Se disciplineaza un copil de 17 luni ?
Raspunsuri - Pagina 2
viorica avram spune:
in primul rand nu sunt de acord cu recompensele materiale sub nici o forma .cu copiii trebuie sa ai extraordinar de multa rabdare.la 17 luni copilul nu poate fi pedepsit la fel ca un copil de 2.5 ani.
e in perioada cand isi formeaza personalitatea .
tr4ebuie sa-i arati cine e seful deocamdata.
fetita mea era la fel de incapatanata si cand incepea cu mofturile ii spuneam ca nu ma impresioneaza si o lasam sa tipe pana obosea si atunci DOAR O LAUDAM FARA SA- DAU NIMIC BUN.
daca nun manca o lasam pana la urmatoarea masa chiar daca ma durea inima si asezam mancarea extraordinar de frumos in farfurie.
cand nu vroia in scaunul masinii ,ma asezam pe bancheta din spate cu ea iar daca continua cu tipetele dadeam drumul la muzica foarte tare si o acopeream ,iar eu cantam si mai tare.ii trecea.
nu-ti manifesta nervii in prezenta lui,gandeste-te ca trebuie sa-l educi,iesi din camera dar supravegheaza-l sau da drumu la muzica.
mi s-a intamplat sa nu vrea sa mearga cu noi in vizita si incepea sa tipe sa-si impuna pctul de vdr ,o lasam sa tipe apoi o intrebam calma de ca tipa .la1.5 luni copilul nu vorbeste bine dar intelege ,iar eu ii puneam intrebarile iar ea spunea da sau nu.
de ex. o intrebam de ce tipi ? nu vrei sa mergi cu noi la mamaia?
ea spunea nu iar eu atunci foarte bine mami, nu te obliga nimeni stai acasa iar noi plecam.
ne imbracam si vorbeam intr-una despre vizita si cand ne pregateam sa iesim pe usa ne intorceam si-i spuneam pa ,ii ceream un pupic ,sa fie cuminte.incepea sa planga si apoi mergea si ea.
sunt multe lucruri.recunosc ,ca acum ,cand fetita mea are 2,5 luni si vorbeste ,si merge la gradinita imi este mult mai usor .am primit laude de la educatoare pentru educatia pe care o are pana acum copilul meu si sunt foarte mandra de asta.
acum cu toate ca greseste foarte rar o pedepsesc si ea stie.
poate este ea usor de modelat sau poate metodele mele nu dau gres,cert este ca fetita mea nu aluat nici odata nici macar o palmuta.
poate sunt totusi norocoasa dar am aplicat aceleasi metode si cu nepotelul meu care este ingrozitor de obraznic si stiu ca functioneaza foarte bine
viorica
Dorsilia spune:
Danut la 17 luni cat are acum:
- la masa: ii dau vesela lui sa se ocupe cu ceva cat ii bag sub nas, mai baga si el cu lingurita lui, dar nu foarte mult, el e preocupat sa fleceasca mancarea dintr-un vas in altul. Eu: multumita, numai sa manance
- la imbracat/schimbat scutec: fuge prin casa, rade, asa cum il scap, pe jumate dezbracat, pana-l prind si ne luptam sa il imbrac. Cand il prind protesteaza, eu il pup, gadil, asa-l imbrac. Asa-l incalt si iesim afara in sfarsit, la aer.
- la adormit, se joaca, topaie, chiuie, eu incerc sa il ignor dar nu pot sta cu mainile in san cand vad ca vrea sa sara din pat sau sa-mi rupa ochelarii. Il iau in brate si-ncerc o poveste, nu asculta decat cateva propozitii. Apoi isi reia topaiala. In cele din urma daca nu oboseste intr-o ora, fac pe suparata si-l admonestez, il pun eu jos, paturica pe spate, jucaria alaturi, un pusi scurt, si asa, ofteaza, adoarme. Dar daca fac faza asta din start, nu reusesc, deci trebuie sa-l las sa se oboseasca.
