Cu copilul in spatii publice - probleme
Raspunsuri - Pagina 3
Daiopri spune:
Eu am un baiat de 2 ani si 9 luni, si am probleme nu numai pe afara. Uneori ma si intreb cum de sunt unii copii linistiti si cuminti si ascultatori.
Eu ce sa zic, al meu nu asculta nimic, nu urmeaza instructiuni, este peste tot, mai ales unde nu ar avea voie. Ma gandeam sa scriu si un mesaj la "cab. Psi"
Uneori ma intreb daca este normal asa cum e cu copilul meu. Ok. Am inteles ca este alintat, dar asa cum spunea cineva mai sus, pe cine sa alint, daca numai pe el il avem?:) Mai in gluma, mai in serios, eu am inceput sa schimb foaia, sau sa incerc. Nu va pot spune cat imi e de greu. Cat de obosita ma simt dupa o zi in care ii impun limite. Si e si el foarte oboist, dar tot nu se lasa. Apoi mi-e imi e tare mila de el. Nu inteleg de ce unii copii pot pricepe si executa instructiuni, fara sa fie pusi in mod special, si altii, chiar si cand te strofoci cu ei, tot nu asculta.
Poate ca am gresit atunci cand era mai mic, alintandu-l, dar eu cred ca oricum depinde si de firea copilului. Ca al meu e tare curios si incapatanat. Plus energic, ca nu sta cat e ziua de lunga si e numai in cercetare.
Si ca sa ma opresc aici, cum sa reusesc sa-I impugn limite, cand lui nu-I pasa de nici o pedeapsa? Pare sa isi assume orice risc, ca sa faca cum vrea el.
Acum il santasez si eu cu se supara mama pe tine, si nu mai vorbeste cu tine, care a mers o bucata, dar deja pare sa devina desuet.
Numai bine tuturor, si copii cuminti.
Desi pe astia zau ca nu-I mai inteleg:)))
lorelaim spune:
Daiopri: îmi pare rau de tine si de toti parintii care se confrunta cu duritatea comportamentului micutilor "monstruleti"... Din pacate, fara fermitate si severitate unii copii au tendinta de-a-si teroriza efectiv parintii... Multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt acolo! Cred ca pur-si-simplu as "demisiona" din functia de mama! Tocmai pentru ca îi iubim trebuie pe lânga alint si rasfat sa stim sa impunem limite... Fii tare si daca ai spus NU fii sigura ca toti membrii familiei sunt alaturi de tine si te sustin în educarea micutultui. Consensul între mama si tata si între parinti si bunici trebuie sa fie deplin - ca altminteri micutii stiu sa ne manipuleze si sa ne întoarca unii împotriva celorlalti pe noi adulti... Un alt lucru important este rutina zilnica care trebuie sa fie respectata astfel încât copilul sa aiba asigurate orele suficiente de somn... Un copil hiperactiv si neascultator este de multe ori un copil OBOSIT care merge ca un fel de "perpetum mobile" si ne scoate pe noi parinti din uz! Multa bafta!
iullia spune:
Perioadele copiilor sunt diverse si variate.
Si noi ne-am luat copii peste tot. Era perfect cat au stat in carucior, legati desigur, cu centura.
Cat de bine dormeau la umbra mesei, a se intelege semi bagati sub masa de pe vreo terasa sau restaurant.
Dar au crescut, au inceput sa descopere ce e in jurul lor.
Si noi am luat palme cand le-am oprit distractia. Nu am reactionat in nici un fel, nici bine nici rau, am trecut peste fazele astea ca si cand n-ar fi existat.
Reactia lor: nu le-au repetat.
Cand observau ca actiunea pe care o intreprind nu da rezultatul scontat, renuntau.
S-au tavalit si copii mei pe jos, m-am intors cu spatele, nu le-am facut observatie, doar i-am ignorat.
Stiu ca e greu, si esti constient ca nu remediezi situatia imediat, pt asta iti trebuie rabdare, chiar dac-ti vine sa 
, nu trebuie sa le dai satisfactie.
Sunt atat de receptivi, incat, la un moment dat vor sesiza ca in zadar se tavalesc, sau ma rog, alta forma de protest.
Cu bataia nu rezolvi nimic, mult mai multe si mai frumoase sunt rezultatele, daca, spre exemplu, atunci cand vrea ceva, incerci sa-i schimbi optiunea, iar daca accepta, fara proteste, primeste o ciocolata, spre exemplu.
Laura B spune:
Se pare ca deja putem forma un club! Iar capritza mea e cea mai mare: aproape 3 ani (pe care ii implineste peste o luna). Vestea buna e ca de cateva luni a inceput sa fie mai cooperanta. Vestea rea e ca acum a inceput sa fie dragalaso-smechera, si desi crizele sunt mai rare, sunt si mai rele… poate si pentru ca e mai greu de retinut si de scos afara din magazine in brate cand se agita. Dar si pentru ca acum are si mai multa imaginatie. 
La noi a functionat pe termen scurt strategia: “daca nu esti cuminte si nu stai in carut”- carutul de la magazin-, “mergi in masina cu tata, si numai mama face cumparaturile”. Chestie care am si pus-o in practica de cateva ori, oricat de tare si sfasietor a plans.
Din categoria “ia sa vezi cum ii fraieresc”: cum se prinde ca mergem la cumparaturi, incepe cu un ton convingator: ” Daaa! Diana ghizin(= magazin)! De munutza (=manuta), nu curutz (=carut)… Diana cuminte!” … Aiurea! Sta cuminte o perioada, apoi uita. Mai rau e ca nu putem aplica metoda Karmenutzei pentru ca fata noastra de-abia asteapta sa o scapam din vedere ca sa fuga in directia opusa. Oicum, deocamdata nu cedam! Am observat ca cel mai rau face cand e obosita, asa ca atunci o punem direct in carutul ei stil umbreala (pe care inca nu l-am scos din uz tocmai pentru situatii din astea). Si asteptam vremuri mai bune...
Laura