nu vrea cu mamy si cu taty
Raspunsuri - Pagina 3
CristinaT spune:
chiar daca nu ma intrebi pe mine am sa-ti raspund: daca iti permiti ia-ti o bona. Si pe mine m-au speriat la fel cu bonele, si m-am convis (bunicile) ca nu-i chiar asa cum spuneau ele. Nici una din femei nu le-a intrecut. La 2 ani si 7 luni am dus-o la gradi particulara un an, apoi la gradi normala. Tot timpul asta am avut si/sau bone.
www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006
heranna spune:
Cristina la ce gradinita sunteti? ce orar? imi e teama de imbolnaviririle care vor incepe o data cu intrarea in colectivitate,deaia eu voiam sa o dau deabia dupa 4 ani la gradi.mai scrie-mi te rog,imi dai curaj...voi toate imi dati curaj.
multumesc mult
ruxij spune:
Herrana, ti s-au dat sfaturi bune. La un moment dat e mai bine fara bunici. Dar nici nu pune la suflet, e mica, o sa uite de astea. Si eu am patit ceva asemanator. Cand era soacra mea la noi, ea statea cu el toata ziua, iar eu veneam la ora 5. Pentru ca ea nu il scotea afara, cum ajungeam eu, imediat ieseam afara, unde stateam in jur de doua ore. Problema era ca copilul meu nu mai voia niciodata sa intre in casa si il aduceam inauntru cu fortza, pe sus. Il luam in brate si el se apleca in jos sa imi scape de mana, iar eu il duceam asa sub brat si cu capul in jos. Eh, ma rog, sigur ca nu ii dadeam voie sa faca una sau alta. Cert e ca, pe mine nu putea sa ma sufere si numa' la bunica-sa voia. Dupa asta a trebuit sa il lasam in Romania la mama timp de mai bine de un an, un an jumate. Acum s-a intors si vreau sa iti spun ca numai la mine vrea. Nu vrea sa auda de mama mea, care l-a mai si atins la fund din cand in cand. Si pe sotul meu il cam respinge, la el nu vrea ca acum taica-su il cearta mai des decat mine. Asa ca uite, copiii sunt schimbatori. O sa uite, da-o la gradinita pe la trei ani, elmina bunicile la ora aia si situatia se va remedia. N-o sa tina minte ea ce facea la 2 ani.
Numai bine,
Lia
impreuna spune:
Heranna am citit subiectul tau exact la cateva momente dupa ce am avut un schimb de replici cu bunicii pe aceeasi tema, educatia copilului. 
Nici nu va dati seama fetelor ce bine mi-au picat sfaturile voastre 
Sustin parerea fetelor: daca nu gasesti o cale de mijloc ca binicile sa inteleaga ca rolul lor este doar de bunici, nu de parinti, incearca sa le restrangi acitivtatea si implicarea.
Pentru ca eu nu cred ca exagerezi, intr-adevar exista o problema in relatia voastra cu fetita.
Nu-ti fa probleme ca o vei rani, pentru ca acum este inca mica si se obisnuieste repede. Daca lasi situaita sa continue, mai tarziu va va fi mult mai greu tuturor sa schimbati ceva.
Mie imi e greu in primul rand ca deocamdata locuiesc cu socrii, iar in al doilea rand pt faptul ca sunt total diferiti de parintii mei.
Mama mea chiar apreciaza cand o pun pe Sara la punct (are 1,3 ani)desi ii e foarte draga si spune ca un copil de mic stie sa speculeze, iar soacra nu doar ca o lasa sa faca ce vrea, dar daca vede ca ii impun anumite lucruri comenteaza, ca un copil pana la 2 ani nu intelege, ca sa nu fac aia, sa nu fac aialalta. Sau vine cu comparatii: ca uite aia cum si-a batut copilul (de parca eu o bat) sau ca ei nu si-au pedepsit niciodata copilul (pe sotul meu), ca nici macar nu l-au pus la colt, etc.
In seara asta i-am spus si ei si socrului sa fiecare isi creste copilul pe care il face dupa puteri si dupa cum ii duce mintea. Daca eu asta stiu, asta fac.
Doar ca n-am rezolvat mare lucru, o alta discutie in plus, pe langa multe altele.
La mine e mai usor pt ca stiu solutia: sa ne mutam de aici cat de repede putem. Doar ca mai sunt atatea lucruri de rezolvat si nu stiu cum mai rezist 
Flavia (sotie si mamica fericita)
andora spune:
Flavia a zis ce vroiam sa spun si eu. Concluzia e doar una: se impune locuitul separat.
De cand m-am nascut pana la 4 ani am locuit si cu parintii si cu bunicii. Din cazua rasfatului bunicilor ajunsesem insa sa fug din camera parintilor spunand "mama lea si tata lau" (ma gandesc cum se simteau saracii cand ii faceam "rai") la bunici. Urmarea - au vandut apart. si au luat alte 2 separate, iar situatia s-a reglementat.
