Clipe din trairile sufletelor noastre ...(2)

She spune:

quote:

---

Originally posted by KUKI

Draga She, nu stiu de unde ai aparut, dar bine ai facut ca te-ai hotarat sa ne scrii.
E clar ca te macina si pe tine aceleasi zeci de intrebari si "lupte interne" si undeva ai mare dreptate. Partea buna din toata introspectia asta e autocunoasterea. Partea proasta apare atunci cand nu ti-e clar incotro sa canalizezi autocunoasterea asta.
Mai avem de cugetat...

Bine ai venit.

---

Iulia
o da..ma macina exact aceleasi lucruri.agresiunea si ambitia, forta mea interioara aproape de nebunie,supersensibilitatea,mindria, puterea de iubire, dorinta si puterea de a iubi,sacrificiu cu logica de-o potriva,femeia din mine, mama din mine, greselile din mine si dorinta ca de fapt doresc ceva bun si nu iese cum doresc si ca undeva pe drum pierd ceva ce are legatura cu mine... toate impreuna, cu un gram de U2, ma macina..si ce sa spun?this is life...sau this is my life....

Multumesc de primire...incerc sa scap de frici...

galinarodica spune:

Dragele mele, asa cum stiti eu nu am trecut printr-un divort, dar sunt singura, mamica singura si poate de asta analiza mea, mai la rece de e mai taioasa. Deci institutia casatoriei in sensul ei obijnuit, este o conventie intre oameni, ea insa nu-i tine impreuna nu-i face sa fie ca o singura fiintza, casatoria adevarata e cea din suflet....Important deci nu este daca regretam ca el nu e asa cum am fi vrut sau crezut noi ci important e daca acea persoana care este el, de fapt, poate vibra la un ison cu noi insine, daca nu ne plictisim impreuna, daca nu ne iritam reciproc, daca putem comunica aproape telepatic atunci da ne iubim si suntem casatoriti indiferent de existenta sau nonexistenta acelei hartii de la primarie...daca nu inseamna ca am fost doar indragostiti si indragosteala nu inseamna iubire...si atunci ne ridicam frumos, ne salutam, fara parere de rau fara resentimente si merem mai departe pe drumul vietii.
De aceea exista atata suferinta fiindca oamenii iau indragosteala drept iubire si cand asta trece ramane un gol imens si tare e greu sa recunoastem ca am gresit si unul si altul...
Eu cam asa vad lucrurile. Greu nu-mi e decat cand am cate o realizare sau o bucurie si nu am cu cine s-o impart ca de necazuri si greutati le duc singura ca m-am invatat.
Asa ca viatza mere inainte si trebuie sa fim increzatori fie ca suntem femeie sau barbat si sa speram ca undeva exista si sufletul nostru pereche.

KUKI spune:

Rodica, si tu ai dreptate.
Dragostea nu e deloc acelasi lucru cu iubirea. Stii cum se spune "de fiecare data cand iubesti, e singura data cand ai iubit vreodata". De cate ori ne indragostim ni se pare ca el e omul cautat toata viata si pentru toata viata, sufletul pereche...si aproape de fiecare data intr-un tarziu iti dai seama ca nu e asa.
Intr-un fel mai profund, cu totii suntem de fapt singuri. Hartia aia nu-ti da decat o iluzie de doi. De fapt suntem singuri de cand ne nastem si pana murim. Dar cat de greu intelegem asta si inca cat de greu acceptam...
Daca ma uit in urma cred ca toate suferintele mele au pornit tocmai dintr-o "iluzie de doi", cu sau fara hartia aia... Si simt ca totusi n-am invatat lectia...Simt ca data viitoare am sa ma pacalesc din nou...

cati 73 spune:

Offffffffff, si cele "noi" si cele "vechi",ganditi foarte bine...Numai eu sunt in ceata...Astazi trebuie sa merg la judecatorie pentru ultima data , sper.Ex-ul se poarta foarte frumos cand vine sa ia copilul la plimbare.De fapt, ne intelegem asa cum o faceam cand nu eram casatoriti.Insa, eu stiu ca nu este asa cum as vrea sa fie partenerul meu de viata.El ar vrea oricand sa ne impacam. Eu, imi pun tot felul de intrebari.Daca nu voi gasi niciodata pe cel "care este ceea ce imi doresc"?Daca visez ca o nebuna la ceva ce, poate, nici nu exista, barbatul ideal pentru mine?!

