Sansa e cea pe care ne-o acordam
Raspunsuri - Pagina 2
Tink spune:
strumph2in1, eu nu am trecut printr-o situatie asemanatoare, dar am observat ca in perioadele mele de glorie profesionala (la care am avut grija sa-l fac partas) avea o privire extrem de "indragostita" pe cand, in perioadele mele de "lehamite" se chinuia sa afle de ce nu am eu chef de nimic cu faze de genul "mami, cum de ti-a pierit chefu' de viatza, iti aduci aminte de perioadele in care iti iesea tot ce vroiai?" in plus, am vazut cum priveste sotzul meu BARBATII care merg la serviciu si ajung acasa la nishte sotii mult prea procupate de copii si casa (si atat)...lui ii plac femeile active! cand m-am apucat si de (alte) cursuri i-a crescut inima de mandrie! in plus, eu ma simt mai implinita si, in consecinta, sunt mai activa! si trebuie sa recunosc ca si eu ii cer acelasi lucru, m-ar enerva daca n-ar fi atat de activ pe cat este!
Elise are perfecta dreptate. nu cred ca tre' sa-l cocolesesti atat de tare ca i se urca la cap. faptul ca tu ai acum un job cu noi responsabilitati e o oportunitate pentru tine de a-i arata ca esti o femeie completa: mama, nevasta, profesionista (si, eventual 
amanta
)
sunt convinsa ca vei gasi cea mai buna solutie pentru TINE si pentru copii TAI sa redeveniti acea FAMILIE frumoasa...
strumph2in1 spune:
Multumesc fetelor care mi-au raspuns.
numeioana: el nu stie ce isi doreste, stii?
Uitati inca una. Astazi pleaca de dimineata si mi-a lasat clar impresia ca abia asteapta sa plece. Pana aici, ok; dupa aia il intreb si eu daca vine sa mancam la pranz. Zice ca nu. Iar e ok. Apare pe NV acasa -probabil terminandu-si treburile pe care le avea- si il pup si ii arat ca ma bucur ca il vad. Desi sincer sa va spun vederea lui asa cum e de doua saptamani- ma ingheata...Se duce la calc. si incepe sa se joace - altceva nu face de multa vreme in timpul liber. Sta pe jocuri sau isi mai rezolva corespondenta si alte probleme profesionale. Pana aici e ok (aproximativ). Apoi vin langa el si mai schimb impresii despre copii, casa, servici. Io le scot cu clestele de la el. N-are chef de vorba si ma trateaza cu multa indiferenta.
What now?
Asa merge filmul de multisor...ce-o sa mai fac? Bani de plecat pe undeva n-avem si el nu are chef sa mai iesim nici in oras, nici sa facem ceva imjpreuna. Orice intentie a mea este stopata din fasa. Am ajuns abia casc gura in fata lui, dar incerc si eu sa fim normali. Totusi nu suntem. De aici, unde vom ajunge? Sincer, e asa de naspa situatia in casa, dpdv al atmosferei -atunci cand apare el ,ca imi vine sa fug. Nu am unde , la parinti nu pot, prietenii sunt casatoriti...sper sa incep serviciul asap ca altfel o iau razna...Sigur ca am si alte activitati decat sa stau dupa coada lui, fac papa, curatenie, spal, vad de copii, mai citesc si eu ptr job samd dar simt un gol in mine de mai bine as da cu pumnul intr-un zid ca sa scot afara toata mizeria si sa treaca totul. Nu stiu daca va trece.
Acum ne pregatim sa plecam eu si copii in vizita la bunici si el da senzatia ca abia asteapta sa iesim din casa. Se invarte pe langa calc. cautandu-si de treaba si fluierand usurel pentru sine.
strumph2in1 spune:
Stiu ca sunt prea analitica.
Dar asa decurge ziua cu el. O sa radeti, dar fara el in casa dispare sentimentul de vina - ca i-am gresit si cand apare el pic iar la fund.
Oi fi si io gresita la cap, nu stiu.
