implicatii psihologice

Anamadalina spune:

Nu fii egoista si fa un copil pentru el nu pentru tine.Atata timp cat gandesti ca acel copil se naste doar pentru a-ti mangaia orgoliul tau ranit mai bine nu-l face.

Asi, draga mea, departe de mine orice urma de egoism, fereasca sfantul! Departe de mine vreo urma de orgoliu ranit in aceasta cauza. Eu nu consider ca sunt intr-un concurs de facut copii, este o dorinta absolut fireasca de a procrea pe care o are orice femeie. Ideea pe care incercam sa o transmit este ca il iubesc atat de mult pe sotul meu incat as fi in stare sa-mi dau viata pentru a ii darui un fiu. Este egoism? Daca asa se manifesta egoismul, atunci asa sa ma ajute Dumnezeu sa fiu atat de egoista! Era o figura de stil...

Fetelor, va multumesc mult pentru mesajele de ziua mea, sunteti niste dragute. Sper ca ziua de ieri sa fi fost speciala pentru toate, sa va fi simtit indragostite, sa fiti fericite mereu.

Va pup,

Maduta

Anamadalina spune:

[/quote]

Maduta,

Tot ce ai scris mai sus, crede-ma, este SF.
NIMENI NU FACE ASA CEVA...MAI ALES DE CAND SE FACE SI FIV!
La noi, ca nu se poate...iar la altii, ca sunt prea mari costurile si mici sansele, fata de reusita prin FIV!
Chiar nu este nimic ce n-am incercat...

Ileana, am spus ceea ce auzisem eu despre clinica bega acum 7 ani, cand metoda fertilizarii in vitro era doar un SF in Romania, nu am dezvoltat la acea vreme ideea pentru ca nu aveam oricum banii necesari. Dar discutau colegele mele de salon la acel moment ca acolo se fac implanturi de salpinga, chirurgie plastica la nivelul trompelor sau a ovarelor etc. Nu stiu daca metoda mai functioneaza, dar intotdeauna mi s-a parut, ca tratament, mult mai putin invaziva si cu repercusiuni mult sub FIV.




Ileana,
[/quote]

Maduta

asi spune:

Madutza draga mea un fiu nu e un cadou pe care sa-l faci sotului tau.

Crede-ma stiu prin ce treci foarte bine .Ceea nu stii tu e ce simte o mama ,cat de mult poti sa iti iubesti copilul si ganduri ca "sa traiesc doar 5 minute sa-l vad si apoi pot sa mor" sunt absurde .
Nu am crezut niciodata ca am sa pot iubi pe cineva atat de mult ca pe copilul meu.

Iti doresc ca visul tau sa se implineasca si sa iti cresti copilul si sa il protejezi nu doar 5 minute.




Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
Familia mea
Razvan

Anamadalina spune:

A propos, Asi nu am reusit sa gasesc Avantaje din decembrie... Felicitari pentru minunea ta si sa fiti fericiti si sanatosi, sa va bucurati de viata .

Sper sa fiu si eu mama intr-o zi... macar speranta nu poate rpmi diagnostice sau nu se poate masura...
Pana atunci, se pare, in urma citirii tuturor mesajelor celorlalte fete, ca ramane sa ne gasim seva si puterea de a merge mai departe in noi insine, in dragostea fata de sotii nostri, in dragostea fata de viata, in credinta in Dumnezeu si in savurarea succeselor voastre, ale celor care ati reusit sa deveniti mame.

Se pare ca nimeni altcineva nu ne poate ajuta.
Se pare ca Sorceress are mare dreptate cu linistea sufleteasca, cu faptul ca este foarte important sa ne regasim, sa ne evaluam si sa ne incarcam bateriile. Ma gandeam zilele trecute ca prima intrebare pe care mi-am pus-o facandu-mi conspecte cu tratamentul naturist al Liviei a fost "Cum imi voi lua ceaiurile si medicamentele printre picaturi, la birou si intre doua intalniri?". Desi poate era normal sa ma gandesc "Cum ma voi duce la birou intre doua ceaiuri si medicamente?". Puterea obisnuintei, deh, care face aproape imposibila stabilirea unei alte scale de valori...

Deci, desi implicatiile psihologice, sau mai degraba emotionale ale acestui subiect sunt enorme, avand efecte destructive uneori asupra aplicantilor la categoria parinti, se pare ca trebuie rezolvate de catre fiecare in parte, ce-i drept cu marele sprijin al surorilor de pe forum (si eu una va multumesc pentru asta).
Nu pot decat sa sper ca intr-o zi pe acest site vom semna toate urmat de o cifra. Asa sa ne ajute Dumnezeu si sa gasim puterea, energia si intelegerea una in alta pentru a reusi.

va pup cu mult drag,

Maduta

ileana spune:

quote:

---

Originally posted by Anamadalina

---

Maduta,

Tot ce ai scris mai sus, crede-ma, este SF.
NIMENI NU FACE ASA CEVA...MAI ALES DE CAND SE FACE SI FIV!
La noi, ca nu se poate...iar la altii, ca sunt prea mari costurile si mici sansele, fata de reusita prin FIV!
Chiar nu este nimic ce n-am incercat...

