Cu copilul in spatii publice - probleme
Raspunsuri - Pagina 2
pisi-si-boscu spune:
Karmenutza, buna atitudine, asa cred si eu, asa am procedat si eu. Un dracusor mic cat o gamalie e in stare sa faca un tambalau sa te stie un hipermarket intreg ! Cel mai bine este sa fiti fermi, dar si mai bine, pana trece un pic "faza" asta in care nimic nu le poate intra in voie si mai ales nu pot fi corectati ( nu ma refer la bataie sau nuieluse ca nu cred ca e solutia cea mai buna si corecta fata de ei ) ar fi bine sa fie lasati acasa. Cu mama, sora sau bunica, cu o vecina sau o persoana straina, oricum pentru ei mersul "in spatii publice" nu e decat o chestie obositoare care nu le foloseste la nimic.
In ceea ce priveste locul de joaca din Mall,Anemona cred ca ar trebui sa iti iei sosete si sa te duci si tu cu fetita acolo. E mica, mult mai mica decat multi copii de acolo, insa daca ea isi doreste sa fie parte din grupul acela, cu un pic de rabdare, o poti lasa. Si noi frecventam locul de joaca din Plaza Romania, sunt mamici care stau la intrarea in locul cu mingiute, gata sa intre dupa copii in cazul in care ar pati ceva. Poti incepe prin a ruga un copil mai mare sa iti aduca cateva bilute colorate si sa o tii pe fetita afara, langa plasa sa se joace cu ele. Pentru copil e un lucru extraordinar sa faca ce fac si alti copii, chiar daca altii sunt mult mai mari decat el !
Pisi mamica lui Boscu' mic de 5 ani
malla spune:
tine cont de sfatul lui Karmenuta, e cel mai bun de aplicat pentru fetita ta!
adriana
Lauraa spune:
A mea face la fel. E foarte curioasa si nu are rabdare. In vagonetul ala de cumparaturi are stare fix 5 minute. Asa ca in ultima vreme merg doar eu la cumparaturi mari sau sotul. Din cand in cand el nu e acasa,e in delegatie,etc, asa ca merg doar eu cu ea. E cam greu dar ii distrag atentia, ii cumpar la inceput un covrig,cand ajungem la mezeluri primeste mereu o feliuta de sunca de la tantile alea si se mai ocupa cu ea, si spre final o las pe jos. Ea merge intotdeauna la raionul de bebei,isi ia o olita din raft,se aseaza pe ea si racneste "CAAACAAAAAA!!! PIIIIPIIII! Face circ acolo, se aduna lumea si rade ca la urs :)))))). Nemai ciondanim dar in general se tin dupa mine...TRage si ea din rafturi sau imi umple vagonetul cu tampenii dar o inteleg si pe ea, ala nu e loc pentru copii,sigur ca se plictiseste...
Mama de 
Lara Celine
anemona spune:
Dragele mele, va multumesc mult ! 
Mesajele voastre m-au ajutat sa vad situatia putin altfel, adica sa inteleg: in primul rand ca este o etapa normala in evolutia unui copil (Ruxandra, a fost super ce ai pus aici despre psihologia copilului si toate sfaturile sunt excelente), ca mai sunt si alti copii care isi manifesta personalitatea in mod asemanator, ca trebuie sa fiu mai ferma in ce priveste refuzurile si nu in ultimul rand ca locul copilului nu este nici in mall, nici in hipermarket, ci in parc, la joaca sau acasa.
Cat priveste explicatiile, sigur ca i le dau la modul la care pricepe ea acum, dar din pacate nu intelege inca atunci cand plecam sa ii spun ca trebuie sa fie cuminte cand va ajunge la magazin, nu merge inca sa stabilim de acasa ce se va intampla acolo. Mai avem pana la etapa asta, mai avem pana o voi putea conditiona, abia are un an si jumatate; poate sunt si copii care pricep chestii pe termen lung la varsta asta, dar la ea inca functioneaza chestiile imediate, deci... mai asteptam pana acolo.
