Neputincioasa in fata bolii copilului meu
Raspunsuri - Pagina 3
Andrada spune:
Corinadana, ai absoluta dreptate!!!
Niciodata nu stii cum evolueaza lumea medicala si adevarul e ca se lucreaza intensiv. La diverse patch-uri ca cele anticonceptionale pe care doar le lipesti pe corp, si rusii si americanii au inventat insulina nano care se activeaza la o anumita concentratie a zaharului in singe, britanicii si rusii experimenteaza cu pastila de insulina, exista xenotransplantation (transplant cu celule pancreatice de porc) in Mexic si Noua Zeelanda, transplant de islet (citeva mii de cazuri in US), apoi se incearca ceasuri ptr masurarea glicemiei, ochelari...etc.
Probabil ca se va descoperi totusi o cura pentru diabet, dar asta poate lua ani...
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
danielac spune:
Ana fii puternica, Alex are nevoie in primul rand de tine!
Fetita mea Diana-Maria, nascuta pe 24.10.2001
http://www.babiesonline.com/babies/f/fatamea
Paginuta personala DC:
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=danielac
Elise spune:
EU n-am bbul meu (o sa il am, intr-o zi) deci nu pot sa iti dau sfaturi ca mama.
Pot, in schimb, sa iti spun ce am invatat de la propria mea copilarie.
Pina la 12 ani n-am avut "garantii" de la nici un medic: m-am nascut foarte mica (900 de grame), cu plaminii nedezvoltati, si dupa ce m-au tinut 3 luni nedeclarata, sa vada daca traiesc, i-au spus maica-mii ca am sechele pe viata.
Pe viata n-am avut.
Doar in primii 12 ani.
Ma sufocam in somn.
De la orice.
Inclusiv de la praful din pereti.
De la sapun. De la orice fir de lina din casa. De la orice adiere de parfum. De la flori. De la un fir de iarba. De la un curent cit de mic. De la clorul din apa de la chiveta. De la TOT. Sau degeaba. La mine in camera era temperatura constanta si sa intra in halat alb.
Si zugraveau in fiecare luna.
Iar maica-mea a dormit aproape 12 ani cu capul pe patul meu, ca sa ma auda daca mai respir sau nu.
Si, daca nu, sa imi monteze imediat tubul de oxigen.
In fiecare noapte.
In fiecare secunda din noapte, trebuia sa imi auda respiratia.
12 ani.
Dar nu mi-a dat niciodata impresia MIE (copil fiind) ca ar fi ceva anormal in asta.
Imi aduc foarte bine aminte - si stiu cit poate lupta o mama pentru copilul ei.
Asa ca, lupta pentru el, pentru ca numai tu poti sa ii dai curajul sa isi infrunte boala.
Iar el va trebui sa se lupte cu ea mult mai mult timp... o viata.
Pentru un copil bolnav mama - si echilibrul ei interior - conteaza enorm.
Eu ii spuneam maica-mii "nu mai pot", ea imi spunea "ba poti".
Asa am trecut peste.
Inima mea putea sa se opreasca la fiecare 2 zile.
N-am simtit-o niciodata disperata, distrusa - din contra, tot timpul imi spunea ca nu e nimic, asta e ceva minor, sint alti oameni cu proleme mult mai mari: si cred ca ea nu gindea asta.
Dar m-a facut pe mine sa gindesc asa.
Si cred ca datorita ei am rezistat, pentru ca erau momente in care era atit de simplu, dar atit de simplu sa alunec....
Trebuie sa fii tare.
Pentru el.
Sa iti regasesti echilibrul.
Sa ii dai lui puterea sa lupte, si increderea ca nu e cel mai rau lucru care i se putea intimpla, si peste asta o sa treaca.... E greu. Dar daca tu te lasi doborita, o sa simta.
Elise
ana_miti spune:
Elise, m-a impresionat tare mult povestea ta de viata. Intr-adevar mama ta , merita toata recunostinta si meritul pentru ca tu esti in viata acum.
Ma incurajez citind cele scrise de tine, si sper sa fiu si eu ca ea....peste ani si ani Alex sa spuna la fel despre mine.
Andrada, tu esti de un real sprijin moral, mai ales ca din cate citesc din cele scrise de tine...tu stii ce este diabetul. Si ai multe cunostinte in domeniu.
Imi doresc tare mult sa mai vb...dar culmea este ca pe messenger nu ne prea intalnim, poate din cauza fusului orar?
Celelalte fete, care mi-ati dat sfauri si m-ati ajutat...va multumesc tare mult, fiecare ati venit cu indemnuri bune, lucruri pe care le stiu si sunt constienta ca trebuie sa le fa, dar se apre ca ami am nevoie si de alte voci, (nu numai vocea mea interioara sau constiinta) care sa imi spuna toate astea. La un moment dat, toate chestiile scrise si spuse aici au o importanta nemaipomenita din punct de vedere psihologic.
VA multumesc tare mult....sper sa mai vorbim la acest topic....imi face bine.
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59341" target="_blank">Bazar pt Alex
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59171&whichpage=1" target="_blank">Alex, un baietel diabetic de 1 an
http://pg.photos.yahoo.com/ph/ana_miti/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0
ana-maria si Alexandru Andrei(7 oct.2004)http://www.cat.pscomp.ro/yap/
ana_miti spune:
Doamne, cate greseli de ortografie am!!!!!!!!!!!
Iertati-ma scriu repede...altfel se stinge calculatorul.....
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59341" target="_blank">Bazar pt Alex
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59171&whichpage=1" target="_blank">Alex, un baietel diabetic de 1 an
http://pg.photos.yahoo.com/ph/ana_miti/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0
ana-maria si Alexandru Andrei(7 oct.2004)http://www.cat.pscomp.ro/yap/
Elise spune:
quote:
Originally posted by ana_miti
Ma incurajez citind cele scrise de tine, si sper sa fiu si eu ca ea....peste ani si ani Alex sa spuna la fel despre mine.
Ana-Maria, din cele scrise de tine asa esti: esti o mama care lupta cit poate pentru puiul ei, si ai toata admiratia mea pentru asta.
PS: Am vazut pozele - e o scumpete de copil!!! O sa ma mai uit la el sa ma inspir!
Poate-poate.... imi vine si rindul meu 
Elise