Bunici trebuie neaparat sa inteleaga ca parintii dicteaza regulile, iar ei trebuie sa le respecte. In ultima instanta le-as da ultimatum: ori fac cum vor parintii - ori copilul va fi crescut de o bona.
Nu vreau sa fiu cruda, dar banuiesc cata durere si suferinta e pt un parinte... si cu cat se face ceva mai repede - cu atat mai putine urmari va avea rasfatul de pana acum in viitorul comportament al copilului.
Succes si sa se termine cu bine 
PS: Soacra mea e de doar 5 zile la mine si asta seara Gogo a mea a vrut sa pape doar de la ea. Norocul meu insa e ca e temporar...
Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes - Carl G. Jung www.andora.bravehost.com/" target="_blank">
site,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64304&whichpage=2" target="_blank">nunta,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">nasterea 
heranna spune:
bunicile imi raspund invariabil,de zici ca s-au vorbit intre ele "ce sa fc daca copilul vine plangand la mine si se agata de mine? nu pot sa o vad plangand.Ce vrei sa o bat?".Auzi intrebare.Le-am spus ca e aberant sa o bata ,nu am cerut Doamne fereste asa eva,insa ar putea sa ii spuna ca nu e frumos ce face ca mami are dreptate si sa o ia de mana sa o indrepte spre mine,si daca tot nu intelege in final sa o ignore sau sa se prefaca ca paraseste camera,insa in nici un caz sa o ia protector in brate...Nu asa tb sa faca?ziceti si voi?ca eu sunt exasperata ca ele sustin ca nu pot face asa ceva...ca nu pot...
roxy spune:
buna , pai la asa raspuns din partea bunicilor...se aplica regula ...nu puteti ,atunci fiecare la casa lui.Poate asa vor intelege.Spune-le ca le multumesti pentru tot ,dar decat sa ajungi ca propriul copil sa nu te considere mama lui pentru ca ele nu pot sa te ajute ,si le e mai comod sa spuna ca nu pot si sa continue sa o intoarca contra ta, atunci sa se duca acasa la ele ,o vor vedea in vacante si atunci pentru cateva zile si sa vada daca vor fi mai multumite.Asa nu se poate. Parerea mea.
Roxy mamica lui Cristi(5 iunie 2000)
huianur 
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=366&page=1
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=roxy
lazy spune:
Haideti sa va spun ce ma scotea pe mine din minti:
Va povesteam ca Andra incepea sa planga cand stia ca buni trebuie sa plece,ce credeti ca facea buni????Se intorcea de la usa (sau de la lift),se descalta si mai statea cu copilul 2-3-4 ore,ca.... ce sa faca ea daca Andra plange?Ca... na ,eu eram monstruletul care devora copii
.In tot acest timp,o intreba pe Andra din zece in zece minute:o lasi pe maia sa plece?.Ce credeti ca raspundea copilul?!Evident,NU.>>>"Ei bine,mai sta maia".
Mi se increteste pielea si acum cand va povestesc.
Ce pot sa va mai spun e ca relatia mea cu soacra s-a deteriorat progresiv datorita situaiei date,ajungand chiar la stadiul de a nu-i mai vorbi.
In prezent,relatia noastra s-a inbunatatit datorita faptului ca a MAI invatat si ea care ii este locul si rolul,cu toate ca ,frecvent, mai da cu piatra in balta.O singura zi petrecuta alaturi de ea ii modifica accentuat comportamentul fetitei mele.
Heranna,la noi a fost mai greu cu cresa pt ca Andra era deja mare(2,3 ani) si deja intelegea ca din cauza mea ,i se stricase ei jucaria.Am avut impresia ca ma uraste pentru o perioada de 2-3 luni,apoi totul a fost perfect.La cresa ,a socializat,a invatat sa se joace si cu ceilalti copii(pt. ca cu buni doar se plimba ,pt ca toti ceilalti copii erau murdari,obraznici,tigani),si multe alte lucruri bune.
Din aceasta cauza iti spuneam sa nu mai pierzi timpul,pt. ca ea este micuta si o sa uite foarte repede.
In priviinta imbolnavirii sunt multe de spus:
1-se poate imbolnavi si acasa
2-depinde de imunitatea copilului(Andra nu a facut rubeola,desi nu fusese vaccinata,iar la gradinta 90% din copii au facut)
3-nu va raci la cresa,va raci la gradi sau daca nu o dai nici la gradi ,va raci la scoala.Colectia de anticorpi tot o va face mai devreme sau mai tarziu.
pisi_ella spune:
Uite de-aia ma bucur eu ca bunicile noastre stau in alt oras!