Karmenutza, sfatul tau este foarte bun si o sa incerc sa-l aplic mai consecvent, de fapt am mai incercat, uneori am reusit sa ma tin tare, alteori recunosc ca am cedat, dar s-a intamplat de cateva ori sa planga pana a vomitat tot ce a mancat si mi-a parut rau ca nu am fost putin mai indulgenta. S-a intamplat mai ales dupa masa de seara cand nu vroia sa doarma si eu am insistat sa se culce, sau cand mai vroia sa stea in cada si eu am insistat sa iasa. A plans pana a vomat. Are un fel de a plange de efectiv nu poti rezista, parca sufere ca un om mare. Ma rog, recunosc ca sunt subiectiva, sunt mama ei si mi-e o mila...
Pisi, cred ca ai dreptate, o sa merg pregatita data viitoare sa ne descaltam si sa petrecem ceva timp la bilele alea, of, ca tare dragi ne sunt. Ea are si acasa niste bile colorate de divesre culori pe care le iubeste nespus, asa ca i s-a parut probabil frustrant ca nu are si ea voie acolo unde alti copii au, mea culpa.
Eu am incercat sa o formez putin mai independenta tocmai pt ca eu am fost foarte tinuta din scurt si am simtit ca asta m-a afectat, in sensul ca nici prea multa inhibitie nu e buna si am simtit ca am pierdut niste ocazii in viata tocmai din cauza lipsei de incredere si tupeu. Am zis ca ea trebuie sa fie independenta si voluntara si pana la un punct asta nu e rau, dar bineinteles ca nu vreau sa cada in cealalta extrema care este la fel de daunatoare. Mi-as dori sa ii satisfac toate curiozitatile, daca isi doreste sa faca sau sa vada ceva, sa poata, daca asta nu inseamna un risc pentru siguranta ei, de aceea am tot lasat "lesa" foarte larga, dar probabil ca de aici pana la rasfat nu mai e decat un pas. Eu ma gandeam ca rasfatul este atunci cand tii copilul numai in brate, cand il adormi pe picioare sau leganat, cand ii dai ciocolata atunci cand vrea, dar uite ca si atitudinea mea de a-i da prea multa libertate (in sensul bun, gandeam eu), de a o lasa sa exploreze tot ce e nou pentru ea, de a o lasa sa-si incerce fortele in diverse situatii, de a o incuraja sa aiba incredere in ea si de a se desprinde de noi, sa priveasca spre exterior, are un revers. Va spun toate astea ca sa ma credeti ca intentia mea a fost una buna, nici gand de a o rasfata, numai ca... asta a iesit !
Mi-as dori sa se simta libera, dar sa aiba limite de bun simt, oare e asa greu sa ajungem la asta?! Se pare ca da ! Sper si vreau sa cred ca asa va fi cand va mai creste si va intelege in mod logic argumentele mele in ce priveste ce se poate si ce nu se poate.
A fi parinte e foarte greu...
crig72 spune:
...dar si foarte frumos.
Anemona nici noi nu avem pe nimeni aproape. In curand iti va fi mare drag sa mergi cu fetita ta la cumparaturi.Va creste si va fi altfel.Eu o las sa ia din raft,o las sa puna produsele pe banda.Bucurie mare.Ba chiar uneori imi aduce aminte de un lucru pe care eu as fi uitat sa-l cumpar
.De multe ori e tentata sa ia si ce nu trebuie sau vrea si ciocolata si guma si ou.Ii spun sa aleaga din ele si asa si face.dar e musai sa ia doua cioco sau altceva ,una pentru ea una pentru prietenul ei.
Cand mergem intr-un magazin de jucarii sau in librarie ii place foarte mult sa se uite(seamana cu mine
)chiar daca uneori nu cumparam.
Mai greu e cand plecam de la un loc de joaca.Ii plac mult copiii.Aici inca mai avem probleme.Incerc sa-i atrag atentia cu altceva si..de cele mai multe ori reusesc.
Mariuca si mami
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=40902" target="_blank">File din povestea Mariucai
andora spune:
Draga mea , la fel pateam si noi (fetita mea are 15 luni). Mergea frumos ce mergea si i se nazarea ca vrea aia si ailalta, urmau protestele si aproape tavalelile. Am facut ce ne era noua mai usor: am evitat sa o luam pe la raionul cu jucarii/carti/hainute. Desi stam la 2 minute de Plaza n-am dus-o niciodata la toboganul cu bile, doar la Diverta la scaunelele cu carticele pt copii.
