discutii pe tema asta dar la modul intrebator de ce trebuie sa platim asa pentru orice in nici un caz sa fie vorba de despartire intre noi. Pot sa spun ca el intotdeauna anticipeaza astfelde evenimente dar eu cateodata increzatoare neg ceea ce spune crezand ca s-a mai shimbat ceva dar impresia ma inseala. El imi spune ca a invatat sa-i cunoasca maibine decat mine. Nu de multe ori am hotarat sa ne mutam mai departe de ei dar acum a venit si al doilea copil si este mai greu cu ei mici.
Eu am incercat sa scap din acest "corset" de multe ori in sensul ca am stat cu sotul meu inainte de casatorie 1 an impreuna fapt care a fost un dezastru si va spun si de ce se incerceau diverse motive de a ne desparti (ca mama are o colega care are un baiat!!!!!!! si care pentru mine era oribil) de cate ori ne intalneam nu aveam voie sa intarzii peste ora 20.00(la 23 de ani) nu aveam voie sa merg nicaieri cat am fost in facultate la petreceri la disco numai acasa si cu ei la bunici sambata si duminica foarte rar ma lasau singura acasa. Am intarziat o singura data pana la ora 23.00 si cand m-a adus acasa m-a batut tata si m-au certat amandoi de a stiut tot blocul dupa care i s-a facut chipurile rau si intr-un final mi-a spus ca "el isi duce singur crucea pana la capat daca eu nu-l ascult".Asa ca ..........nu am mai suportat mi-am luat boarfele si m-am mutat impreuna cu el in actuala casa si dupa un an ne-am casatorit chiar daca cu greu au acceptat pentru ca nu au avut incotro. Mai mult ori de cate ori vorbeam ceva intim cu mama se intorcea cu spatele pentru ii era rusine sa-mi spuna iar incet incet nici nu am mai discutat.
Asa ca va intreb si eu ce fel de mama ii puteti spune ca este.
Acum face pe omul cazut la datorie foarte bolnav care se gandeste ca nu maiapuca pensia, neanteles parasit (adica eu nu ma uit la sanatatea lor) pana acum vreo 2 ani imi spunea ca nu stiu sa-mi educ copilul ca ii este rusine cand iese cu el ceea ce s-a intamplat doarde cateva ori. In schimb toate colegele, rudele stiu ca ei sunt robii nostrii si pentru noi este rai. Cand mai scap si eu pe undeva cu ceva negativ mi se spune cum ca eu credeam ca.........
Ce sa mai.........ma opresc ca nu mai termin.
Momentan se pare ca apele sau linistit sau asa mi se pare pentru ca nu intreaba nimic tac amandoi chitic ci doar executa.
Rectific anul acesta implinesc 9 ani de la casatorie.
greieras spune:
Mai miki_c nu o sa-ti vina sa crezi daca iti spun ca eu am o bunica (pe parinti am reusit sa-i pun la punct de mult) care este asa posesiva. Am 32 de ani, sunt maritata, am copil si bunica mea de 80 de ani si plina de viata are impresia ca am 5 ani si ca sunt in posesia ei. Si eu sufar din cauza ei pentru ca o respect si o iubesc, dar avantajul meu este ca nu locuieste aproape de mine. Da, dar ma suna aproape zilnic.
Ce vroiam sa spun cu asta. M-am temult de multe ori (din respect)sa o ranesc pentru ca stiu ca ma adora, dar dupa ani de "box" mi-am dat seama ca de fapt relatia noastra continua perfect chiar daca o pun la punct. Se supara, imi tranteste telefonul dar culmea, dupa o saptamana se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Parintii tai prin tot ce spun te manipuleaza, te fac sa te simti vinovata tot timpul (sa nu cumva sa sufere din cauza ta) dar e clar ca te iubesc (asa posesiv cum stiu ei) si le va trece supararea. Ai sa ramai chiar tu uimita ca nu o sa moara nimeni de inima asa cum credeai. Familia ta acum este sotul si copiii. Eu tot timpul ii tai bunicii macaroana spunand "sotul meu a hotarat asa". Dar sotul meu este dispus sa stea intre mine si bunica daca vede ca ma supar prea tare, adica se impune. Ii spune "e sotia mea si asa vreau eu sa faca, sau sa se imbrace, sau ...)