Cert este ca timpul va arata ce si cum. In ce masura se ascunde dupa deget sau nu. Prietena mea cea mai buna ma incurajeaza sa ma port normal si asta incerc sa fac si sa fiu femeie. All right...urmeaza sa ma dau la el?
E o idee? mi-e dor de el dar el imi intoarce spatele noaptea so...
Elise spune:
Hai sa iti spun ce as face eu... desi nu stiu daca sint cel mai potrivit exemplu, eu sint destul de scorpie.
quote:
Astazi pleaca de dimineata si mi-a lasat clar impresia ca abia asteapta sa plece.
Lasa-i si tu impresia ca abia astepti sa plece.
Ceea ce, in conditiile date, n-ar fi tocmai neadevarat.
quote:
Apare pe NV acasa -probabil terminandu-si treburile pe care le avea- si il pup si ii arat ca ma bucur ca il vad. Desi sincer sa va spun vederea lui asa cum e de doua saptamani- ma ingheata...
Ce faceai cind a venit?
Mincare, curatenie?
Asta trebuia sa faci si in continuare!
De ce te-ai dus tu sa il pupi?
Pupa ala care intra in casa!
Daca vine el la tine, bine, daca nu, nu.
Trebuia sa fredonezi ceva si sa iti vezi de treaba in continuare....
Daca el apare pe NV, pe NV sa bantuie in continuare.
quote:
Se duce la calc. si incepe sa se joace - altceva nu face de multa vreme in timpul liber. Sta pe jocuri sau isi mai rezolva corespondenta si alte probleme profesionale.
F. bine.
Ignora-l.
quote:
Apoi vin langa el si mai schimb impresii despre copii, casa, servici. Io le scot cu clestele de la el. N-are chef de vorba si ma trateaza cu multa indiferenta.
Ia trateaza-l tu cu indiferenta, nu te mai duce sa-i spui nimic sa vezi ce face.
Vorbeste cu copiii, cu prietenele, cu socrii, cu parintii, fii vesela si fericita si IGNORA-L.
Lasa-l sa stea acolo, la calculator, in sosul lui.
Crezi ca n-o sa se simta singur, intr-un tirziu, cind vede ca nu-i ia nimeni pulsul?
Si nu-i pasa nimanui ca el e imbufnat?!
PS: sa stii ca toti barbatii se poarta citeodata ca niste copii mari.
Rosey spune:
nu totdeauna si nu la toata lumea functioneaza ignorarea. am avut si eu unul din asta, l-am "ignorat" si am ajuns sa nu mai vb cu lunile...si eram casatoriti!!!
michelle7 spune:
Sunt de acord cu Elise. Rosey nu te supara ,dar o relatie in care el e dispus sa nu vorbeasca cu lunile numai relatie nu e. Acum fiecare stie ce e mai bine pentru el dar parerea mea e ca meriti un barbat care sa vrea sa fie cu tine.
Rosey spune:
quote:
Originally posted by michelle7
Sunt de acord cu Elise. Rosey nu te supara ,dar o relatie in care el e dispus sa nu vorbeasca cu lunile numai relatie nu e. Acum fiecare stie ce e mai bine pentru el dar parerea mea e ca meriti un barbat care sa vrea sa fie cu tine.
exact. l-am asteptat ceva timp. pe urma am divortat
andabrro spune:
Eu asa mi-as baga mina-n foc ca de alea 2 sapt. de cind viata lui a devenit brusc mizerabila are pe altcineva in vedere ...
scenariul, pina acum, se potriveste "manusa" cu unul la care am asistat.
eu una as inceta sa-ncerc a-i intra in voie, as folosi toate canalele subterane posibile pentru a investiga ce se petrece (loguri de la calculator, facturi de mobil, aparitii pe neasteptate acasa ... verificari de "alibiuri"
).