Oare sunt eu mama rea, toanta chiar ?
viorica avram spune:
pe Shalini,fiica mea, am lasat-o sa se joace cu mancare si imi facea o mizerie in bucatarie de imi venea sa urlu.nu mai spun ca ea trebuia neaparat bagata in cada.
acum mananca singura la gradi si mananca foarte bine imoreuna cu ceilalti copii.acasa ,uneori face mofturi dar o las pt ca oricum are greutatea normala.
si cu schimbatul pampersului era la fel dar ii schimbam una dintre papusi sau jucarie de plus, ii aratam cum,apoi ii spuneam ,acum tu,ia sa vedem cum trebuie pus ,cand si-l punea cum putea ea intre picioruse eu numai il aranjam.ti-am spus,nu-i usor sa educi un bebelus dar satisfactiile sunt duble cand vezi ca e receptiv.
incearca sa-l ademenesti cu ceva care-i plce foarte mult,parfumul tau aproape gol,bineinteles, o crema chiar daca se manjeste si iti murdaeste patul e in scop constructiv.
copilultau e la varsta descoperirilor si vrea s-o faca instinctiv.
mai tarziu va trebui sa-l pedepsesti atunci cand greseste si sa-l pui sa-si ceara iertare.acum daca il pedepsesti nici nu stie de ce.
incearca sa-l bati cu propriile arme.
de ex cand nu vrea sa -l imbraci sa iasa la plimbare arata-i pe geam copii care se joaca sau pasarele si poveste-i ce frumos e in parc la ora asta si ce multi copii sunt cu jucarii ,etc
ti se pare greu?mie nu.
e un pic obositor si ai nevoie sa te mai schimbe cineva din cand in cand.
viorica
mamica dulce spune:
dorsilia,uite acum vad si subiectul asta,fata draga dar e grav ce se petrece cu tine!!!:) vezi ca am raspuns pe indelete la celalalt subiect si am muuuuulta experienta cu asa soi de cupil
aplica legea progresiva a punctelor de respectat pe care ti-am scris-o dincolo,sigur o sa aveti progrese evidente in scurt timp!prin ce treci acum am trecut si noi,cel putin la fel,si eu eram practic singura cu el.Acum un an jumate scriam la fel pe forum,nu ma gandeam ca o sa mai vina ziua cand sa dau sfaturi si sa rad de amintirile cand tot ce-mi doream era bilet fara intoarcere la casa de tra-la-la
te pup si pe nazdravan si nu dispera ca sunteti abia la inceput,nici 2 ani n-are puiul!!!
poze de la mare-super!:)
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=1b51&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/my_photos
Insula Mainau,Bodensee-Marc 2 ani jumate aprilie 2005
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=/8c1c
Dorsilia spune:
Mammica dulce, ai dreptate, sunt intr-o pasa foarte foarte proasta, azi si ieri si de ceva vreme am cazut pe fundu butoiului cu depresie, drept urmare de aia postez ca disperata aici, in timp ce lacrimez servetele intregi ca o prostovana. Ce naiba e cu mine? N-am zece copii de crescut si nu traiesc de azi pe maine cu teama ca n-am ce pune pe masa si ce imbraca si cu ce plati facturile !! Tre sa ma adun ca nu mai merge asa. o s-o iau progresiv cu marmota mea si azi raportez primul mic progres: la masa, fara teatru din partea mea si tra-la-la, a incercat ca de obicei manevre .... am zis "mananci sau mergi in casa", si s-a cam potolit, a fost un pic mirat, l-am intrebat din nou "vrei sa mergi in casa?" a dat din cap ca NU, asa ca i-am dat mancare. L-am intrebat "e buna mancarea?", a dat din cap ca DA. I-am pus acolo pe masuta langa farfurioara cu mancare o cutie mica plina cu boabe de fasole si gata, a tacut din gura juma de ora si n-am avut alta treaba decat sa-i bag in gurita, oricum mai baga si el paine din cand in cand, dar a decurs mai usor asa. Nu poretind sa pape singur inca. El vrea dar se face pana la buric numai pireu, si chiar nu- i place, eu il las, mai adun dupa el, il ajut, dar nici nu e extrem de determinat sa manance singur, dupa cateva lingurite turnate pe barbita pune lingurita jos si asteapta sa-l curat si sa-i dau eu desi nu l-am certat pt murdarire si murdarie chiar niciodata (nici macar cand a pus pe el un borcanele de pere pe jumatate, sau a desenat pe peretele proaspat vopsit cu rotile de cauciuc ale unei masinute). Are o manie insa sa nu curga pe el mancarea, sau pe masuta, sau pe jos, nici macar o faramitura de paine, un strop de lapte, imediat imi arata unde a cazut si nu se potoleste pana nu ma duc s-o iau si s-o pun la cos, sau sa sterg cu servetelul stropul cazut pe bluza, pe barbita, pe masuta, pe jos.....ce mai, e igienic tare :))
va pup
try spune:
Dorsilia, ziceai ca adoarme numai dupa o repriza de joaca buna in camera, ma rog un intreg scenariu care se repeta cu oarecare aproximatie in fiecare seara. Eu cred ca asta a devenit deja tabietul lu ide a adormi. Adica asa vede si intelge el mersul la culcare.Asta a devenit obiceiul lui de a adormi. Normal ca n-ai sa orservi nici o schimbare la o prima incercare. Copiii tind sa se opuna schimbarilor de genul asta. Dar sunt sigura ca, asa cum spunea si simanoro, cu consecventa se fac toate.
