Durerea sufleteasca omoara.
Durerea sufleteasca omoara. | Autor: Nadia1976
O sa incep cu inceputul... sau sa spun, mai degraba, sfarsitul. Sfarsitul vietii mamei mele; a trecut in nefiinta acum aproape 5 ani. Bunica mea din partea mamei s-a stins si ea acum un an. Nu am ajuns in Germania ptr. inmormantare, dar sora mea mi-a zis ca Oma sigur a murit de inima rea, de durerea sufleteasca ca si-a pierdut copilul. Si a mai zis ca in apartamentul bunicilor mei in Germania toti peretii erau plini de pozele mamei mele. Durerea sufleteasca poate ucide, si e mai cruda si mai crunta decat orice alta boala.
Aveti povesti asemanatoare? Impartasiti-le, daca simtiti nevoia.
Eu si acum dupa 5 ani daca vorbesc, scriu sau ma gandesc la mami, intotdeauna plang. Poate ptr. ca nu mi-am dat inca drumul la suflet si la lacrimi, inca nu am "plans-o" cum se cuvine, in 5 ani. Am incercat si pana acum am reusit sa-mi opresc lacrimile, sa-mi ascund durerea.
________________________
Winners don't quit; quitters don't win.
Raspunsuri
Elise spune:
Asa e.
Durerea sufleteasca poate ucide.
Eu, de exemplu, n-am avut foarte mari probleme (...pina in ultimul timp) dar, de fiecare data cind chiar AM SUFERIT am facut febra mare si chiar m-am imbolnavit - fizic - in perioada imediat urmatoare.
Elise
Lona spune:
Ai dreptate.
Toata familia mea din partea mamei s-a stins in doar doi ani. Șase persoane. Au plecat unul dupa altul, cu sufletul sfasiat. Parintii care si-au inmormantat copiii n-au suportat durerea, se rugau zilnic sa ia si pe ei Dumnezeu. Si i-a luat. Ultima care s-a prapadit, bunica mea, i-a urmat pe strabunici. Nu erau tineri, trecusera de 80 de ani, dar ea n-a conceput ca asta este "normal". Dupa cateva luni de la moartea strabunicii, si la nici un an de la cel al strabunicului, s-a dus si ea.
Am ramas doar eu si mama din familia noastra mare. Sigur, il avem si pe tata drag, eu am familia mea minunata. Suntem fericiti, cati am mai ramas. Dar plangem uneori de sarbatori, cand ne amintim cum nu mai aveam loc in casa, cand ne adunam toti si colindam. Vorbeam toti odata, nu mai intelegea nimeni, si radeam. Inevitabil, vechiul cuier-pom se rasturna sub greutatea hainelor.
Sunt multi ani de atunci, durerea devine "altfel", ajunge una surda si continua. Regret ca eu, personal, nu cred in viata de apoi, pentru ca aceasta speranta, a reintalnirii, poate ar mai alina.
Plangi daca iti vine, pe mine ma ajuta uneori. Iar ma mai ajuta cate un obiect de la fiecare, pe care le pastrz cu mare sfintenie (o pudriera de sidef de la strabunica, ceasul, stricat acum, al strabunicului, o esarfa de matase a bunicii, pe care o port cand am ceva important de rezolvat), cateva mici bijuterii, poate nu cu mare valoare reala, dar importante pentru mine. Avandu-le, mi se pare uneori ca sunt doar putin plecati, si daca mai au ceva aici...
Deocamdata, multumesc lui Dumnezeu, ii am pe ai mei. Uneori ma ingrozesc, nu mai sunt tineri. Apoi intorc ochii catre copilul meu, inca mic, si-mi spun ca pentru el trebuie sa nu ma las coplesita, sa merg inainte. Nu putem schimba nimic, dar putem incerca sa ne bucuram de fiecare clipa alaturi de cei dragi. Eu le spun alor mei din ce in ce mai des cat de mult ii iubesc, cat de recunoscatoare le sunt pentru tot. Trebuie sa le spun TOT acum, cat suntem impreuna.
