Ajutati-ma va rog...eu demon, el inger sau invers?
Raspunsuri - Pagina 9
craciunitza spune:
Ina, tine cont doar de tine!
Daca si tu esti vulcanica si patimasa, alege-ti un om pe masura ta.
Ce s-a intamplat de 1/8 martie cu cei doi?
Nu certati copiii cand viseaza!
Noi_doi
Copiii
Mitele
She spune:
Ina,tu esti in pragul despratirii cred si ca toate femeile, ai nevoie sa fie cineva alaturi de tine.X este unul.Ca ramine sau nu dupa, nu conteaza.Eu tind sa cred ca tu ai fi avut aceleasi sentimente fata de actuala ta viata si fara acest X.
Daca tu esti decisa ca e mai bine sa va despartiti, agata-te de ce poti sa treaca usor.Nu ai de ce sa fi singura in situatia asta, ai insa grija sa nu atribui prea multe calitati acestui X, caci se poate intimpla cind treci prin momente dificile.Bucura-te ca exista si atit, fara planuri marete.
bafta!
ina78 spune:
Craciunitza, She, Helga - multumesc pentru mesaje. Vad ca voi ati inceput sa cititi printre rinduri, probabil ca aveti dreptate, decizia mea fiind luata... dar inca n-o constientizez prea tare si nu sint inca in forma de a o pune in practica.
Despre 1-8 martie... a fost un cosmar, m-am simtit chiar hartuita, a fi intre doi barbati...1 martie incepuse linistit, dar seara a inceput sa se aglomereze, mi-am facut insa putin timp si m-am intilnit cu X, iar seara ma astepta sotul meu acasa ... cu masa intinsa, dar linistit.
Per total a fost ok, ca nu au fost consecinte ...am stat putin cu X si putin cu sotul meu... eram obosita.
Dar pe 4.03 deja ma hotarisem sa ma mai detasez de X ... dar pina pe 8.03 cind m-am mai intilnit cu X ... sub acoperirea colegelor care au iesit in oras.
Iar apogeul a fot pe 16.03 de cind au inceput certurile mai "avansate"... si reprosurile, crizele de gelozie... moment in care am si avut o discutie cu X - directa pe ceasta tema, in care am vazut in ce ape se scalda si .. "tacit" am luat decizia de a merge mai departe, asigurata fiind si de el... ca va fi linga mine.
Ma tot gindesc si la posibilitatea ca va fi sau nu va fi X... planuri marete nu am, dar un lucru a devenit evident, vreau sa fiu mamica si nu cu sotul meu... Pina la urma, daca tot nu-mi e bine asa, nu pot ramine chiar si singura, dar macar sa am un bebe...?
helga spune:
Draga Ina, eu as zice sa o iai pe rind. Daca ai hotarit sa te desparti, mai bine mai asteapta cu copilul. Nu il implica pe bebe pentru ca asta nu va simplifica situatia ta, ci din contra o va complica.
Fiquelle spune:
Ina, pai daca ramai insarcinata crezi ca mai scapi vreodata de sot? pai se va simti mai legat de tine...iar tu acum nu vrei decat sa-l "dezlegi"...vezi ca in loc sa iesi la suprafata, tu te duci mai in jos...
ina78 spune:
Stiu ca aveti dreptate. Un copil n-ar face decit sa complice situatia, desi este dorinta mea cea mai de pret.
Sotul meu ar fi un tata minunat, dar ca sot... nu ma multumeste.
Asta si vreau, sa se linisteasca apele sa pot face un bebe.
Un potential tata este si X... care in mai multe rinduri mi-a deschis acest subiect.
Indiferent daca va fi ceva serios sau nu intre noi... un copil imi doresc enorm, desi vad ca cu sotul meu nu se poate, asa chiar nu ma voi mai vedea impacata cu mine.
Fiquelle spune:
Ina, esti sigura ca X este sincer? barbatii stiu ce isi doresc femeile (familie, stabilitate, casatorie, copii) si le spun ceea ce vor sa auda...si de ce spui ca sotul tau nu te multumeste ca sot? Eu nu te condamn, nu ma intelege gresit, incerc sa te ajut...dar nu cumva singura vina a sotului este ca este prea baiat bun si de fapt te-ai plictisit de el...nu te pune pe jar ca X?...si daca ai fi cu X si ai constata ca odata devenit sot si intrat in rutina nici el nu te mai pune pe jar? Nu te supara pe mine, incerc sa intorc problema pe toate partile, poate ne luminam...impreuna
Elise spune:
ina..am si eu o curiozitate: daca tot te intilnesti "clandestin" cu X, intilnirile astea...in ce constau?
adica fugi de acasa, de langa barbat, cu pretextul ca iesi in oras cu prietenele, si de fapt tu te duci la cumparaturi cu X?
sau stati in parc, pe banca, ca liceenii?
sau in ce context discutati voi despre divort, copii, intemeierea unei familii...sa iti fie alaturi...etc?
pentru ca mie subiectele astea nu mi se par deloc adecvate pentru conversatii amicale... sincer vorbind.
adica sau pur si simplu palavragiti, si tu , ajunsa acasa, interpretezi si incerci sa citesti printre rinduri - ceea ce implica riscuri.
sau nu sinteti doar amici, aveti deja o relatie, si nu prea vrei sa realizezi.
care varianta e mai aproape de adevar?
Elise
arinna spune:
Nici eu n-am inteles ce e cu acest X,care e relatia cu el, doar flori si sarutari pe frunte? Daca ar vrea "ceva" n-ar trebui sa fie mai indraznet? Daca pana la urma ajungi la concluzia ca nu-ti place ??? Sa n-aiba vreo "problema" !
........................
Knowledge is power!
ina78 spune:
Fiquelle - X sincer sau nu ... cred ca-mi place sa cred ca e sincer. Nu am de unde sa stiu exact ce simte sau de ce face ceea ce face. Stiu doar ca ori de cite ori l-am sunat a fost "acolo" si nu a ezitat sa ne vedem sau sa ma ajute in vre-o problema.
Sotul meu cred ca este foarte bun, dar nu tiu daca si pentru mine. Eu sint impulsiva, am reactii rapide si sigure, in timp ce el ezita, se gindeste de 1.000 ori si la final oricum nu e sigur. Ca sa nu mai spun in relatia cu ceilalti unde e tot timpul in ... asteptare, "ce zic", "ce fac"... parca poarta mereu un razboi al orgolilor si al reactiilor.
In ultima vreme si cu mine a inceput sa poarte un razboi imaginar ... la un schimb de replici, nu neaparat de cearta cind spune si el ceva... concluzioneaza cu "lupta asta am cistigat-o eu"... de parca orice discutie e o lupta dintr-un razboi imaginar...
In plus a inceput sa se schimbe fata de barbatul cu cre m-am casatorit, ma refer la atentii si glanterii... nu ca le-as duce dorul neaparat, dar este o dovada ca le-a facut cu buna stiinta ... exact ca intr-o piesa de teatru, nu ca asa era el.
De plictisit ma plictiseste ca nu are pofta de viata, ca este foarte static si fara initiativa, iar eu am momente de oboseala in care astept "ceva" si de la el.
Elise - cred ca am inceput sa depasim granitele amicalului. Dar nu si fizic ... desi au fost apropieri... nu s-au materializat, ne-am oprit la timp. Am mers la cumparaturi, am mers in parc, pe malul marii, in baruri, in restaurante, la birou, in masina ... Ne-am limitat cu greu in ultima vreme la intilniri amicale, sinteti femei si stiti ce vreau sa spun...