Sunt dependenta de dulciuri !

Elise spune:

Si eu sint dependenta de dulcuri..... nu sint ca e pielea rea pe mine, altfel as fi intrecut recordurile!
La mine e seara si ciocolata.
Plus desertul la fiecare prinz.... unde de obicei "ochesc" cea mai dolofana prajitura.

A, si alte "nimicuri" pe parcurs: cappucino cu muulta ciocolata, sucuri (dulci, in special Cappy de piersici), bombonele, biscuitzi, cite un iaurtel cu fructe...

Mie pasiunea asta mi s-a manifestat de mica: tot ce mincam trebuia sa fie dulce. Altfel nu deschideam gura nici fortata de 3 oameni mari.....
Mincam friptura cu zahar.
Ciorba cu zahar.
TOTUL cu zahar, ciocolata sau altceva DULCE.
Sau...nimic.

Maica-mea mai insista ea saraca pe meniuri sanatoase, da' pe bunica-mea am dovedit-o repede: stia ca sint 2 optiuni: sa maninc clatite, sau sa nu maninc.

Si acum sint la fel.
maninc ceva bun (=dulce) sau nimic.
Si din cind in cind cite o pizza.....

Elise

Elise spune:

quote:

---

Initial creeata de Gyna

SUNT DEPENDENTA DE DULCIURI!
Daca sunt printre voi fete care s-au vindecat de o asa PATIMA, va rog sa ma sfatuiti/ajutati si pe mine . Mananc ca o disperata dulciuri. Nu stiu cum sa-mi impun sa ma las de dulciuri.
Daca aveti ceva idei va-si fi recunoscatoare!

---

Gyna,
, da' ce de sfaturi ti-am dat toate......
Din ciclul "SI TU ?! SI NOI!!!!"

Elise

ileana spune:

Eu sunt faptura care si-a ""tras"acum ciocolata si cafeau de seara "...ca sa vada ce ati mai scris...si peste ce dau...dar leacul?
Care-i leacul?

Darria spune:

Mdaaaaa, nimic nou sub soare dar exista rezolvare
"Foamea" de dulciuri(vb. Stan patitul) inseamna ca in corpul nostru e un mic haos.
Se porneste de la medicul de familie care iti spune ce analize sa faci, apoi daca e cazul la ce medic sa mergi => ce tb. sa faci.
Dar pe langa asta incepe adevarata lupta: muuuuuuuuuulta bunavointa din partea ta, ajutorul celor din jurul tau si sa iti schimbi alimentatia. Cu timpul o sa ajungi sa iti fie foame de fructe, bine ca o sa mai treci si pe la dulciuri dar nu ca acum. E ft. importanta sustinerea celor din jurul tau(nu mai cumpara si anunta pe toti cunoscutii sa nu mai aduca dulciuri ca esti in razbel cu ele).

Multa bafta in lupta cu "inamicul dulce"

ingerash spune:

parca ma fi asociatia alcoolicilor anonimi: si eu sunt ciocolatomana , nu ma pot abtine si pace !!!!
am noroc k nu ma ingrasa absolut deloc ccc k acuma as fii

Nu înceta niciodata sa zâmbesti, nici chiar atunci când esti trist, pentru cã nu se stie cine se poate îndragosti de zâmbetul tãu!

oanaiasi spune:

Io ma strofoc din acel afara ca in magazin sa nu trec pe la raionul de dulciuri si sa ma indrept spre ala de fructe ! Cateodata reusesc, dar cateodata nu!

Inca muncesc....

Oana

cybip spune:

Eu am zile si zile....se mai intampla sa ma si abtin pentru o perioada de vreo luna...dar apoi dau iama in ele ca si cand in viata mea nu am mancat ceva dulce. Pot devora fara probleme 1 kg de inghetata (Nirvana cu praline obisnuiam sa manac aproximativ doua cutii intr-o seara)...sau daca stiti Fererro in cutiile de forma piramidala-nu ma las pana nu o termin...sau cate o jumatate de tort Black Forest. Si in general daca am ceva dulce, indiferent de cantitate, nu ma las pana nu dau gata.

cybip spune:

Si am uitat sa va zic de preferatele mele, niste bomboane de ciocolata cu cocos si rom ambalate in cutii rotunde,nu mi-aduc aminte acum denumirea, se gasesc de obicei in benzinarii (cel putin de acolo le cumparam eu de cate ori puneam benzina), si pe care le mancam cu mult inainte de a ajunge la destinatie. In orice caz, sunt addicted. Si macar de-as fi vreo slabatura...nu, nu sunt .

diadaniela spune:

Terminati ca mooooooooooooooooooor!

,,Iaca si eu pe aici ma bag in seama...poate invat si eu cate ceva de la cineva...sau mai invata si altii de la mine,,

Dana

Allure spune:

Cind va citesc imi amintesc de mine acum 2-3 ani. Nu eram asa obsedata de dulciuri dar mincam regulat: donuts, muffins, ciocolata...toate la cafea, obligatoriu. Nu faceam excese cum vad ca face una lume (nu dau nume ) dar ma obisnuisem cu dulcele ca cu drogul.

Nu mi-am facut probleme pentru ca de felul meu am fost slaba si inalta...pina intr-o zi cind am observat ca nu ma mai incap lucrurile...Si cind am prins eu de veste ca "e groasa", a fost prea tirziu. Pusesem pe mine vreo 7-8 kile si aratam cu 5 ani mai batrina. Bleah! Facusem valurele pe picioare...niciodata n-am avut asa ceva...
O data m-am enervat si m-am pus pe dieta si gimnastica cu o ambitie de nezdruncinat. Am taiat mesele de dupa ora 6 (hai 7) seara iar dulciurile mi le permiteam din cind in cind si atunci cu masura. Si am reusit sa ajung la greutatea initiala plus forme si tonus ce nu le-am avut niciodata.

Secretul e sa nu renuntati dintr-odata la dulce, ca organismul intra in soc. Micsorati dozele si concomitent faceti sport ca sa ardeti grasimile. Pina la urma asta e secretul: ambitia. Ambitia ca atunci cind imi propun ceva, f*tu-i kuru' masii, ca il aduc la indeplinire.




**************************************************************
Share your knowledge! It's a way to achieve imortallity.