Ileana, am spus ceea ce auzisem eu despre clinica bega acum 7 ani, cand metoda fertilizarii in vitro era doar un SF in Romania, nu am dezvoltat la acea vreme ideea pentru ca nu aveam oricum banii necesari. Dar discutau colegele mele de salon la acel moment ca acolo se fac implanturi de salpinga, chirurgie plastica la nivelul trompelor sau a ovarelor etc. Nu stiu daca metoda mai functioneaza, dar intotdeauna mi s-a parut, ca tratament, mult mai putin invaziva si cu repercusiuni mult sub FIV.




Ileana,
[/quote]

Maduta
[/quote]

Da...eu sunt una care a experimentat si a incercat toate ...crede-ma FIV, a ajuns sa fie cea mai putin invaziva, doar ca sansele sunt mici...si tine mult de norocul fiecareia.

ileana spune:

Anamadalina, incerci sa-ti activezi PM-ul?
Inca nu m-am adunat eu destul, a sa pot sa sun ...

Elise spune:

Eu, de exemplu, o sa incerc TOT.
Inclusiv FIV, ICSI, etc.

Asta e - ce am avut si ce am pierdut?
Daca oricum copii nu pot face altfel, care e riscul? Sa imi "stric" ovarele? Oricum sint stricate!
Sau sa imi stric balanta hormonala? O fac la loc....

Daca din halul in care am fost eu s-au rezolvat majoritatea problemelor, ma indoiesc ca exista consecinte FIV care nu se pot rezolva.

Am patit-o de nu se poate dintr-o banala raceala - de era cit pe ce sa mi se scoata tot.
Asa ca e putin probabil sa ma mai inspaiminte ceva, mai ales ceva care are un scop.


Elise

Miramar spune:

Fetelor am citit tot ce ati scris aici - eu peste 5 luni implinesc 30 de ani, sunt casatorita din 2004 si ma cunosc cu sotul meu din 2000. Dintotdeauna am avut probleme mari cu CM, in aprilie 2005 m-am dus prima oara la un ginecolog in dorinta de a afla exact care e cauza si de a incerca sa o elimin pentru a putea avea un bebe. Nu o sa va mai plictisesc in a va povesti cat de insensibil si incompetent a fost primul medic la care am ajuns, cert e ca de unde ma dusesem foarte deschisa si optimista am ajuns sa plang in hohote si sa-mi innebunesc sotul. Ulterior am gasit o doctorita specializata in probleme de infertilitate, care mi-a facut toate investigatiile posibile, ecografie intravaginala, radiografie de sa turceasca, toate analizele posibile pentru mine si sotul meu pentru toxoplasma, chlamidia, listeria etc, spermograma, dozari hormonale. Apoi am concluzionat - hiperprolactinemie care cauzeaza lipsa progesteron, deci lipsa ovulatie si amenoree toate ducand la ovare micropolichistice. Si de aici a inceput balciul.

Doctorita mea a fost foarte categorica si convingatoare - "avem o problema DAR rezolvabila. Nu stiu exact cum si mai ales nu stiu CAND dar veti face CU SIGURANTA un copil. Sunteti tanara (aviz amatoarelor care spun ca la 30 de ani s-a sfarsit totul)aveti tot timpul sa faceti copii." Aceste cuvinte mi s-au intiparit in minte si in suflet si de fiecare data cand ma apuca deprimarea ma fortez sa mi le amintesc.

Stiu ca eu sunt la inceput inca - nu ma chinuiesc de ani de zile ca multe dintre voi, totusi toate starile pe care le-ati descris imi sunt cunoscute - prieteni cu copii, bebelusi tinuti in brate, gravidutze peste tot, sotul (daca ma lasa, daca il innebunesc prea tare), unchii si matusile, bunicii si bunicile cu intrebarile lor (astea ma enerveaza cel mai tare).