in cazul pe care-l stiu, era ceva. dar si daca nu, am ajuns la concluzia ca dusul rece are mai mult efect decit umblatul in virful picioarelor si cu sabia lui damocles deasupra capului. nu-i mai intra in voie cu nimic, si dupa o vreme (in care sa fi observat ca te-ai distantat) zi-i ca daca nu poate/vrea sa puna umarul la mentinerea casniciei, atunci iti iei valiza si te-ai dus. in majoritatea cazurilor respectivul realizeaza c-a intins coarda prea mult si-si baga mintile-n cap.
in fine. nu-s eu prea buna la dat sfaturi ... nici macar mie insami 
fatima spune:
da, situatia e aproape identica cu ce s-a intamplat cu noi. mica diferenta (sau poate nu) intre povestile noastre este ca la noi se dezvoltase in timp si un fel de blocaj in viata sexuala, pe fondul necomunicarii. practic noi nu prea vorbeam despre ceea ce am dori de la celalalt si de aici sentimentul neimplinirii. nu stiu ce fel de greseli ati facut voi, dar la noi asta a fost cea mai grava: lipsa comunicarii. eternul si mult discutatul subiect. sotul meu imi marturisise (chiar in seara de revelion) ca nu se mai simte atras de mine, ca ma iubeste, dar ca "om", ca ma admira si ma respecta, dar..atat. si ca ar fi mai bine sa divortam. hai sa-ti spun cum am reactionat eu: am fost de acord! nu m-am impotrivit, nu l-am rugat sa se mai gandeasca, nu l-am implorat sa mai stea! am incercat sa ma port firesc, fara a fi indiferenta totusi, FARA A-L IGNORA, l-am lasat sa citeasca doar in privirile mele ca ma doare , i-am zambit dar mai trist ca de obicei, i-am pregatit masa ca de obicei, l-am intampinat cu o imbratisare cand intra in casa ca de obicei, insa nu l-am rugat o clipa sa ramana, am acceptat fara sa ripostez decizia lui. iar el si-a dat seama ca de fapt nu vrea sa ne despartim, ci vrea doar ca relatia dintre noi sa se schimbe. ceea ce imi doream si eu de altfel. si ca nu merita sa pierzi ce ai pentru nu stiu ce cai verzi pe pereti.
si eu zic ca toti trecem prin momente de deriva, cand nu mai stim sigur cine suntem, ce vrem. dar in final tot singuri ne lamurim cel mai bine, oricat ar incerca altcineva sa ne convinga de un adevar sau altul..asa ca nu mai insista daca va continua sa vrea sa divortati. Spune-i cu demnitate si fara resentiment ca daca el e convins de asta, tu nu te impotrivesti, dar ca esti de parere ca ar fi bine sa nu va despartiti brusc, sa continuati sa locuiti impreuna, ca o perioada de tranzit catre o noua viata. fiecare zi va fi ca ultima zi impreuna, iar sentimentul ca te va pierde il va face sa priveasca totul dintr-o alta perspectiva. daca v-ati "iubit enorm candva", si daca n-ati facut greseli grave, daca inca mai exista respect, va puteti salva. dar nu mai "incercati" sa va purtati normal, adica sa pastrati aparentele, pentru ca nu faceti decat sa prelungiti o agonie. fii curajoasa! mizeaza pe cartea asta! nu risti sa pierzi nimic! sau nu mai mult decat ai pierdut deja! pentru ca o masura trebuie luata, iar de cele multe ori trebuie sa zgaltai pomul ca sa pice fructele! nu ignorarea sau indolenta sunt solutia.