In general copiii (de fapt ca si adultii) au nevoie de un timp de a intra in starea de somn (uneori de o ora, asa cum spuneai si tu), iar daca anumite actiuni se repeta zilnic atrag dupa sine urmatoarea actiune (in cazul nostru somnul). E un fel de reflex al lui Pavlov. La mine, fi-miu stie ca dupa ce-a baut lapticul, mami il anunta ca mergem sa face mbaie si apoi nani. Automat il vad cum face pa-pa lui tati si mamaie, trimitem bezele prin aer si apoi mergem catre baie. Nu are sens sa descriu amanuntele, dar totul apoi se desfasoara aproape identic in fiecare seara. Baie, spalat pe dinti, imbracat in pijamale, spus cateva poezii sau cantecele (inca nu e de povesti fi-miu, are doar 1 an si 2 luni) si apoi in patut cu el. Pentru el toate aceste actiuni determina somnul in final. Stie intotdeauna ce urmeaza, fiecare noua actiune il aduce mai aproape de starea de somn si in fianl, odata ajuns pe perna, nu are nevoie de mai mult de 10 minute sa adoarma.
Asa si baietelul tau are setul lui de actiuni care-l duc catre somn. De-aia nu merge figura cu pusul in patut de la inceput si de-aia trebuie sa treceti prin saritur si tzopaituri pentru ca el asa stie sa ajunga la starea de somn. Daca vrei sa scapi de setul asta de obiceuri de a merge la culcare va trebui sa introduci cate o schimbare mica la un anumit numar de zile - asta ca trecerea sa se faca smooth si fara opuneri. E calea a la long, dar e nestresant atat pt. mama cat si pt. copil.
Merge si dintr-o data, dar odata ce ai stabilit care-i rutina si odata ce-ai implementat-o nu te mai abati de la ea cu nici un pret. Normal ca vei intampina rezistenta, insa daca te tii de rutina o sa vezi cate un mic progres in fiecare zi. Uneori regreseaza treaba si pare s-o iei de la capat, dar nu trebuie sa abandonezi, mergi ianitne cu setul de actiuni pe care le-ai gandit tu.
Cu metoda "taie coada pisicii dintr-o data" rezultatele apar mai repede, nu e nevoie de atat de mult timp pt. tranzitie, insa e mai stresant pt. mama si copil si nu de putine ori am vazut mamici care au abandonat sau s-au imnuait dupa un timp. Intr-un fel trebuie ca si mama sa aiba determinarea necesara sa respecte regula. De fapt, riscul asta e si la metoda a la long, cand mai uitam ce ne-am propus inital si seninam prin alte parti...ce sa facem, asta-i riscul meseriei...
Eu acum sunt in faza de invatat la olita si marturisesc ca nu am facut progrese, dar asta se datoreaza in primul rand mie, caci n uam reusit sa gasesc in mine doza de determinare necesara sa aplic un plan consecvent cu pusul la olitza. Ce sa invete bietul copil cand nu exista o regularitate? Dar sunt impacata deocamdata cu ideea asta. Nu-mi propus sa am un copi lcampion la facutul la olitza. Deocamdata vreau sa il familiarizez cu ideea de olitza.
Spor la aplicari de metode, mamicilor.
Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi