Sarcina si poftele

LYLY809 spune:

Amiss, eu interpretez chestia cu poftitul si nesatisfacutul poftei ca fiind una de natura psihologica. Da' ce stiu eu, ca nu poftesc la nika. Doar mi-e foame din cand in cand...
Daca stau bine sa ma gandesc, parca poftesc la niste urzici, dar nu prea tare, cred ca pot supravietui Poate ca e din cauza lipsei de fier!

Si o bunica de-a mea a pierdut doi gemeni ca a poftit la ceva ( cand a fost intr-o vizita), iar cand a ajuns acasa, sotul a gatit si i-a dat acelasi fel de mancare, dar tot i s-a facut rau, caci nu era la fel ca aceea pe care o vazuse in vizita... desi nu gustase din cealalta. Deci, e clar de natura psihologica!

Lacri 29+

http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/1;10051;28/st/20060601/dt/-4/k/fba6/preg.png
Samburica
Album echo si burtik

amiss_zip spune:

lyly Uf! cum este posibil asa ceva cu bunica ta? of, of!

...cat despre urzici... mniam, mniam...si noi am luat de la piata

LYLY809 spune:

quote:

---

Originally posted by amiss_zip

lyly Uf! cum este posibil asa ceva cu bunica ta? of, of!

...cat despre urzici... mniam, mniam...si noi am luat de la piata

---

Vreau si eu Si n-am vazut la piata decat la tiganci!!!

Lacri 30 fix

http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/1;10051;28/st/20060601/dt/-4/k/fba6/preg.png
Samburica
Album echo si burtik

amiss_zip spune:

Eu am primit niste urzici de la tara Oricum apar acum capsunile si ciresele. Acum sunt singurele la care visez.

Deci fetelor poftele din timpul sarcinei sunt sau nu un mit?

Kiss

Amabella spune:

parerea mea e ca poftele in timpul sarcinii sunt doar un mit. eu sunt pofticioasa de cand ma stiu, iar acum nu poftesc mai mult ca de obicei, ba chiar mai putin. ma mai apuca asa cate o pofta brusca si puternica de ceva, de ma simt frustrata daca il nu mananc, dar asta mi se intampla si inainte si nu mi s-a facut niciodata rau ca nu am mancat ceva. eu cred ca gravidutzele carora li se face rau de la o pofta patesc asta pentru ca in subconstientul, si uneori chiar si in constientul lor, se afla ideea ca in sarcina exista nu-stiu-ce care ne da pofte si-i musai sa le satisfacem, ca altfel e de rau. de fapt asta cred ca e o shmekerie straveche a femeii, care a gasit o modalitate de a-l face pe barbat sa o rasfete si sa ii faca poftele ("amenintandu-l" ca pierde sarcina), ca stiti voi ca in trecut femeia nu era asa rasfatata ca acum si s-o fi gandit ea ca macar cand e sa i se faca poftele. in plus, cred ca femeia a gasit si o motivatie pentru constiinta ei sa pape ce nu are voie pt ca strica la silueta (asta mai recent, de cand silueta a devenit o obsesie).

luiza 25+ si mic si iubit

Amabella spune:

aa... si inca ceva, constatat tot pe mine: eu inainte de sarcina aveam mare grija la ce mananc, pentru ca daca nu imi numaram caloriile, ma ingrasam destul de repede. cand am ramas insarcinata, parca mi s-a daramat bariera psihica in fata mancarurilor calorice si am dat iama. nu mancam mult, ca am stomacul mic, dar mancam de toate si tot ce aveam pofta, ca acum ma simteam mai deosebita si mi se parea ca ii fac bine lui bb mancand de toate. pana am vazut cantarul. si atunci am inceput sa analizez: ce ii trebuie lui bb din cartofii prajiti? mmm... cred ca nimik. dar din crema de ciocolata? glucide. buuun... astea se gasesc si intr-un mar sau intr-un ardei gras rosu si carnos.
asa ca eu sustin in continuare ca poftele din timpul sarcinii sunt o daramare a barierelor psihice ridicate de mitul siluetei.
cat despre faptul ca dr i-a zis bunicii ca pierde sarcina daca nu mananca ce are chef...dati-mi voie sa ma indoiesc. nu ca i-ar fi spus asta, ci ca ar fi avut si dreptate. doar ca pe vremea bunicii medicina cred ca se facea mult mai dupa ureche ca acum, iar miturile din popor nu cred ca erau foarte analizate din punct de vedere stiintific. din pacate, acelasi lucru se poate spune si despre unii medici in varsta care inca mai practica, dar care nu au mai deschis o carte cam tot de pe vremea bunicii si au ramas si ei cu ce stiau. iar bunicile care au pierdut sarcinile, s-ar putea sa fi avut cu totul alte motive, dar asta le-a spus medicul care la vremea aia asta credea (ati mai auzit in vremea noastra o astfel de scuza pentru avortul spontan?) sau poate ca motivul s-a mai romantzat cu anii...am si eu bunici si constat ca evenimentele de acum 50 de ani sunt mult mai romantice si mai de basm ca cele din prezent.

luiza 25+ si mic si iubit

amiss_zip spune:

Amabella e un punct de vedere interesant!

Sunt poftele astea un pretext sau un moft de a fi in centrul atentiei?
Sincer cateodata imi mai santajez sotul cu un moft doua. Nici eu nu prea am fost pofticioasa sarcina asta si incerc sa mai recuperez ceva .
Iar acum ca incep sa apara fructele.... deja e clar! capsuni la ordinea zilei! Si el stie

Pana acum sunt pareri pro mit!

Va pup si multa sanatate!

danyboy spune:

eu cred ca e totusi un mit. nu prea cred in asta!
stiu insa (din proprie experienta) ca gusturile se schimba mult in timpul sarcinii - si probabil nu la toata lumea!!!
mie imi placea f f mult inainte de sarcina ceapa si usturoiul - acum nici nu pot sa le vad....si nu e moft, pe bune!
sau chestii care inainte imi erau aproape indiferente (strugurii) acum imi plac mult!
in asta cred ...cat despre poftit....mmmm eu chiar daca am mai poftit la ceva si nu am mancat nu am patit nimic grav - slava Domnului!

oana_bucur spune:

Si totusi...corpul cere lichid atunci cand ii este sete asa cum cere si alte alimente in care-si gaseste substantele de care are nevoie.
Ceea ce ati si observat...asta si este unul din motivele ptr care cele mai multe dintre voi si-au schimbat preferintele in timpul sarcinii. Corpul uman este o masinarie sofisticata...tind sa ii dau ceva mai mult credit. Evident ca exista o mare sansa ca langa impulsurile trimise de creier sa se asocieze si tonalitati afective (astia sunt piticii rosii care ne pot da starea de indispozitie daca nu sunt satisfacuti). Asadar sunt de parerea ca trebuie sa ii dai corpului ceea ce cere in masura in care poti...si cheia este moderatia.
Stiti probabil ca dureaza in jur de 20 min- 30 min pana semnalul de satietate, de impacare a foamei este trimis de creier...timp in care noi putem exagera cu usurinta si indesa in noi cat se poate...
Eu sunt "pro pofte"...imi pare un mod placut de a te rasfata pe tine si pe cel ce vine...si un mod dragutz prin care te rasfata si cei din jur...asta combinata cu moderatie si usoara atentie...merg de minune.
Nu vad perioada de sarcina ca o perioada de disciplina...si mi-am dorit-o ceva vreme...cat sa vreau sa ma bucur de ea fara sa exagerez.

Hazul spune:

Nu stiu ce sa spun despre acest "mit" decat ca pana nu mi s-a intamplat si mie, nu am crezut in el. Am poftit la niste cereale cu lapte, si mi-a fost rusine sa cer. M-am convins toata ziua ca doar pot sa-mi franez poftele....sunt adulta, nu? E, nu a fost chiar asa...Credeam ca am reusit sa ma controlez, cand seara m-a apucat un rau de credeam ca mor. In convulsii, ma gandeam de la ce mi se trage...Mi-am adus aminte de "vestitele " cereale, l-am trimis pe sotul meu sa-mi cumpere, si dupa ce s-a intors cu ele si am luat 2 lingurite, am fost ok. De atunci nu imi mai este rusine sa spun ca poftesc...Prefer sa fiu prudenta, si daca o fi mit sau doar in mintea mea...nu mai astept sa mi se faca rau si dupa aceea sa reactionez. Totusi tind sa cred ca daca din batrani se spune acest lucru, a fost fondat pe ceva , nu?
Hazul;

Ioana_Crina