Eu cred ca atitudinea pe care o adopti fata de aceasta problema conteaza foarte mult. Eu de exemplu gandesc asa - nimeni, dar absolut nimeni in viata asta nu le are pe toate, fiecare are crucea lui de purtat. In plus daca le-am avea pe toate nu am mai aprecia nimic la adevarata valoare. Nu fiti invidioase, colega de birou are 27 de ani si are deja 2 copii, e fericita, poate. Dar nu-i ajung banii sa le cumpere incaltari copiilor de 3 ori pe an(cresc atat de repede) si va invidiaza pentru cerceii noi si setul de posete de toate culorile pe care le afisati la servici. Femeia de serviciu are 4 copii - va doreati sa fiti femeie de serviciu mai bine decat sefa de birou, numai sa aveti un ingeras sa-l strangeti la piept? Dar daca v-ar spune ca sotul ei e un betiv ordinar care o bate de 3 ori pe saptamana, eventual si pe ea si pe copii? ...si pot continua la nesfarsit.

De ce sa nu ne bucuram de fiecare lucru bun din viata noastra si sa nu punem raul inainte - bucurati-va ca sotul va este aproape si va iubeste - sunt altii care refuza sa se prezinte la doctor pentru spermograma, considerand rusinoasa ideea ca problema ar putea veni de la ei. Nu va ganditi ca s-ar putea sa va paraseasca daca nu-i faceti un copil - daca s-ar intampla asta atunci ori nu v-a iubit cu adevarat si de fapt si-a dorit doar un compagnion de viata si o mama pentru copii lui ori e o lichea de om, si-atunci va este mult mai bine fara el. Bucurati-va ca aveti o casa frumoasa pe care o impartiti doar cu familia voastra, sunt altii care stau impreuna cu socrii si cu 3 copii intr-un apartament cu 2 camere. Bucurati-va ca va permite-ti un concediu frumos impreuna cu sotul dvs. Apreciati o zi frumoasa cu soare. In plus nu cred ca ideea de a ne proteja sotul de grijile si stresurile astea e buna - e drept noi femeile simtim mai intens durerea asta, dar si barbatii o simt - poate are si el stresurile si tulburarile lui, poate vrea si el sa inteleaga ce se intampla nu doar sa-l alergati de colo pana colo la analize, nu fiti isterice, dar nu fiti nici egoiste - asta este tot atat de mult problema lui cat este si a voastra. Ia ganditi-va daca rolurile ar fi inversate, daca problema ar fi exclusiv de partea lui si el v-ar proteja intr-atat incat nu ar face decat sa va indoape cu tincturi si sa va tranteasca in pat in diverse momente din zi si din luna, indiferent daca aveti sau nu chef, doar pt. simplul motiv ca atunci innotatorii lui au iesit la iveala. Cum ar fi? V-ar fi bine?

In plus apreciez determinarea Elisei - si eu sunt la fel - am de gand sa le incerc pe toate: medicamente, FIV, bioenergie, reflexoterapie, tratamente naturiste etc ATENTIE la combinari insa, in maj. cazurilor nu sunt indicate.

In ce privesc intrebarile - si eu gandesc la fel Cristina - astea sunt niste lucruri atat de intime si care dor atat de tare, cum pot fi atat de ignoranti cei care te sacaie cu intrebarile. Eu am hotarat sa nu intreb niciodata cand ai de gand sa te mariti si cand si de ce nu faceti un copil mai repede. In plus nu cred ca e o atitudine buna sa dai raspunduri in 2 peri, nu folosesc la nimic si poti sa o patesti si mai rau. Mie una asa mi s-a intamplat - am folosit acelasi motiv cu casa (pana nu termin de construit casa - care fie vorba intre noi am inceput-o de 2 ani si mai dureaza inca pe atat - m-am gandit ca in atata timp reusesc sa raman gravida si pana atunci am motiv) si m-am trezit cu un unchi care a perorat 30' pe tema asta - "tinerii din ziua de azi vor intai cariera, casa, masina, vacante frumoase si apoi se gandesc la copii dar "va spun eu, nimic nu se compara cu momentul in care mi-a pus moasa copilul in brate" si incepe sa-mi povesteasca si mie si sotului cu lux de amanunte diverse- momentul nasterii primului copil, si-apoi al doilea copil si cum a fost cand i-a spus prima oara tata etc etc Va dati seama ca imi inghiteam lacrimile si-mi venea sa urlu la el, m-am abtinut, (ce-i drept stransoarea mainii mele in mana sotului pe sub masa a fost de mare ajutor)si m-am dus la baie am lacrimat putin si m-am calmat cu apa rece. WRONG!!!! Nu mai fac asa - nici nu o sa le urlu in fata ca sunt idioti, pentru ca saracii oameni nu o fac cu rautate ci chiar din dragoste fata de tine, dar nici nu-si pot imagina ca s-ar putea sa ai probleme. Trebuie insa sa le spui finut intr-o forma sau alta ca aveti ceva probleme (nu dati amanunte pe cat posibil) si trebuie sa vi le rezolvati mai intai - vor fi atat de socati si jenati ca au insistat incat nu va vor mai chinui niciodata. Si chiar daca v-ar mai intreba vreodata, cum mai stati, daca s-au imbunatatit lucrurile o sa observati ca va vine mai usor sa raspundeti la astfel de intrebari.