Durerea inabusita distruge. Plangi daca iti vine, vorbeste, scrie. Putere multa iti doresc!
ramona71 spune:
aveti dreptate!!!!pe 24 febr se inplinesc 9 ani de cand nu mai este tatal meu.Nu pot sa va descriu ce simt inca dupa 9 ani.Este tot timpul cu mine nu exista zi sa nu ma gandesc la el!!!Am un singur mare regret si il voi avea intotdeauna ca nu i-am spus niciodata cat de mult inseamna pt mine.as da ani din viata mea daca as sti ca as putea sa ii spun asta acum .Dar e prea tarziu.Sper doar ca el acolo sus ma vegheaza si stie ceea ce eu simt acum.Iar din ziua in care nu a mai fost mi-am indreptat toata dragostea catre mama mea si incerc prin tot ceea ce fac sa ii arat cat o iubesc.Asta este viata!Intradevar durerea ucide
Nadia1976 spune:
Ramona, stiu ce simti. Oricum, multumeste lui Dzeu ca macara o ai pe mama ta langa tine. Eu am incercat sa fac acelasi lucru, dar cu tatal meu; din pacate m-am lovit de un zid de indiferenta, minciuna si tradare. Dar eu o am pe sora mea, aproape de sufletul meu si stiu ca ma pot baza pe ea 100%. Mi-as pune viata in mainile ei oricand.
Winners don't quit; quitters don't win.
tomecica spune:
Parerea mea este ca Dumnezeu ne intareste sa trecem peste aceste grele incercari si tot cu puterea lui mergem inainte si cu bune si cu rele.Spun asta , pentru ca am trecut acum 3 ani printr-o mare pierdere: decesul tatalui meu si am suferit si sufar enorm DAR, am pentru ce trai si nu vreau sa ajung ca aceasta durere sa ma distruga nici psihic si nici fizic.Incerc sa cred cu tot sufletul ca tatalui meu ii este bine acolo unde s-a dus si ca are grija de noi in fiecare clipa din zi si din noapte. Risetele si bucuria din ochii copiilor mei , cuvintele frumoase ale sotului meu si taria mamei mele cu care zi de zi i-a viata de la capat [ singura] , sunt unele din motivele pentru care eu sustin ca durerea sufleteasca nu ma poate ucide.
GINDITI-VA CA AVETI MOTIVE BINE INTEMEIATE PENTRU CARE TREBUIE SA MERGETI INAINTE SI SA VA BUCURATI DE FIECARE MOMENT AL VIETII.
luminita:mami de 2 scorpiute;ADRIANA-STEFANIA[7 ani] si ALEXIA-MARIA [1 an]
" ASA CUM APA NU POATE RAMANE IN VARFUL MUNTELUI , NICI SUPARAREA NU POATE RAMANE INTR-UN SUFLET MARE"
LAO TZE
fotografii si DESENELE ADRIANEI
lulu75 spune:
Este foarte adevarat ca durerea sufleteasca e sfasietoare. Eu prefer durerea fizica. E mai usor de suportat decat cea sufleteasca.
Luminita si 
Andrei Tudor (16 august 2005)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64539" target="_blank">Bazar pt Alex
Andrei
tomecica spune:
quote:
Originally posted by lulu75
Este foarte adevarat ca durerea sufleteasca e sfasietoare. Eu prefer durerea fizica. E mai usor de suportat decat cea sufleteasca.
Luminita si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64539" target="_blank">Bazar pt Alex
Andrei
eu nu prefer nici una nici alta .....sincer
luminita:mami de 2 scorpiute;ADRIANA-STEFANIA[7 ani] si ALEXIA-MARIA [1 an]
" ASA CUM APA NU POATE RAMANE IN VARFUL MUNTELUI , NICI SUPARAREA NU POATE RAMANE INTR-UN SUFLET MARE"
LAO TZE
fotografii si DESENELE ADRIANEI
lulu75 spune:
tomecica, de preferat e sa nu ai parte nici de durere fizica nici de durere sufleteasca.
La durerea fizica mai rezolvi problema cu un medicament. La cea sufleteasca nu exista leac.
Luminita si Andrei Tudor (16 august 2005)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64539" target="_blank">Bazar pt Alex
Andrei
tomecica spune:
quote:
Originally posted by lulu75
tomecica, de preferat e sa nu ai parte nici de durere fizica nici de durere sufleteasca.
La durerea fizica mai rezolvi problema cu un medicament. La cea sufleteasca nu exista leac.
Luminita si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64539" target="_blank">Bazar pt Alex
Andrei
am inteles ce-ai vrut sa spui , DAR , eu nu vreau nici una. si-l rog pe doamne-doamne sa ma fereasca.
SI VOUA VA DORESC NUMAI BINE SI SA DISPARA ORICE URMA DE SUFERINTA.
luminita:mami de 2 scorpiute;ADRIANA-STEFANIA[7 ani] si ALEXIA-MARIA [1 an]
" ASA CUM APA NU POATE RAMANE IN VARFUL MUNTELUI , NICI SUPARAREA NU POATE RAMANE INTR-UN SUFLET MARE"
LAO TZE
fotografii si DESENELE ADRIANEI
lulu75 spune:
Doamne Fereste de necazuri la toata lumea!
Luminita si Andrei Tudor (16 august 2005)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64539" target="_blank">Bazar pt Alex
Andrei