Roxane spune:

pentru mine cel mai greu a fost sa ma impac cu mine, sa realizez de fapt unde am gresit EU nu el si am reusit, cu greu este adevarat, pentru ca o perioada buna nu puteam sa ma gandesc ca si eu am avut vina de am ajuns la acel pas de acum trei ani...sper sa stiu sa nu mai repet greselile facute, sper sa gasesc alte solutii la problemele care vor aparea inevitabil si cine stie..poate ca viata imi va oferi acea liniste de care am atata nevoie.

Bine ai venit printre noi She


Roxane

galinarodica spune:

Mai fetelor nu mai fiti pesimiste! De fapt barbatul ideal nu exista; chestia e ca fiecare din cei doi sa stie cum sa faca slalom printre chestiile care nu-i plac si sa stimuleze aparitia cat mai frecventa a chestiilor care ii plac la partener. Fiecare sunt o entitate speciala si unica, dar asta nu inseamna ca nu vom gasi un partener cu care sa "ne potrivim". Fiecare cuplu are crizele lui, important e sa aiba inteligenta, rabdarea si diplomatia necesare pentru a trece peste crize.

galinarodica spune:

Aa da ce vad toata lumea a luat pauza sau a tras chiulul.....brava fomos va sede!

KUKI spune:

Mai, eu n-am disparut. Sunt alte persoane (nu dam nume) care tac malc, nu zic nimic.

Cati, cum a fost ieri? Cum te simti ?

Roxane nici eu nu mi-am gasit linistea pana nu am reusit sa inteleg ca si eu am gresit. Si cred ca in orice relatie...sunt doi parteneri, doi vinovati, sau poate nici unul. Nu?

Rodica, tu esti in situatia privilegiata. N-ai avut o casnicie, mai putina analiza, mai putina bataie de cap, mai mult echilibru.

She, ce faci ? Mai vino seara pe la noi




O zi buna tuturor.

cati 73 spune:

Si eu stiu o persoana care tace malc...
Despre mine, ce sa spun? Ieri am fost la judecatorie.Nu am avut avocat si am asteptat de dimineata pana la 16.Macar pentru asta si tot n-o sa mai divortez niciodata!
Acum sunt o femeie libera, prea libera chiar.
In rest,totul cum a fost.Raducu mi-a zis ca vrea sa mearga la ...liceu.(Ii spusesem despre Liceul pedagogic cand trecusem pe acolo la plimbare.)
Vreau sa ma apuc serios de munca pentru ca,in ultimul timp, mi-am cam neglijat atributiile. Va pup!

preda_vicky spune:

Buna dimineata, fetele. Ajung mai greu pe-aici, ca de calc. de-acasa nu ma pot apropia, nu am loc de ficiorul cel mare, asa ca ma straduiesc "printre picaturi" sa intru sa mai si scriu pe-aici, nu doar sa citesc. O sa reusesc sa ma mut cam intr-o luna, si nu o sa mai stau cu ex-ul, abia astept. M-am saturat sa-l vad clatinandu-se prin casa si dand din perete in perete... m-am saturat sa fac curat dupa ce el face mizerie, intentionat sau nu. Oricum, face tot ce poate sa ma calce pe nervi, il rasfata pe cel mic cel mare e din prima mea casatorie)mai mult decat trebuie, il indoapa cu exact ce nu-mi convine mie (sucuri, savarine, multe dulciuri, in gen.)il lasa sa stea la TV la desene animate pana depaseste cu mult ora de culcare si multe, multe altele. Incerc sa il evit si sa nu il bag in seama, dar nu intotdeauna reusesc. Pe langa faptul ca refuza total sa-mi dea pensia alimentara. Asa ca azi, vreau-nu vreau, trebuie sa vorbesc cu avocata sa vad cum il "ard" la buzunar. Unii barbati ar trebui.
Va dulce si multumesc de incurajari.

Vicky