Nu e insa asta solutia si in cele mai multe cazuri am aplicat si noi solutia ne-bagarii in seama, care uneori merge, alteori nu. Am constatat insa cu stupoare ceva cand a trebuit sa merg doar eu cu ea la hipermarket cu carutul - a stat cumintica in carucior si cand a protestat i=am zis htarata foc ca nu o dau jos fiindca toti copiii asa tb sa stea.. si a stat pana acasa. Cand suntem cu tati nu e asa. Stie ca pe el il poate manipula. De aceea cred ca parintii tb sa se puna de acord mai intai ce e si ce nu e voie, apoi sa fie foarte fermi cu copilul. Iar in caz de refuz si proteste => indiferenta. E greu totusi sa pari indiferent cand bebe fuge din raion in raion... atunci mai merge distrasul atentiei, noi mai luam cate-un biscuit/eugenie ceva - drept momeala. Uneori prinde...
Sfaturile psihologului sunt foarte interesante... Umorul merita chiar incercat. sunt curioasa cum ar reactiona gogoasa mea daca i-am raspunde la lacrimi cu rasete.... Tin pumnii tuturor si vorbim cand avem rezultate pozitive!!!!!!!
Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes - Carl G. Jung www.andora.bravehost.com/" target="_blank">
site,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64304&whichpage=2" target="_blank">nunta,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">nasterea 
lorelaim spune:
Baby Gaby - cum îsii spune de vreo 2 luni puiuta mea (n. 9 iulie 2004) - intra si ea în categoria bb-ilor neascultatori... Dar - la noi functioneaza - de pe la 10 luni - "daca tu nu faci... (ce spune si vrea mami) atunci nici mamai nu te duce la tobogan, nu te da pe leagan, nu-ti deseneaza, nu te lasa la Baby Enstein (dvd cu show-uri speciale pt bb), nu se joaca cu tine, etc" sau "daca, calci în picioare cuburile atunci înseamna ca nu ai nevoie de ele si le împachetam si le punem frumos în dulap pâna te hotarasti sa nu le distrugi." si bineînteles ca le împachetez în punga lor si le pun PE dulap - unde nu ajunge - pt vreo zii chiar doua si apoi testez terenul daca putem sa ne jucam civilizat cu cuburile.
O singura data m-a suparat raaaaaaaau de tot - a fost o dimineata în care nu a ascultat DELOC - da chiar DELOC! Indiferent ce doream sa fac (sa o scot afara la tobogan, s-o aduc la masa, etc) - ma ignora complet sau facea exact pe dos decât îi ceream. Nu a functionat nici sechestrarea jucarillor - nici vorba buna, nici tonul server... Ei - atunci m-a apucat pe mine o tristete si o jale (daca acum se poarta asa... ce-o sa-mi faca mai târziu???) si NU i-am vorbit (decât ca s-o chem la masa), NU am desenat împreuna cu ea, NU m-am jucat cu ea DELOC! Efectiv am facut tot posibilul sa NU o bag în seama: putea sa faca cucu-bau cu mine, putea sa vina sa-mi arate desenele ei - orice - ma întorceam cu spatele si-i spuneam doar atât: "astazi te-ai purtat foarte urârt cu mami - mami este tare suparata - nu vorbeste cu tine!" Nu am lasat-o sa ma ia de mâna, sa ma sarute, sa ma atinga - efectiv am fugit de ea toata dupa-masa. Seara a venit tati - care a respectat consemnul si nu s-a jucat cu ea. Doar la culcare ne-am împacat (ca nu este bine sa ne culcam suparati unii pe altii) - am facut kiss-kiss toti trei si apoi nani-nani. De atunci este muuuuult mai bine - si este mult mai docila daca îi cer sa faca ceva. Cred ca disciplinarea bb-lusului trebuie sa înceapa de-acasa... Eu am avut noroc sa nu-mi creeze probleme în spatiile publice... Scarile rulant sunt DANGEROUS! cu un ton atât de hotarât spus de mine ca bb nu cuteaza sa se catare singura pe ele... iar eu pur-si-simplu îi spun ca ne grabim, nu avem timp sa ne plimbam cu ele si "move on". Am remarcat ca daca-i dau prea multe "drepturi de luat cuvântul" este mai bine... Cu cât ea are mai multe de "spus" cu atât nu mai terminam niciodata negociatul! Deci - eu reusesc câta-cât s-o motivez sa fie cuminte doar cu "daca tu... atunci si mami.../ daca tu NU... atunci NICI mami..." si se pare ca functio... de cele mai multe ori. Adevarul este ca le facem un mare deserviciu daca nu-i învatam ca sunt reguli de respectat... Când vor ajunge la scoala si mai târziu la servici altii îi vor învata sa respecte regulile într-un mod mult mai dur si nedelicat decât noi... si atunci vor suferi amarnic...
lorelaim spune:
OOOPS! Am gresit - doream sa sciu : Am remarcat ca daca NU îi dau prea multe "drepturi de luat cuvântul" este mai bine...
andora spune:
Lorelai si eu am patit intr-o zi ca tine cu supararea. Chiar facea absolut toul pe dos, eram in casa si nu ma asculta deloc-deloc. Ma sfida pur si simplu. Daca ma gandesc bine asta a fost chiar inainte sa merg cu ea singura la hipermarket (prima oara cand a fost foaaaarte cuminte). Atunci m-am suparat pe ea, mi-au dat si lacrimile fiindca chiar ma simteam si rau, si n-am mai bagat-o in seama, supraveghiind-o evident "din umbra". Toata familia stie de ziua aceea, a durat minunea vreo 2-3 saptamani insa acum iar are perioade cand face exact pe dos...
Si nu doar in public, de ex. stie ca nu are voie sa-si bage degetutul in crapatura usii (langa toc) cand usa e deschisa dar EXACT asta face ca sa vada cum reactionez. Si nu stiu cum sa reactionez. Deocamdata ma uit la ea si-iu zic "treaba ta, o sa faci buba rau" desigur tiin usa sa nu se miste ca vai de degetul ei. O data siu-a prins degetul dar se pare ca nu s-a-nvatat minte 
.
Ieri de exemplu cat m-am intors sa iau o sacosa a zbughit-o la vreo 10m de mine, nici ca ma baga in seama c-o chemam, studia magazinul de zor.... dar pana la urma TONUL FERM rasmane solutia la noi...
Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes - Carl G. Jung www.andora.bravehost.com/" target="_blank">
site,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64304&whichpage=2" target="_blank">nunta,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">nasterea
Anculina spune:
Buna!
Nici noi nu avem bunici, matusi disponibile si nici bona si pe Maria Carolina la fel o luam cu noi pe oriunde. ea a facut 1 an si 8 luni.
In linii mari situatia este asemanatoare.iar ceea ce in ochii nostri de adulti pare un total haos sau debandada, nu e altceva decat simtul explorator al copilului care releva inteligenta.
Intr-adevar, in primul rand noi parintii trebuie sa fim constienti ca luand copilul pana in 3 ani cu noi prin alte locuri decat parc si locurile de joaca, intervenim in ritmul lui propice si ca urmare sa acceptam consecintele.
In legatura cu asa-zisele crize, si fetita noastra face, dar DOAR cu altcineva inafara de mine si de tati care ii cunoastem tot ritmul. Cu bunica, cu verisoarele ei, cu oricine mai are grija de ea sporadic, le pune la punct fara discutii, ma si amuz cum le " instruieste " un ghem de omulet...Oricum, secretul este sa fii mereu f. atent la nevoile si cerintele copilului.Sa fii atent nu inseamna sa indeplinesti mereu ce vrea el, ci sa fii atent ca sa stii ce alta alternativa sa ii oferi mereu. Si desi teoria e usoara dar practica ne omoara, calmul si umorul sunt singurele cai spre succes.Daca ne enervam, ne stresam si noi, s-a dus naibii ziua...circul e gata...
In legatura cu " alintata, rasfatata "...v-ati gandit vreodata de la ce verb frumos vine cuvantul "alintata " - de la " a alinta "..A alinta cum doar o mama stie, a iubi, a darui, a pupaci, ei si ce daca fetita mamei e alintata?Asta inseamna ca e iubita! Bine, in niste limite, cat de cat, ca doar n-o sa ne ia la pumni pe oriunde si noi sa zambim tampi...dar...limita doar noi o stabilim !
Pupici.
Daca iei totul prea in serios, faci riduri !Zambeste !