Cu siguranta ca si maica-mea ar face la fel cu Emma!!
In locul tau, as angaja o bona! In situatia data...va umpleti cu totii de nervi, insa CEL MAI GRAV e ca bulversati copilul! Unde sunt prezenti parinti si bunici la un loc sunt multe pareri, idei, metode de educatie care se bat cap in cap!! Si sa stii ca majoritatea bunicilor tin la ideile lor...nu-i poti schimba.
Eu as avea mai multa incredere intr-o bona decat in bunici. Bunicile nu vor face niciodata ce le spui tu sa faca...ci fac si cum cred ele...ca de...cum ne-au crescut pe noi....isi pot creste si nepotii In schimb, bona face ce spui tu, pentru ca o platesti.
Nu lasa copilul sa se indeparteze de tine! Concediaza bunicile! Stiu ca va fi dureros pentru ele....dar relatia ta cu copilul tau e CEA MAI IMPORTANTA! Cauta o bona...daca-ti permiti una. Sau daca nu....chiar cresa! Macar nu va mai interveni nimeni intre voi si copilul vostru!
Multa, multa sanatate si iti tin pumnii sa rezolvi cat mai repede situatia! Nu uita:COPILUL TAU INAINTE DE TOATE!
_Ella, 
Emma & 
Matei
Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237
http://community.webshots.com/user/emmaandreea
Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.
Tango spune:
Draga heranna, nu indraznesc sa-ti dau sfaturi dar am sa-ti povestesc experienta mea si a fetitei mele care de o luna incearca sa se adapteze la viata fara bunici.
Am stat acasa cu fetita mea pana la aproape 2 ani. Ca sa pregatesc mersul la servici i-am adus pe parintii mei cu o luna inainte. Si mie mi se puneau multe pe dos din atitudinile parintilor mei si cu multe nu eram de acord, ba mai mult plecarea lor de la noi se datoreaza unui conflict. Si cu toate aceastea, eu am constientizat ceva:
- parintii mei reprezentau pentru ea stabilitatea, ei erau acolo si cand ea se trezea si cand dormea la pranz si in marea majoritatea a timpului de joaca. Eu veneam la 18 sau chiar la 20 acasa, mai nervoasa mai obosita, cu intentii bune si rezerve reduse de energie.
- uitandu-ma de la distanta, ce le reprosam parintilor mei erau mai mult probleme vechi, dar dpdv copil totul era in limite normale, mai ales ca nu exista situatii ideale asa, in viata. Mai mult, din cauza oboselii sau a frustrarilor aveam tendinta sa vad amplificat niste probleme sau sa le interpretez gresit.
-comunicarea facuta la timp cu ai mei si fara tafna ar fi rezolvat multe probleme. Dar de cate ori aveam ceva de spus mereu ajungeam la un conflict pentru ca nu-i usor sa fii acuzat, pe de o parte si nici sa ti se para ca cineva iti ia copilul pe de alta parte.
- am dus fetita la gradi de azi pe maine si a fost esec total, terminat cu o bronsita, in conditiile in care eu n-am avut niciodata probleme grave cu ea, dar stresul si-a spus cuvantul si la ea
- am dus-o acum la o tantita care nu poate sa vina la noi acasa, dar care are referinte foarte bune de la niste prieteni de ai caror copii s-a ocupat, femeie care mie mi-a placut la prima vedere, dar.....plange cand o duc, a inceput sa-i fie frica sa ramana fara mine, se teme ca o parasesc, are cosmaruri, o simt ca are o frustrare si o suferinta acumulata, este mult mai negativista(avea si inainte teribilismele varstei de 2 ani dar acum....).Ba mai mult a inceput si sa somatizeze sa verse atunci cand este prea trista sau cand isi aduce aminte, in weekend, ca trebuie sa plece din nou de acasa. Cand vorbeste cu ai mei ii intreba daca nu mai pot sa vina sa stea cu ea, iar mie imi spune mereu ca e pacat ca nu mai vin sa stea cu ea dar ca ea ii asteapta....
Ce am gresit eu:
-am facut totul pe fuga sub impulsul conflictului la nivel de adulti
- am crezut ca e mica si uita repede dar nu este asa...a fi mic nu inseamna ca nu simte la fel de acut ca si un adult
- am pus mai presus de toate ce simt eu si ce ma deranjeaza pe mine.
- nu am consultat un specialist care sa ma ajute sa fac diferenta intre problema reala si cea emotionala. Parerea mea este ca prietenii nu sunt buni sfatuitori pentru ca sunt mult mai subiectivi decat cei din afara.
Iti doresc sa gasesti calea cea mai buna pentru dobandirea unui confort emotional atat pentru tine cat si pentru puiul tau.
victoria si minunea mea Daria