..cu excursiile in doi, stai linistita, nu-ti face griji daca nu aveti bani, iti spun din proprie experienta ca nu dau rezultate..nici cinele romantice, nici lenjeria sexy..sunt frectii la picior de lemn..trebuie eradicata problema acasa la ea si in mediul ei originar si cotidian..
strumph2in1 spune:
Multumesc fetelor ptr pareri...
andabrro: eu nu cred ca are pe altcineva, io cred ca responsabilitatile de acasa nu-i mai convin si nici viata noastra de acum, pe care nu mai reuseste sa o vada cu parti bune cu tot (asta ma face sa cred ca are o criza de varsta sau ceva...se apr. de 30 de ani).
rosey: ignorandu-l total nu poate fi solutia 1. ii va da motive sa-si confirme ideeile si sa-si intareasca intentiile de a pleca de acasa. 2. eu nu vreau sa divortam. cred ca avem nevoie de o schimbare in vietile noastre si asta va veni cam intr-o saptamana.
fatima: cazul nostru seamana foarte tare cu al vostru. dar io nu m-am grabit sa-i spun: ok, hai sa divortam (avem 2 copii, suntem inca prieteni buni, iar eu il iubesc) si nici el nu s-a pronuntat categoric, ci doar a zis ca "esti de acord ca va veni divortul?..ca ne-am bagat in lucruri care ne depasesc?"
Sapt asta are un proiect important la servici ( el lucreaza intr-o bransa total diferita de a mea, si aparitia fizica este foarte importanta) si, daca il ajut cu hainele=sa le aranjez nitel, o sa se uite urat si va spune ca o fac "special, la dresaj" nu ptr ca asa simt. Daca nu il ajut, imi va spune mai tarziu: " da, da, ti-a pasat asa de tare de mine ca nici macar o camasa nu mi-ai calcat!".
Tot asa s-a intamplat si ieri, am luat sa repar niste pantaloni care zaceau ignorati de el in dulap. Dar de cateva zile si-a aratat interesul ca vrea sa-i poarte. Acea per. de pantaloni avusese mai multe defecte si i-am spus mai demult ca o sa-i duc la croitorie sa-i repare bine si el atunci m-a oprit zicand "lasa-i, ca nu depind de ei!" Ieri dupa-amiaza m-a vazut ca aveam intentia sa vad cum sa-i cos(nu sunt o buna critoreasa, dar el e si mai si ca mine si m-am gandit ca daca ii trb pantaloni, pai sa-i fac), imi spune: " ce faci cu pantalonii mei?", raspuns: " as vrea sa-i cos", replica lui :" sunt rupti de acum 2 luni si acum vrei sa-i cosi?" Adica el credea ca vreau sa ma bag in seama? ca ce buna sunt eu la cusut si ce-l ajut? Vroiam sa o fac pe NV ca stiam ca e capos, dar i-a vazut in geanta ce o pregatisem ptr vizita ieri inainte sa plecam in vizita.
Io chiar nu inteleg, de ce accepta asa de greu ideea ca cel mai bun ajutor este cel pe care il dai la nevoie si ca nu toata lumea ghiceste ce intentii are si ce preferinte dezvolta atata timp cat le tine pentru el. Senzatia mea este ca iau "puncte de penalizare" incercand sa fiu amabila, facand diverse servicii si ptr el. Io l-as lasa balta cu toate astea, caci nu ma simt grozav cand tot vine si ma "taxeaza".
O sa continui viata ca si pana acum, dar nu-l voi ignora complet. Vrea sa nu fie "ajutat" perfect...n-o sa-l ajut cu nimic. Dar nu-l voi ignora. Daca el s-a decis ca tot ce fac eu e prost si mi-o arata ostentativ, atunci nu stiu zau ce sa mai cred..Par sa fie fite de copil mare...
Ma simt tare singura de o vreme (de cand a inceput perioada asta) fetelor si de ieri,de cand am postat, mi s-a mai ridicat un pietroi de pe inima si asta se datoreaza voua, celor care m-au ascultat, va multumesc!
Oricum, situatia e departe de a se fi rezolvat. Ii mai dau cateva saptamani, daca se va purta urat in continuare (ca sufera e una, si eu sufar,dar de 2 sapt. imi tin limba in frau si oricum, ultimul lucru pe care il vreau este sa-l ranesc) ii spun sa ia o pauza. Nu stiu, sa vedem o posibilitate sa separam "conturile" o vreme. Asta daca nu apare o solutionare mai buna.