In concluzie - viata e frumoasa, si informatia ajuta foarte mult, cu cat esti mai bine informat (inarmat) cu atat poti lupta mai usor si poti rezolva problema mai repede. Bucurati-va de ce aveti, incercati pe toate caile, si in definitiv daca nu se poate si nu se poate pe la 40 de ani (dar refuz sa cred ca voi ajunge acolo) ma voi reorienta spre adoptie - si-atunci ma gandesc ca in plus fata de faptul ca imi satisfac dorinta de a avea un copil fac si o fapta buna, ofer copilului acela o familie, dragoste si indrumare.

Apreciati timpul acesta pe care il aveti cu sotul dvs, oricat ar fi un copil o binecuvantare dupa ce il veti avea nu va mai exista aceeasi intimitate si romantism in cuplul vostru.

Tanima - imi pare rau ca te-ai despartit de sotul tau, dar nu vreau sa te aud ca disperi. Am o prietena care are 29 de ani, e virgina - s-a sarutat prima oara la 27 de ani, sta cu maica-sa (tatal ei a murit cand avea 18 ani) care e un pic nebuna (medical aproape vorbind) si o innebuneste de cap, ar vrea sa se mute sa scape de ea, dar ii e frica sa o lase si singura, dar e constienta ca nu poate sa-si vada de viata ei altfel, daramite sa-si gaseascca un sot. Ei de asta ce zici? Ea ce-ar putea spune - si nu e nici urata, nici proasta, nici grasa, nici saraca si totusi...viata ei nici n-a inceput ar putea spune...dar nu e asa pesimista ca tine. Capul sus, nu stii niciodata ce-ti aduce ziua de maine. Pana una alta incearca sa-ti rezolvi problemele tale feminine, barbati sunt destui, ideea e sa-l nimeresti pe ala bun:)

Cu bine fetelor! V-am scris romane, dar sper sa va mai fi ridicat moralul!

ileana spune:

Elise,

Din pacate sunt consecinte FIV , care nu se pot nici macar remedia...

Anamadalina spune:

Miramar, am citit de cateva ori ceea ce ai scris.
Toata stima pentru atitudinea ta pozitiva, probabil ca ori esti o fire foarte puternica, ori inca nu ti-a spus nimeni in fata ca nu vei face copii si crede-am ca iti doresc din tot sufletul sa te fereasca Dumnezeu de un astfel de moment.

Eu am inceput acest subiect plangand, citind printre randuri mesajele tuturor si gasind in toate o anume durere sufleteasca. Ceva ce nu se trateaza decat cu seva prieteniei si a sprijinului.
Eu nu ma pot compara cu altii, fiecare este unic si asta este frumusetea vietii in fond. Nu ma pot gandi daca e mai fericita fosta mea colega invatatoare care are 3 copii, primul facut la 19 ani sau o alta colega care inca nu s-a casatorit dar are o cariera stralucita. Nu cred ca implinirile oamenilor se pot masura, poate femeia de serviciu care are 4 copii si este batuta de barbat de 3 ori pe saptamana nici nu isi imagineaza ca viata poate fi altfel. Asa cum nici eu nu imi pot imagina cum este viata ei.

Eu speram ca acest subiect sa ne ajute sa ne descarcam de probleme si sa ne imbarbatam reciproc. Nu sa ne plangem de mila, ci doar sa discutam si sa ne ridicam cu mai multa forta si sa mergem mai departe.

In alta ordine de idei, cum as putea sa ii spun eu soacrei mele ca am anumite probleme in a face un copil? Urmatoarea reactie a ei va fi sa spuna ca sunt stearpa, incapabila, vai mama mea! Credeti-ma ca stiu despre ce vorbesc. Si pe sotul meu l-as pune intr-o lumina dubioasa, barbatii sunt foarte sensibili in legatura cu acest subiect... Mai bine fac scenarii referitoare la soacra si orice alta lighioana familista care se trezeste vorbind ca asteapta nepoti, veri etc si sa bocesc bine pe tastatura, e mai discret si mai sigur si nu doare pe nimeni decat pe mine... Iar in fata lor sunt mandra, sanatoasa si integra, nu subiect de barfa!

Oricum, ceea ce ti-a spus doctorita este laudabil, putini stiu sa atinga pozitiv si latura psihica a pacientilor. Este exact ce spuneam in subiectul mesajului, ca marea majoritate a doctorilor ne privesc ca pe niste bucati de carne, fara suflet, doar 2 ovare, 2 trompe, 1 uter si ceva foliculi din cand in cand ...


Maduta
"Nu exista inaltimi de neatins, numai aripi prea scurte"