Nu stiu daca te-am ajutat cu ceva dar ti-am spus te inteleg perfect.
Tot inainte, nu te da batuta.
Gloria si Eva (22 dec. 2004)
poze
viermisor spune:
Draga Miki e cumplit ce ti se intampla si te inteleg prefect. Situatia asta e trasa la indigo cu a noastra, numai la noi personalul principal e sotul meu. Ce se intampla e SANTAJ EMOTIONAL. Nu spun despre tine nimic ca nu te cunosc, dar sotului meu i se intampla toate astea pentru ca nu are incredere in el. Asa l-au crescut, se poarta cu el parca e handicapat, parca nu ar fi in stare sa ia nici o decizie. Nu am auzit de 10 ani de cand suntem inpreuna niciodata o lauda cat de mica de la ei. Il terorizeaza cu telefoanele, ei stau in Brasov si sunt sigura ca vina are si el ca da raportul cu tot ce i se intampla. Il suna si la servici, eu una as muri de rusine, chiar mi-a zis ca au ras colegii de convertatiile lui cu mama: 'bine,mama....da,mama...bine,mama", atat timp de 10 min.
Va zic drept ca am incercat prin toate mijloacele posibile sa-l schimb. Nu pot si gata, poate ar fi cazul de o persoana din afara, un specilist. Daca ii spun ceva zice ca am ceva cu parintii lui.
Asa ca eu nu ridic niciodata telefonul si cand aud ca vorbeste cu ei merg cat mai departe sa nu aud conversatia, ca altfel ma umplu de nervi.
Sfatul meu este sa ai incredere in tine, sa nu te invinovatesti pentru nici un esec (cu atat mai putin, daca auzi 'ti-am spus noi') si sa raresti pe cat posibil vizitele la ei, sub diferite pretexte.
Poate ar fi bine sa-ti ascunzi putin dorintele dupa sotul tau. Le spui ca nu vrea el, in definitiv sunt copii vosti inainte de a fi nepotii lor.
Mult curaj!
viermisor
oanademunck spune:
Miki, ai de-a face cu cateva probleme din care doua foarte importante:una de dependetza emotionala si alta de rol si status. Astfel dependetza te de perintii tai si a lor de tine depaseste anumite granitze sa le zicem normale. Interferentza lor in viata ta nu mai este de la un anumit punct benefica. Nu cred ca trebuie sa te muti din bloc sau sa iei distanta fizica de ei pt a rezolva problemele. Ei si tu trebie sa va asumati rolurile si statusurile in concordanta cu varsta si cu sitauatia actuala. astfel acum tu esti mama a doi copii, esti sotie si la rma urmei mai tarziu copii tie iti vor reprosa deciziile luate vis-a vis de ei si paote si de parintii tai. facad ce vor parintii tai iti diminuii propria ta prestanta si respect in fata copiilor si a sotului. Nu trebuie sa iti fie frica ca in clasa a treia de deciziile pe care le ei si mai mult nu trebuie sa justifici tot ce faci in fata parintilor tai. Rolurile s-au schimbat de mult ai devenit mama, acum esti mama si mai apoi copilul lor. Din pacate este o relatie de feedback negativ, ai facut ce au vrut parintii tai, ai renuntat mereu , ei au vazut ca merge si continua tot asa. Chiar daca stati in acelasi bloc sau pe acelasi palier aveti dreptul la independenta voastra. asa ca nu mai renunta de dragul parintilor si nu iti mai fie prica de deciziile ale. ia-le si treci mai departe.
pupici
NinaB spune:
lasand la o parte faptul ca Principesa si Oanademunck au comentat corect situatia.... te intreb, fiind eu insami mama si fiica: cum poti accepta sa intervina cineva in familia ta????? indiferent cine!!! nu ti-e teama ca sotul si copii tai se vor indeparta de tine?
ce te nemultumeste la tine insati, astfel incat nu-ti poti asuma rolul de adult independent? ca familie aveti dreptul la calm si fericire, neconditionate de acceptul parintilor tai! curaj mamico si ignora-i!
toate bune